Prezumtia de nevinovatie in cazul Adrian Severin

Am să intervin în dezbaterea legată de prezumția de nevinovăție în domeniul politic care continuă pe Contributors.ro, de data asta legat de episodul Adrian Severin. Într-un articol trecut, dl Lăzăroiu vorbea de acest princpiu ca trecând de sfera legală și devenind o valoare fundamentală pentru societate. Dl Lăzăroiu are dreptate. Dl Tapalagă îi dădea acolo o replică tăioasă, reluată și concentrată apoi într-un pasaj ironic din finalul articolului de ieri: ”Stalinisti rau europenii. Si popularii, si socialistii. Au calcat in picioare prezumtia de nevinovatie. N-au mai aseptat nici sentinta in justitie, nici macar rezultatul anchetei din PE.” Dl Tapalagă are, de asemenea, dreptate.

Amândoi au dreptate, imediat ce trecem peste greșeala pe care, se pare, o împărtășesc. Mă refer la modul în care leagă cele două afirmații. E adevărat că prezumția de nevinovăție transcede statutul de normă juridică și devine o valoare fundamentală pentru societate; asta în sensul în care devine valoare fundamentală pentru societate exact “prezumția de nevinovăție” care transcede statutul de normă juridică. Politicienii noștri (inclusiv cel căruia dlui Lăzăroiu îi este consilier, sau cel care e subiectul articolului) ar face uitat acest lucru. Ei ar vrea ca transcendența asta la nivel de societate să fie valabilă doar pentru partea cu statutul de valoare fundamentală; în schimb prezumția în sine, definiția ”vinovăției” și modul în care ea poate fi confirmată sau infirmată, să continue să stea cuminte în domeniul strict juridic. Nu, nu merge așa. La fel, cu toată ironia retorică a dlui Tapalagă, partidele europene chiar nu au călcat în picioare prezumția de nevinovăție a celor trei. Nu văd nicio dovadă că s-ar fi întâmplat așa ceva, și cred că vorbim într-adevăr de o valoare fundamentală care e respectată acolo. Doar că (nici) ele nu consideră că respectarea acestui principiu înseamnă să aștepte până când decizia vreunei instituții confirmă ceea ce poate vedea oricine cu ochiul liber.

”The Sunday Times” nu a încălcat prezumția de nevinovăție a dlui Severin. Nu l-au acuzat din senin că e șpăgar și apoi a pretins că europarlamentarul trebuie să le dovedească contrariul. Acuzația publică a venit după o anchetă în care dl Severin a dovedit ce este, cu vârf și îndesat. Nici măcar n-a fost urmărit el personal: 60 de europarlamentari au fost în antenția anchetei, 57 dintre ei n-au făcut nimic și prin urmare nici măcar nu au fost pomeniți în articol.

La fel, nici colegii din grupul socialist și din PE, nici subsemnatul și, sunt convins, nici alți colegi care i-au cerut dlui Severin demisia, nimeni nu i-a încălcat prezumția de nevinovăție. Nici măcar articolul din ziarul britanic nu i-a înlăturat-o cu totul, de la bun început. El însuși a înlăturat-o ulterior, cât se poate de categoric. Dl Severin a declarat și continuă să declare pe tonuri melodramatice că dorește și că aşteaptă ca adevărul să iasă la lumină. Păi, …după cine anume așteaptă? Ce îl împiedică să-și îndeplinească dorința și să scoată adevărul la lumină? Până una alta a scos la lumină, pe post de explicații, doar minciuni și prostii. A spus inițial că ar fi oferit consultanță, nu lobby. Apoi, când a apărut înregistrarea, a pretins că e montată(?) A lansat tot felul de atacuri la adresa ziarului și jurnaliștilor respectivi, ca și cum acestea, presupunând că n-ar fi nici false și nici ridicole, l-ar exonera câtuși de puțin. A pretins că e incomod, a văzut conspirații Vest contra Est, mai nou vede unele chiar la conducerea europarlamentarilor socialiști; din nou, ignorând gradul lor de ridicol, ce legătură au cu adevărul episodului respectiv? Niciuna. L-am prezumat nevinovat, s-a dovedit altfel. Singura explicație rezonabilă a faptului că dl Severin nu reușește ”să scoată adevărul la lumină” este că el e deja acolo, în articolul ziarului britanic, și e cât se poate de clar, la fel ca vinovăția lui.

De fapt e clar ce așteaptă dl Severin, și ce pretinde că ar trebui să aștepte toată lumea: prezumția de nevinovăție se aplică tuturor, presă, grup parlamentar, partid etc. dar de confirmat o confirmă doar justiția penală a statului. Mai precis a statului Român. Iar după justiția penală a statului român putem aștepta vreme de ”n” termene, strămutări, recuzări, excepții – ani de zile; până când nu se mai poate lua o decizie din pricina prescripției, sau se găsește un judecător care să decidă că albul e negru.

”Europarlamentarul a mai spus că cel mai important este să solicite o investigare completă şi corectă a faptelor şi a menţionat că va fi bucuros în evenutalitatea implicării DNA sau a altei instituţii judiciare din România, pentru că “prin proceduri judiciare este mai greu să dai curs emoţiilor şi prejudecăţilor şi să te bazezi pe aparenţe”. ”
(Mediafax)

Dl Severin vrea investigarea completă şi corectă a faptelor prezentate de ”The Sunday Times”, prezentare pe care el însuși e incapabil să explice de ce ar fi incompletă sau incorectă. Ba chiar mai mult, vrea să se implice judiciarul din România. E de un haz extraordinar ce drag a prins dl Severin de DNA si de instituțiile judiciare din România, după ce ani de zile le-a denunțat la colegii din PE ca arme politice în mâinile adversarilor.

Comenteaza pe Contributors.ro