Skip to content
Actualitate

Povestea omului care a fost boicotat înainte ca boicotul să existe

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Când consumatorii vor să pedepsească o companie pentru practici neloiale, pentru legăturile sale cu regimuri autoritare sau pentru că cred că aceasta i-a înșelat cumva, soluția este… simplă: boicotul.

Am avut și noi parte de asemenea îndemnuri: a fost apelul la boicot al candidatului la prezidențiale Călin Georgescu, carea afirmat că marii retaileri nu plătesc impozite în România și nu vând produse românești (ambele afirmații fiind însă false). Înainte de asta, a mai fost scandalul Schengen, unde au existat apeluri din România de boicotare a firmelor cu acționariat austriac, care se opuseseră aderării țării noastre.

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale, poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.

Cine a dat numele de „boicot”

În 1832 se năștea Charles Cunningham Boycott în Burgh St. Peter, un sat din Anglia . Circa 50 de ani mai târziu, avea să fie implicat într-o controversă care avea să-i scrie numele – nu neapărat într-un mod deosebit de măgulitor – în istorie și să-l asocieze pentru totdeauna cu protestele organizate, folosindu-se „arma” refuzului de a cumpăra bunuri sau servicii , scrie Raymond Francis în cartea „This Day in Business History”.

Boycott (12 martie 1832 – 19 iunie 1897) a fost un ofițer de armată care a servit în Regimentul 39 al Armatei Britanice, care l-a dus în Irlanda. După eliberare din serviciu, a lucrat ca îngrijitor și agent imobiliar pentru Lordul Erne, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri.

Earn trăia din chiriile exorbitante pe care le percepea pentru închirierea de terenuri și proprietăți imobiliare. Iar Boycott își asumase responsabilitatea de a colecta chiria și de a-i evacua pe cei care refuzau sau întârziau plata.

Muncitorii și locuitorii irlandezi se revoltă

În 1880, arendașii irlandezi au început să se revolte împotriva proprietarilor și a practicilor lor violente, duse la îndeplinire de oameni precum Boycott. Când acesta a încercat să evacueze 11 oameni, s-a umplut paharul.

Irlandezii au început o campanie masivă de izolare a lui Boycott, răspândind peste tot informații negative (chiar dacă false) despre el. Era „boicotat” chiar și el.

Chiar și magazinele au refuzat să-l mai servească. Nu s-a folosit nicio violență fizică împotriva lui (deși au existat rapoarte despre amenințări). Doar disprețul total al societății. Fusese… „anulat”, ca să folosim terminologia de astăzi.

Furios de ceea ce i se întâmpla, a decis să trimită o scrisoare ziarului Times of London, în care se plângea de discriminare.

Într-un final, Boycott a fost nevoie să părăseascăt Irlanda pe 1 decembrie 1880, după ce a încercat să-i învețe pe pe țărani puterea boicoturilor.