Prea mici pentru un buget asa de mare (de Sorin Ionita)

Sorin Ionita: „Bugetul national in democratie seamana nitel cu tubul digestiv al unui sugar: un apetit vesel si nepotolit la un capat, plus o totala lipsa de control la celalalt.”

Parca niciodata n-a fost acest lucru mai evident ca in Romania lui 2006, cu cele patru rectificari bugetare in douasprezece luni, schimbarea radicala a tintei de deficit, de la 0,9% din PIB la 2,5% intr-un semestru, plus ambitia stupefianta manifestata de guvern de a rasturna situatia cheltuielilor publice cu 4,5% din PIB in ultima luna si jumatate a anului, de la un surplus de 2% pe primele zece luni la tinta anuala pastrata cu incapatanare de minus 2,5%.

Iata o tentativa demna de Guinness Book, pentru care ar merita sa le tinem pumnii, daca n-ar fi vorba la mijloc de banii nostri.

Intrebarea pe care si-o pune, in asemenea situatii, orice om normal la cap este: mai, baieti, e clar ca aveti mai multe fonduri decat poate administratia romana sa cheltuie momentan, de ce va chinuiti atata sa-i matrasiti in loc sa ii dati inapoi surplusul contribuabilului?

De unde ideea asta ca a nu consuma tot, pana la ultimul leu, e o forma de esec politic, asa ca banii trebuie aruncati repede pe fereastra in ultimul moment, sa nu ne prinda Revelionul pe plus?

Chinuiala mare, asta cu cheltuirea banilor. Asta-vara, cand s-a marit deficitul, ni s-a explicat ca e nevoie de fonduri pentru investitii, deci totul va merge in proiectele de care avem atata nevoie.

Dupa cum banuiau cei care mai stiu cate ceva despre regulile de management public, sarcina s-a dovedit peste puterile administratiei centrale si locale: pregatirea, lansarea si contractarea proiectelor de lucrari publice e treaba anevoioasa, care cere timp si expertiza, neputandu-se rezolva pe coltul mesei si prin derogari negociate la telefon, cum e obiceiul pe la noi.

Asa ca ne-a prins sfarsitul anului cu bani in tescherea, iar ultima rectificare confirma predictiile cele mai pesimiste de asta-vara: totul se duce in subventii economice (sau mai bine zis, anti-economice), intre care cele mai mari sunt la SNCFR si minerit, plus drepturi salariale si puncte de pensie de sus si pana jos.

Pentru astea nu-ti trebuie capacitate de management, doar o masina de tocat banii si de facut din ei confetti, deci aici, sigur, nu vor fi probleme cu cheltuirea.

De fapt, pregatirea marilor proiecte de infrastructura finantate de UE necesita efort intens si consecventa in actiuni – dar nu cine stie ce fonduri, pentru ca nu ajungi sa faci multe cheltuieli in etapele initiale. Varful va fi atins probabil prin 2009-2010, deci atunci s-ar justifica deficitele crescute de 2,5% si peste.

Dar daca noi le-am urcat deja de acum, fara motive evidente, unde o sa ajungem atunci si cum o sa ne putem incadra in criteriul Maastricht de 3%? Si din pacate opozitia nu e cu nimic mai breaza.

PSD a lansat saptamana trecuta propriul proiect de strategie fiscala pe termen mediu. Va ganditi cumva ca trage guvernul de maneca ca sa fie mai responsabil pe partea de cheltuire? As.

Dupa ce au renuntat la gargara anti-cota unica, cu care ne-au batut la cap anul trecut, coplesiti de evidenta ca aceasta a fost un succes, acum se joaca discret pe la margini cu mici ajustari populiste precum credite fiscale pentru case, chirii, taxe scolare, pensii facultative etc. – ca si cand saracii Romaniei sunt inglodati in ipoteci pe locuinte noi si rate la pensii facultative.

Culmea, se cere in aceeasi pagina cota diferentiata de impozit pe venit, de 14% pentru lefuri mici si 19% pentru cele mari, dar si credit fiscal pentru dividendele incasate, care, daca inteleg eu bine formularea obscura, duce la reducerea impozitului pe veniturile din dividende.

Daca dv. vedeti logica acestor miscari contradictorii, sa mi-o explicati si mie. Pe scurt, hai sa stricam la loc ce a inceput sa mearga bine (colectarea veniturilor) si sa si facem complet franjuri partea de cheltuieli.

Se pare ca, antrenati ani intregi intr-o cultura a saraciei in administratia publica, politicienii nostri din guvern si opozitie se deprind greu cu responsabilitatile unui buget normal.

Bine zicea cine zicea ca, daca le dai politicienilor prea multI bani pe mana, e ca si cand ai da bautura si cheile de la masina (sau motocicleta) unei gasti de elevi de liceu.