Povestea unui inventator de trandafiri

Stefan Wagner este doctor in trandafiri, specialistul numarul unu in domeniu al Romaniei. A inventat peste 40 de soiuri de trandafiri. Acum are 74 de ani si traieste singur la Cluj, intr-un apartament de bloc. Cind era tinar, a fost primit de Regina Elisabeta la Curtea Angliei, fiind pe atunci colegi in Federatia Internationala a Societatii de Roze. La 100 de km distanta, in satul Nades, lângă Sighisoara, un muncitor de la gaze, Catalin, a scos varza, cartofii si ceapa din gradina si a umplut-o cu trandafiri.

El, care abia citise la scoala poezia „Mama lui Stefan cel Mare”, acum citeste seara tratatele lui Wagner despre trandafiri si investeste in mobila stil, ca la Brukhental. Trandafirul a umplut viata profesorului Wagner si-i gata sa o schimbe pe a instalatorului Catalin.

Trandafirii sunt ca oamenii

Trandafirii lui Wagner umplu parcurile marilor orase din Romania, sint pe marginea drumului sau in cimitire, in pietele centrale sau la universitati pentru cercetarile studentilor. Trandafirii lui sint parfumati, frumosi si puternici, ca sa faca fata si atunci cind e canicula, seceta sau cind ii troienesc zapezile. Bunicul lui Wagner era gradinar la Aiud, la gradinile lui „Ambrozie si fiul”si il lua cu el de multe ori.

”Era o ferma de 150 de ha, in stil nemtesc, cu pomi si trandafiri. Bunicul era gradinar-sef acolo, tata ucenic si apoi calfa. Si eu am invatat acolo gradinarie”, povesteste Stefan Wagner. A fost ucenic de gradinar intre ’46 si ’48 la Aiud, apoi a facut scoala medie de horticultura, a urmat facultatea si a ajuns la ferma lui Rudolf Palacsay din Cluj.

Cercetator. Wagner s-a apucat la rindul lui de floricultura cu temeinicie nemteasca. Cercetarile lui au scos din pamint peste 40 de soiuri de trandafiri, fiecare cu viata, culoarea si parfumul lui. „Trandafirii sint ca oamenii, unii mai mici dar mai parfumati, altii mai mari si mai falosi, altii mai intepatori, altii mai blinzi, mai suavi. Povestea lor e ca povestea lumii”, explica profesorul intr-un rar exces de romantism.

Numele trandafirului

Sa le dai nume?! Cind alti 25 de mii de trandafiri au fost deja botezati in lumea intreaga?! „Un soi nou ia nastere cam asa: pornesti de la premisa ca ce pui aia iese, adica ce caracteristici au trandafirii parinti, le vor avea si tinerele soiuri care pornesc de la ei. Iti fixezi obiectivele si treci la hibridizare. Vrei un trandafir inalt, rezistent la frig, unul mic si delicat, rosu, galben sau mov? Atunci combini trandafiri cu elementele pe care le doresti. Cind partea de cercetare se incheie, urmeaza cea de creatie. Trebuie sa-i dai un nume. Primului trandafir i-am spus „Foc de tabara”, pentru ca era rosu ca focul si cam salbatic.” Au urmat Rosagold, Rosadol, Nostalgica, Mirela, Nobilia sau Auriu de Cluj.

In cautarea Congresului perfect

Soiuri noi Foto: Hotnews

Un trandafir anume, galben si nu intimplator asa, poarta numele Judith. Era sotia profesorului Wagner, care adora culoarea galben. A murit de cancer cu 15 ani in urma si l-a lasat pe profesor sa cutreiere lumea ca sa uite de singuratate. In fiecare an porneste cu asociatia pe care el a infiintat-o („Amicii Rozelor”), in lumea larga, sa viziteze rozarii.

Anul acesta vor sa plece in Australia sau, poate, in Africa de Sud. Nu a lipsit de la nici un Congres al rozalilor. A fost in Noua Zeelanda, Benelux, Scotia, Japonia, va merge in Canada. Profesorul a fost invitat la Curtea Angliei in ’68, a strins mina Reginei Mama, care conducea Federatia Internationala a Societatii de Roze. Regina i-a spus ca se bucura ca a venit tocmai din Romania, iar el, profesorul sas, s-a fisticit de emotie si nu si-a mai putut aduce niciodata aminte ce i-a raspuns.

Catalin si trandafirii, de frica puscariei

„Acum citiva ani am intrat intr-un bucluc. Eram la o discoteca, s-a lasat cu scandal, cu bataie, eram si eu prin preajma. Am intrat cu totii la necaz, a fost proces. Eu, de spaima ca ma inchid si ramine familia fara venit, m-am gindit ce sa fac, ce sa fac. Si asa mi-a venit ideea sa pun trandafiri in toata gredina! Am lasat-o incolo de varza, de ceapa, ca nu faceam mare lucru cu ele si, ca sa aiba femeia mea din ce trai cit as fi fost eu la puscarie, am pus trandafiri! Rosii colo mai sus, portocalii la mijloc, albi, si mov, vedeti aici! Apoi m-au achitat, nu eram vinovat, si am ramas cu trandafirii. Acum cistigam bine. Nu mai am grija zilei de miine, am traiul in gradina. Vin clientii acasa si-mi iau cu sutele de fire. Miine e o nunta. De dimineata, intram si taiem 200 de fire! Gata, eu nu mai am treaba cu viata asta! Nu imi mai e frica de ea!”, spune din mijlocul ogorului cu „Trandafirul negru”, „Doamna in Mov” sau „Foc de tabara” Catalin Ion, muncitor la Gaz in Nades. Are 10 ari cu flori, vinde firul cu 1,5 lei, petalele gratis si citeva sfaturi catre tematori: doar de ce nu te bucuri nu-ti iese!

Wagner, profesorul lui Catalin

In centrul Clujului, la o terasa de la parterul blocului sau, profesorul Wagner se arata sceptic: „Romania nu stie sa cultive trandafiri. Nu face fata concurentei. De aceea vedeti ca aducem trandafiri din import. Sint pline florariile de ei. Ii cultiva industrial, sint aratosi, unii falsi, vopsiti in albastru, de exemplu, aceia nu sint trandafiri adevarati! Noi cumparam, e ceva nou. Nu miros, dar e scump si arata bine. Mi-as dori sa vad culturi de trandafiri in Romania. As muri linistit ca nu am muncit degeaba. Dar eu, stiti, sint neamt. Nu imi prea fac iluzii.”

La 100 de kilometri spre Est, Catalin ii citeste cartile, il comenteaza, ii cultiva trandafirii si-l pomeneste uneori enervat: „Profesorul nu a dat solutii la toate problemele!”