Președintele Saied mută surprinzător, criza tunisiană se prelungește

„Decizia merită lăudată. Dar este cu adevărat un moment istoric? Din nefericire nu, simbolistica nominalizării unei femei pentru o astfel de poziție <înaltă> coincide cu suspendarea Constituției și autoritarismul unui președinte de republică cu puteri faraonice.„[1]

Samir Dilou[2]

BRIEF

• Tunisian President Kais Saied declared on Wednesday, October 22, he will rule by decree and ignore parts of the constitution as he prepares to change the political system, prompting immediate opposition from rivals.

The elected parliament, which he suspended in July using a highly contentious reading of the constitution, will not only remain frozen but its members will stop being paid their salaries. They will still be stripped of immunity from prosecution.

Saied did not put any time limit on his seizure of power, but said he would appoint a committee to help draft amendments to the 2014 constitution and establish „a true democracy in which the people are truly sovereign”.[3]

• Tunisia’s president Kais Saied named scholar and engineering professor Nejla Bouden Romdhane as prime minister and tasked her with forming a new government.

Ms Romdhane, a geology specialist in her early sixties, has served as a senior ministry of higher education official.

She becomes Tunisia’s first female prime minister-designate, a rare woman to ascend to a senior post in the Arab world.[4]

• Romdhane is likely to have less direct power than previous prime ministers under the 2014 constitution after Saied last week said that during the emergency period, the government would be responsible to the president.

Born in Tunisia’s central Kairouan province in 1958, Romdhane is a geology professor at the National School of Engineers in the capital Tunis. Before she was appointed prime minister, she was assigned by the Ministry of Higher Education and Scientific Research to implement programmes with the World Bank, according to the official Tunisian News Agency.

In 2011, she was appointed director-general in charge of quality at the Ministry of Higher Education. The little-known engineer does not have any political affiliation, according to Anadolu Agency.[5]

RECENTELE MUTĂRI ALE PREȘEDINTELUI TUNISIAN

După demiterea premierului și suspendarea activității Parlamentului, decizii luate de președintele Kais Saied la finele lunii iulie 2021[6], la Tunis s-a instaurat incertitudinea politică. De atunci Saied a prelungit starea excepțională în câteva rânduri, menținând interdicția asupra activității Parlamentului și omițând să desemneze un premier care să formeze un nou guvern. Până de curând.

În cele din urmă, la finele lunii septembrie ac., președintele tunisian a decis, pe parcursul a șapte zile, să facă două mișcări prin care să își întărească poziția pe scena politică de la Tunis. În primul rând, în 22 septembrie a anunțat extinderea puterii prezidențiale, odată cu prelungirea pe termen nelimitat a suspendării Parlamentului, pentru ca apoi, în 29 septembrie, să anunțe, în premieră pentru lumea arabă, desemnarea doamnei Nejla Bouden Romdhane cu mandatul de a forma un guvern pentru perioada stării excepționale.

Cât privește perspectiva în care starea excepțională va fi menținută, președintele Kais Saied a declarat că urmează să însărcineze un comitet care va contribui la amendarea Constituției din 2014, în scopul constituirii „unei democrații reale în care poporul să fie cu adevărat suveran”.

Până la amendarea textului constituțional, președinția tunisiană a anunțat că rămân în vigoare toate acele dispoziții constituționale care „nu pun în opoziție puterea executivă cu cea legislativă”[7].

Deciziile președintelui Kais Saied afectează interesele politice al partidului islamist Ennadha, care a fost permanent prezent în coalițiile de guvernare după 2011 și și-a asigurat, în 2014, prin amendamentele depuse și votul din Parlament, o Constituție ale cărei dispoziții le-a folosit pentru a izola Președinția în luarea unor decizii politice importante în stat, împingând societatea tunisiană, pas cu pas, către un stat islamist, în buna tradiție teoretizată de ideologul Frăției Musulmane, Sayyid Qutb.

Așa că Ennadha și-a scos simpatizanții în stradă imediat după anunțul președintelui din 22 septembrie, privind extinderea puterilor prezidențiale, modificarea Constituției și prelungirea suspendării activității Parlamentului, precum și de ridicare a imunității președintelui Parlamentului și lider al Ennadha, Rașid Ghannouchi.

Mai apoi Ennadha i-a cerut formal lui Ghannouchi, în ziua în care Kais Saied o mandata pe Nejla Bouden Romdhane să formeze un nou guvern, să treacă peste interdicția instituită de președinte și să convoace Parlamentul în sesiune. Ceea ce Ghannouchi a și făcut, în prima zi de octombrie[8], sfidând astfel interdicțiile anunțate de Președinție.

A fost rândul susținătorilor președintelui Kais Saied să demonstreze în stradă sâmbătă, 2 octombrie, cerând dizolvarea Parlamentului și arătând că susțin „schimbarea sistemului politic”. De altfel susținătorii președintelui nu s-au ferit să afirme că protestul lor are ca țintă Ennadha și scopurile sale politice.[9]

NOMINALIZAREA, ÎN PREMIERĂ PENTRU LUMEA ARABĂ, A UNEI FEMEI PENTRU POZIȚIA DE PRIM MINISTRU

Mișcarea prin care Kais Saied i-a oferit mandatul de a forma un guvern doamnei Nejla Bouden Romdhane, o mișcare în premieră nu doar pentru Tunisia ori Magreb, ci pentru lumea arabă în general, așază simbolic scena politică de la Tunis în opoziție cu ceea ce se întâmplă la acest moment la Kabul, acolo unde talibanii se străduiesc să elimine femeile nu doar din politică, ci în general din societate, interzicându-le dreptul la muncă și restrângându-le drastic dreptul la educație.

Desigur, mișcarea politică a lui Kais Saied a fost imediat amendată de politicienii Ennahda, așa cum de altfel am arătat încă la începutul articolului, citându-l pe Samir Dilou, un fost ministru al egalității de șansă (ce ironie) în primele guverne islamiste de după Primăvara Arabă.

Islamiștii Ennahda nu sunt, desigur, fățiș adepți ai teoriilor salafite și nu resping desemnarea unei femei pentru mandatul de a forma un guvern, dar lasă să se înțeleagă că: (i) președintele Kais Saied este ipocrit, desemnând un premier marionetă să formeze un guvern de fațadă, în condițiile în care puterea executivă și legislativă sunt de facto în mâinile sale din 22 septembrie și (ii), la rigoare, că o femeie care acceptă totala subordonare față de voința președintelui, un bărbat, confirmă statutul inferior al femeii în societate, și nu îl contrazice.

Teza politicienilor din partidul Ennahda preocupă mulți comentatori moderați ai scenei politice de la Tunis, pentru că, într-adevăr, președintele Kais Saied a propus un joc periculos din momentul în care a nominalizat o femeie ca premier, pentru ca apoi secvențele date publicității privind audiența din biroul prezidențial, la momentul însărcinării cu mandatul de formare a guvernului, să lase să se întrevadă o doamnă Nejla Bouden Romdhane care, prin limbajul său corporal, prin faptul că nu este auzită rostind niciun cuvânt, să pară complet dominată de voința lui Kais Saied.

Referindu-se la nominalizarea în premieră a unei femei ca premier în Tunisia într-un interviu acordat canalului media „France 24”[10], jurnalista Rabeb Aloui[11], care în general s-a manifestat ca o susținătoare a acțiunilor prezidențiale, a preferat să își afirme „prudența” față de anunțul prezidențial de mandatare a doamnei Nejla Bouden Romdhane cu formarea unui nou guvern, deși s-a ferit să fie de acord cu ideea de „premier marionetă”.

Printre argumentele care îndeamnă la prudență, Rabeb Aloui menționa: (i) deși în principiu este salutară, desemnarea doamnei Romdhane vine pe fondul profundei crize constituționale și a preluării puterii politice în mod autoritar de către Kais Saied; (ii) guvernul pe care îl va forma Nejla Bouden Romdhane are mandatul limitat la perioada excepțională, dar și puteri executive limitate, pentru că le va împărți cu președinția, care a anunțat că „va conduce țara prin decrete”.

Fiind apolitică, ocupând funcții minore în guvern, ca specialist și director în Ministerul Educației Superioare, unde a manageriat inclusiv programe finanțate de Banca Mondială, puțini comentatori politici o văd pe Nejla Bouden Romdhane, la bază profesor de geologie, capabilă să conducă un guvern care să scoată Tunisia din profunda criză economică în care se găsește.

Totuși, tunisienii în general au o părere favorabilă atunci când vine vorba de Nejla Bouden Romdhane. În primul rând, noul premier al Tunisiei nu are un trecut în care să existe vreun precedent legat de corupție, caz rarisim printre politicienii acestei țări.[12]

Oamenii de afaceri speră că noul premier va reuși rapid să refacă imaginea Tunisiei ca fiind singura țară în care Primăvara Arabă a adus democrația și că va guverna pentru a înlătura spectrul falimentului finanțelor publice, odată ce imaginea țării pe plan internațional va fi din nou una bună, iar încrederea investitorilor străini va crește.

IDEOLOGIA PE MUCHIA CĂREIA JOACĂ ACUM ATÂT ENNADHA, CÂT ȘI KAIS SAIED

Chiar dacă este un partid islamist moderat, Ennadha își bazează doctrina pe ideologia statului islamic, așa cum a gândit-o și a promovat-o Sayyid Qutb, ca lider al Frăției Musulmane. Conform gândirii sale, o țară musulmană nu poate fi condusă de o democrație, doctrină prin care puterea revine poporului, așa cum gândesc laicii occidentali. O țară musulmană trebuie condusă conform legii lui Dumnezeu:

Din caracterul unic a lui Dumnezeu decurge faptul că lui îi revine atributul de unic conducător și legiuitor al omenirii în toate aspectele: credință, adorare, conștiință, comportament. Cu alte cuvinte sistemul islamic de guvernare are la bază aplicarea legii islamice de către conducător, supunerea celor guvernați față de legea sacră și consultarea dintre conducător și comunitatea islamică („umma”) pe baza principiului „shura”.

Acest principiu al consultării este fundamental diferit de sistemul parlamentar din regimurile democratice. Această diferență rezidă din faptul că în democrație suveranitatea revine poporului care împuternicește prin voința sa un anumit grup care conduce. Această formă, declară Qutb, contravine legii islamice care prevalează în fața legilor oamenilor și este o întoarcerea la perioada de jahiliyya, din societățile preislamice.[13]

Dar Sayyid Qutb nu s-a pronunțat doar asupra modului în care trebuie guvernată o țară musulmană. Ideologul Frăției Musulmane, precizează Alina Isac Alak[14], s-a pronunțat inclusiv asupra chestiunii egalității bărbatului și femeii în islam: unicul criteriu de decelare a superiorității unei persoane îl constituie evlavia, pietatea („taqwa”), așa cum rezultă din versetul („ayah”) 13 din sura 49 („Încăperile”)[15]. Citeste continuarea articolului pe Contributors.ro