Prima expozitie personala a Ioanei Nemes in Marea Britanie se deschide la Birmingham

Când, în 2011, vestea morții sale a bulversat lumea artistică românească, Ioana Nemeș era cunoscută drept una dintre cele mai interesante și originale artiste ale generației din care făcea parte. La doar 32 de ani, ea se afla – grație lucrărilor sale îndrăznețe, insolite, cu o puternică amprentă subiectivă – în plină afirmare internațională. ICR Londra sprijină realizarea primei sale expoziții personale din Marea Britanie, cuprinzând o selecție de obiecte și instalații din ambițioasa serie „Evaluări lunare” (2003–2010), care se va deschide în data de 14 martie la centrul de artă contemporană Eastside Projects din Birmingham, în colaborare cu KILOBASE București. Proiectul curatorial este semnat de Gavin Wade, împreună cu KILOBASE.

Lucrările Ioanei Nemeş (1979-2011) s-au născut din necesitatea de a exprima vizual, cât mai clar cu putință, mecanismele ascunse – lingvistice, vizuale și psihologice – care ne definesc ca indivizi. Ele au fost prezentate la o serie de mari expoziții internaționale, printre care Bienala de la Istanbul din 2009, U-Turn de la Copenhaga din 2008, Bienala de la Praga din 2007 și Bienala de la București din 2006, și au fost incluse în numeroase alte proiecte ale unor importante instituții de artă contemporană din Europa și Statele Unite ale Maericii, precum Art in General (New York, 2011), Secession (Vienna, 2010), Smart Project Space (Amsterdam, 2009), Kunsthalle Fridericianum (Kassel, 2006), iar mai recent, “Ritual without Myth” de la Royal College of Art (Londra, 2012), “Desire is War” de la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal din Sibiu (2011) și “Communism Never Happened” de la Charim Gallery (Vienna, 2011). Unul dintre cele mai apreciate nume ale tinerei generații de artiști români, Ioana Nemeș a figurat printre cei 1o artiști în ascensiune din 100 New Artists, volum pregătit de Francesca Gavin pentru Laurence King, creațiile sale făcând, alături de cele ale altor 27 de artiști contemporani proeminenți, obiectul volumului Romanian Cultural Resolution, editat de Adrian Bojenoiu & Alexandru Niculescu și publicat de Hatje Cantz. A fost artist în rezidență la Art in General din New York (2011), IASPIS Stockholm (2010), Institutul Cultural Român din Londra (2007) și Kulturkontakt Viena (2004) și a participat la diverse proiecte colective în domeniile artei, modei și designului de interioare: KILOBASE București (2011), Apparatus 22 (2011), colecțiile Rozalb de Mura (2004-2010) și Liste Noire (2004-2011).

Seria “Evaluări lunare”, inspirată de ideile despre curgerea timpului din opera scriitoarei Virginia Woolf și de modul în care concepe noțiunea de culoare psihologul elvețian Max Luscher, e un sistem complex de înregistrări ale stărilor de spirit și experiențelor zilnice ale artistei. Ioana Nemeș și-a creat o metodă de auto-observație proprie, bazată pe cinci parametri: fizic, emoțional, intelectual, financiar și un neașteptat factor numit “fericire”, analizând fiecare zi și reprezentând-o apoi printr-un citat și o culoare. Proiectul, apropiat de observația științifică, seamănă cu notațiile zilnice dintr-un jurnal în care artista se privește pe sine și propria existență într-un mod inedit și personal. Ori de câte ori și-a expus “Evaluările”, ea a selectat acele zile care se potriveau cu ideea generală a expoziției, traspunându-și ideile sub forma unor instalații murale sau obiecte de plastic de mari dimensiuni, asemănătoare unor pietre tombale.

„Prefer să-mi numesc lucrările obiecte, nu sculpturi”, declara artista în 2010, într-un dialog cu artistul islandez Helgi Thorgils Fridjónsson. “Genul ăsta de proiecte e mai curând un lux când vii din România. E aproape gestul unui autist. Totuși, eu cred că fiecare artist ar trebui să admită cu onestitate ceea ce-l interesează și să nu-i pese de modele trecătoare. Eu sunt obsedată de design, de artă, de cărți; 90% din cunoștințele mele provin din publicații străine de teoria artei, filosofie, literatură, antropologie sau psihologie și încă pe-atâta de pe internet. Locuiesc în București, dar trăiesc în cărțile pe care le citesc în engleză și în mulțimea spațiilor virtuale de pe internet.”