Povestile Irakului – Episodul VIII: Sex, war & rock'n'roll

Kabul, 2004, noaptea dinaintea Ramadanului. Este aproape 12. In masina condusa de unul dintre soferii hotelului suntem eu, Alfonso, B. si doi militari francezi aflati in permisie. Strazile sunt pustii si cufundate in bezna. Nu exista iluminare publica si la nici una dintre ferestrele caselor pe langa trecem nu se vede vreo lumina. Nu prea imi fac griji. Kabulul este o gluma fata de Baghdad. Cei de aici povestesc de cate un atentat, sau atac cu rachete, care a avut loc in urma cu nu stiu cate saptamani; de cand am ajuns nu am auzit nici macar o explozie, fata de cateva pe zi in Baghdad.

Oricum, eventualele riscuri ale Kabulului noaptea sunt ultimul lucru la care ma gandesc acum. Cu doua ore in urma, in timp ce gustam, cu Alfonso, o Finlandia de 50 de grade pe care o adusesem din Istanbul, imi spusese ca B. avea de gand ca, in acea seara, ultima inainte de a-si incheia sederea in Kabul, sa mearga la bordelul chinezesc. Ideea existentei unui astfel de local intr-o tara ca Afghanistanul fusese irezistibila; imi luase doar cateva minute sa decid ca ma voi alatura grupului.

***

Aveam, din Baghdad, o oarecare imagine despre ce ar putea sa insemne un bordel in lumea musulmana. Spre mijlocul anilor 1990 prostitutia explodase, din cauza saraciei. Prin ’96 – ’97 ne-am dat seama ca, intr-un oras in care serile noastre se limitau la partide de biliard, cateva restaurante si interminabile plimbari cu masina, bordelurile puteau reprezenta o forma de divertisment. Luam cate un taximetrist, ii spuneam ca doream sa vedem „fete”, negociam o suma pentru timpul lui si il urmam, in masina noastra, prin cartierele Baghdadului.

Erau trei categorii de prostituate. Primele puteau fi vazute la plimbare pe cateva din strazile centrale, in Mansur si pe Arasat Al Hindyiah. In zona Masbah erau o multime de foste restaurante care se reprofilasera dupa instaurarea embargoului si in care lucrau un numar de fete pe care clientii, daca doreau, le puteau avea si la domiciliu, insa numai daca erau duse de angajatii restaurantului respectiv; chiar si asa era riscant, pentru ca nimeni nu dadea doi bani pe ele si de multe ori erau batute de clienti sau, daca erau fugite de acasa si gasite de familie, omorate.

Majoritatea bordelurilor, insa, erau afaceri de familie, in case obisnuite. Cand ajungem, eram intampinati de cate un barbat si o femeie intre doua varste. Fetele erau puse sa defileze prin fata noastra. Nu erau niciodata prea multe – intre 3 si 5, de obicei plinute sau chiar obeze, imbracate saracacios, machiate excesiv, rujate cu oribilele rujuri portocalii care se gaseau atunci in Baghdad. Nu ne atrageau absolut deloc, asa ca dupa cateva minute spuneam ca ne mai gandim si ca, poate, vom reveni si o intindeam.

Gazdele nu pareau sa se supere; intr-o ocazie ne-au si ajutat sa reparam masina, care nu mai pornea. Dupa ce, pret de vreun sfert de ora, taximetristul-ghid, stapandul casei si cativa vecini cercetasera fara vreun folos motorul, cineva adusese o galeata de apa pe care o aruncase pe acesta. Au sarit scantei dar, spre surprinderea noastra si in aplauzele asistentei, masina a pornit. Am comentat, intre noi, „crazy Iraqis” si am demarat, facandu-le cu mana.

***

Ajungem pe o straduta nu foarte lunga, bine luminata, pe care sunt parcate cateva zeci de masini, in majoritate jeep-uri. Am senzatia ca am nimerit la o nunta. In fata casei care ne intereseaza este o ghereta proaspat vopsita, langa care stau cativa barbati in uniforme verzi, cu kalasnikoave in maini. Ne arunca o privire si ne deschid usa fara sa puna intrebari: in mod evident suntem straini, asa ca prezenta noastra acolo nu ridica semne de intrebare.

Bordelul este intr-o casa mare, cu etaj. La parter, un bar-sala de asteptare. Lumina discreta, rosiatica, masute joase, fotolii si canapele din piele. Seful stabilimentului pare a fi un englez sau american, inalt, blonziu, mustacios, care se fataie de colo-colo plin de importanta. De picior are atarnat un pistol greu, de 9 mm.

Barul este plin. Majoritatea clientilor au figuri europene si sunt trecuti de 40 de ani. Atmosfera nu este deloc una de bordel…nu se simte excitare, barbatii din jur par mai degraba niste gentlemeni veniti sa se relaxeze intr-un pub. Unii au un aer de adolescenti un pic speriati, singurul indiciu ca in casa se intampla si altceva.

Gasim o masa si ne asezam in jurul ei. Ni se spune ca va trebui sa asteptam si ca, din cauza aglomeratiei, pretul s-a dublat fiind, in aceasta noapte, 100 de dolari. Decidem sa ramanem si comandam niste bere. Este la acelasi pret ca la noi in hotel. Comentam ca am putea veni aici la bar in fiecare seara, mai ales ca atmosfera este mai placuta si muzica mult mai buna. In sfarsit apar si doua dintre fete.

Una se aseaza cu noi la masa si este inghesuita intre B. si unul dintre francezi. Mie si lui Alfonso ni se pare draguta. Al doilea francez, un negru solid, este indiferent. B. si-a pierdut brusc toata siguranta afisata mai devreme. Francezul pare mai constient ca se afla intr-un bordel. E zgomotos, o ia din cand in cand pe fata de mijloc sau de gat, ii pune mana pe picior. Nu se supara pe el, insa nici nu il incurajeaza…parca ii lipseste vulgaritatea pe care o asteptam de obicei de la prostituate.

B. se hotaraste sa mearga cu fata intr-una dintre camerele de sus. Privim in urma lui un pic invidiosi.

Revine dupa vreun sfert de ora. Il intrebam cum a fost.

„N-am facut nimic”

„De ce?”

„N-am putut. Era grasa! De fapt, nu grasa, insa atunci cand s-a dezbracat avea o multime de valuri de grasime.” B. isi ridica tricoul si isi prinde intre degete pielea de pe stomac pentru a ne arata la ce se refera. Il intrebam de ce a stat atat de mult daca nu a facut nimic. Ne spune ca o platise deja pe fata si aceasta a incercat sa il convinga sa nu plece.

„Pana la urma am acceptat sa imi dea inapoi 50 de dolari si asta a fost tot”

Am izbucnit toti in ras. Am mai luat fiecare cate o bere dupa care am plecat.

***

Expeditiile noastre prin bordelurile Baghdadului s-au incheiat destul de brutal, in primavara lui 1997. Un taximetrist ne-a dus pe mine si pe prietenii mei chinezi din vremea aceea in Dora, cartier sunnit care, de cand a inceput ultimul razboi, este unul dintre cele mai violente ale orasului. Am intrat in casa impreuna cu Han.

La doar cateva minute, de afara s-au auzit tipete si cateva focuri de arma. Ulterior am aflat de la Sun ca unul dintre vecini, vazand o masina straina parcata in fata casei-bordel, venise si o lovise cu o bata, dupa care intrase inauntru, isi luase automatul si trasese cateva focuri pe deasupra masinii. Sun plecase speriat, insa intre timp s-au adunat mai multi vecini care au vrut sa ia cu asalt casa in care ne aflam noi.

Nu pentru ca ne-ar fi vazut cineva intrand – in acest caz nimic nu ar mai fi oprit multimea – ci pentru ca erau iritati de faptul ca prea des, in fata casei, opreau masini necunoscute. Femeile casei erau foarte speriate; cand s-au auzit primele tipete, au venit in fuga si ne-au pus sa urcam la primul etaj, iar de acolo ne-au dus pe acoperis.

Cand am vazut ca doreau sa ne ascunda intr-o fundatura si sa arunce cateva lemne deasupra, am refuzat amandoi, constienti ca, daca am fi fost gasiti, ne-ar fi fost foarte greu sa explicam ce facem acolo. Am intrat in casa, insa am acceptat sa stam intr-o camera la etaj.

Urmatoarele ore au fost, cred, cele mai tensionate din viata mea. Nu stiam ce se intampla afara, doar auzeam din cand in cand tipete. Barbataul casei era cu multimea, la poarta, iar nevasta lui, imbracata intr-o galabia neagra si cu basma, era la parter. Cu noi ramasesera cele 3 prostituate.

Doua fete dragute, de pana in 18 ani, fiicele gazdei, si o femeie de vreo 30 de ani, cam trecuta si cu un copilas dupa ea, care ne-a spus ca fugise de acasa pentru ca o batea barbatul. Ne-a asigurat ca, oricum, ii placea ceea ce facea iar una dintre pustoaice, cea mai mica, a inceput sa ne faca semne ca este, intr-adevar, priceputa.

Pana atunci nu ne gandisem prea mult la prostituate ca la niste oameni. In seara aceea, insa, s-a format o anume solidaritate intre noi si cele trei colege de camera. Nu puteam deveni prieteni atat de repede, insa relatia client-obiect cu care eram obisnuiti, disparuse. Una dintre ele chiar a inceput sa imi aminteasca de o prietena din tara…

Dupa lasarea intunericului a revenit si barbatul casei, care era tatal vitreg al fetelor. Era batut insa se linistise. Dupa ce vecinii mai incercasera o data sa ia casa cu asalt, aparuse sectoristul, care ii potolise. Frica de securitatea lui Saddam se dovedise mai puternica decat frica de legile lui Allah. Am parasit casa, printr-o usa laturalnica, asteptandu-ne ca in fiecare moment sa se traga inspre noi. Am oprit o masina si, fara sa ne pese ca nu este taxi, ne-am suit in ea si ne-am indreptat catre casa.

Ulterior am aflat ca nici macar amicii nostri irakieni, care faceau parte din unele dintre cele mai temute familii din Baghdad, nu aveau curajul sa se aventureze in Dora daca nu erau inarmati pana in dinti si in cel putin doua masini.

***

La cateva luni dupa vizita noastra, nu doar bordelul chinezesc in care fusesem ci si alte cateva, aparute intre timp, au fost desfintate de autoritatile afghane. Este greu de crezut ca prostitutia a disparut o data cu bordelurile destinate strainilor. Abdallah, un afghan care m-a insotit de cateva ori prin bazaar, mi-a spus ca in Kabul existase prostitutie chiar si in vremea talibanilor, in ciuda faptului ca si infidelitatea putea aduce, atunci, lapidarea.

Toate femeile trebuiau sa se acopere din cap pana in picioare cu burka, insa felul in care o purtau prostituatele le permitea celor interesati sa le identifice.

***

Saddam a fost, se pare, mai eficient decat talibanii. Cand am revenit in Baghdad, in toamna lui 2003, am intrebat cativa prieteni irakieni daca sunt tot atat de multe prostituate. Mi-au zis ca era foarte greu sa mai gasesti vreuna. Prin 2000, aparusera zvonuri ca statele din Golf fusesera invadate de prostituate irakience, care purtau lenjerie intima cu portretul lui Saddam. Fedayinii din subordinea fiului sau, Udai, au luat cu asalt toate bordelurile din Baghdad si au ucis prostituatele cu sabiile, prin decapitare.

Citeste si: Povestile Irakului – Ep. 1, Ep. 2, Ep. 3, Ep. 4, Ep. 5, Ep. 6, Ep. 7