Prietenii presedintelui (de Ovidiu Nahoi)

Acum, ca intreaga tarasenie legata de cazul Elena Udrea-Dorin Cocos a iesit la iveala, oamenii au tot dreptul sa se intrebe: cum de a ajuns acest cuplu atat de aproape de cabinetul presedintelui care si-a facut un stindard din batalia contra grupurilor de interese?

Sa nu ne imbatam cu apa rece. Traian Basescu nu a aterizat in politica de pe vreun nouras alb. Traian Basescu este in sistem de cincisprezece ani ani batuti pe muchie. Ba chiar de dinainte – a recunoscut chiar el ca nu-i era strain drumul catre birourile baietilor cu ochi albastri.

Traian Basescu a fost ministru, lider de partid, sef de campanie electorala. Acum e presedinte. Nimic din tenebrele politicii romanesti nu-i este strain.

Ceva insa il deosebeste fundamental pe Traian Basescu de restul politicienilor: faptul ca poporul roman i-a dat lui mandatul de a distruge grupurile de interese si de a asana coruptia de stat. Discursul lui impotriva „sistemului ticalosit” se bucura de sustinerea romanilor.

Dar pentru ca discursul sa devina realitate, Traian Basescu trebuie sa treaca un examen crucial: desprinderea de lumea in care a evoluat si care, pana la urma, l-a propulsat in cariera politica. Desprinderea este al naibii de grea si nu va ramane nepedepsita. Fostii „prieteni” ii vor arunca bolovani in spate si, cine stie, poate vor pune pe masa lucruri nu tocmai placute din trecut.

Sustinerea publica pentru distrugerea sistemului ticalosit se va mentine insa nealterata atata timp cat presedintele va dovedi ca-si urmeaza politica pe care si-a asumat-o, chiar cu pretul distrugerii unor vechi legaturi si prietenii, chiar platind tributul greu al unor lovituri mediatice.

Imediat dupa decembrie 1989, Romania avea nevoie de un lider care sa dea societatii semnalul clar al rupturii de trecut. Ion Iliescu ar fi binemeritat onorurile natiunii daca ar fi demonstrat ca este capabil sa se rupa in mod clar de sistemul comunist, care l-a propulsat in cariera politica si i-a construit statura publica. Ion Iliescu a ratat si, odata cu aceasta, Romania a pierdut mult.

Traian Basescu are acum datoria sa se desprinda, cu orice risc, de sistemul de relatii si cumetrii specific Romaniei ultimilor 15 ani – sistem din care, ii convine sau nu, si el a facut parte. Au existat semnale ale desprinderii: despartirea de consilierul Stana Anghelescu, dupa ciocnirea sotului ei cu Fiscul, sau ruperea prieteniei cu Sorin Rosca Stanescu. Abandonarea cuplului Udrea-Cocos ar fi inca un pas.

Dar aceste gesturi nu pot insemna sfarsitul, ci doar un inceput. Altfel, discursul impotriva „sistemului ticalosit” se va transforma curand intr-o tinichea ruginita. Si puntea dintre presedinte si poporul care l-a ales se va prabusi iremediabil.