Prince Harry, the black swan?

În Spare povestea este a lui Harry și el insistă că a venit timpul ca, după ce alții au tot scris și vorbit despre ducele de Sussex, să apară public și propria sa variantă, spusă cu orice preț, chiar și cu prețul arderii oricărei punți cu familia regală și, poate, chiar cu Marea Britanie, dacă britanicii nu vor înțelege și nici nu vor gusta dezvăluirile sale.

„Este ceva care va marca, probabil, începutul sfârșitului monarhiei și despre asta ar trebui să discutăm. Este important, având în vedere lipsa de încredere în stat, la acest moment și ascensiunea politicii de dreapta. Membrii familiei regale au devenit reprezentanți ai furiei față de rasism, misoginie și bogăție. Aceasta este, până la urmă, o instituție care reprezintă inegalitatea, așa că sunt mize uriașe în joc.”- Catherine Mayer

Catherine Mayer, autoarea americano-britanică ce a publicat în urmă cu câțiva ani o biografie a regelui Charles al III-lea și a ajuns să pătrundă într-o oarecare măsură în intimitatea modului în care familia regală vede lumea, formulează o ipoteză preocupantă de discuție: disponibilitatea cuplului Harry și Meghan de a dezvălui tot mai multe aspecte intime privind familia regală britanică nu va ajunge la un moment dat să fie exploatată cu folos de adversarii Coroanei, în bătălia pentru transformarea regatului în republică? Miza este mare, avertizează Catherine Mayer.

Catherine Mayer crede că acuzațiile de agresiune, rasism și misoginie, precum și distincțiile de clasă susținute de monarhie, se vor aduna și în cele din urmă vor compromite ideile fundamentale ale acordului prin care familia regală domnește în Marea Britanie.

Familia regală britanică pare să fi fost luată prin surprindere de amploarea dezvăluirilor și expunerea lor în avalanșă, începând cu documentarul „Harry & Meghan” difuzat de Netflix, continuând cu publicarea „Spare” și cu interviurile acordate ITV (Tom Bradby) sau CBS (Anderson Cooper), în care ducele de Sussex și-a apărat dezvăluirile din carte și din film și a venit cu noi precizări privind motivațiile sale.

Până când strategii de comunicare care sfătuiesc Palatul Buckingham și pe prințul de Wales se vor pune de acord în legătură cu cea mai bună strategie de urmat pentru a contracara cuplul „H&M”, sprijiniți de redacțiile unora dintre tabloidele care își datorează mare parte din profituri și influența relației pe care o cultivă cu familia regală, se acționează prudent pentru a măsura efectele scandalului asupra supușilor și reacțiile acestora.

Un sondaj (YouGov) făcut public luni, 9 ianuarie ac., în Marea Britanie[3], înainte de lansarea oficială a volumului Spare, dar după interviurile acordate ITV și CBS, arată că 64% dintre britanici ar avea o părere negativă despre prințul Harry, în creștere față de 58% în luna mai a anului 2022; numai 26% dintre britanici mai păstrează o părere pozitivă despre el. Totuși, în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, opiniile pozitive și negative sunt la egalitate, undeva la 41%.

Opiniile culese de jurnaliștii britanici în stradă și difuzate la emisiunile de știri au fost în cheie negativă[4]: „cred că modul în care au procedat (H&M) este destul de lipsit de respect”; „acum, că lucrurile devin un pic mai murdare, sunt parțial de partea celor care nu o susțin (pe M) atât de mult” etc. Dar există și un alt tip de opinii, cel puțin la fel de interesante:

„Sunt tristă că regina a murit. Dacă ar trăi și ar auzi toate astea, ar fi foarte supărată. Nu pot să înțeleg de ce Charles nu a spus încă nimic. Este pur și simplu ridicol.”[5]

De-ar fi să fie Harry o lebădă neagră, analiza de risc trebuie să fie precisă, altminteri reacțiile de contracarare pot avea efecte adverse imposibil de cuantificat, miza este mult prea mare pentru ca să încapă erori. Ori, erorile nu pot fi excluse: atacurile la adresa reginei consoarte sau la adresa fratelui mai mare i-au umplut cu siguranță de furie pe Charles al III-lea și pe prințul William, iar furia nu este niciodată un bun sfătuitor.

Și asta nu este totul. Marea Britanie nu se găsește în cel mai fericit moment al său în niciun caz, după ce în mai puțin de un an a schimbat trei premieri (fără ca Boris Johnson să se fi împăcat cu ideea că nu mai ocupă imobilul din Downing Street 10) și a fost respins un buget fantezist (marca Liz Truss), totul pe fondul dificultăților de a depăși efectele negative conjugate ale Brexit, pandemia Covid, războiul din Ucraina și criza energetică.

Cu siguranță la Whitehall confuzia este la fel de mare ca la Buckingham, așa că un consens de acțiune la vârf nu va fi ușor de obținut, chiar dacă (sau tocmai pentru că) Simon Case, secretarul Cabinetului, i-a fost cândva secretar particular prințului William. Iar Rishi Sunak nu este (totuși) Boris Johnson.

SPEAK TRUTH TO YOU WITH THE WORDS THAT COME OUT OF MY MOUTH

În 1992, Andrew Morton a publicat o biografie a prințesei Diana (Diana: Adevărata ei poveste), în care făcea dezvăluiri privind viața cuplului pe care îl forma alături de Charles (pe atunci prinț de Wales) și asupra modului în care era tratată în familia regală. În 1995, într-un interviu acordat BBC (Martin Bashir), Lady Di a venit cu noi dezvăluiri, în special privind relația extraconjugală pe care Charles o întreținea cu Camilla, actuala regină consoartă.

Fronda prințesei Diana i-a adus abandonarea de către palatul Buckingham de îndată ce s-a pronunțat divorțul de Charles, deși nu este clar din ce motive: Diana Specer spera că în cele din urmă Coroana va accepta un aranjament prin care ar fi continuat să primească anumite angajamente oficiale, în schimbul gravitării în jurul Palatului. Nu a fost așa, i s-a oferit o compensație (unii consideră că substanțială) și i s-a arătat ușa.

În 2021, ducii de Sussex au făcut anunțul că părăsesc familia regală și își încetează îndatoririle față de Coroană. La fel ca odinioară cu Lady Di, li s-a arătat ușa după ce negocierile nu au găsit formule prin care Harry și Meghan să continue să fie utili Coroanei, așa cum au declarat că și-ar fi dorit (dar rezervându-și totodată dreptul de a părăsi Marea Britanie pentru o reședință undeva în America de Nord).

Rămași pe cont propriu, ducii de Sussex au găsit de cuviință să-și spună varianta lor de poveste. Auspiciile păreau corecte: Meghan Markle câștigase procesul cu The Mail on Sunday[6], familia se spălase pe mâini de ei și părea că încurajează varianta tabloidelor că Harry s-a însurat cu cine nu trebuie, existau lucruri nespuse legate de Lady Di și despre influența pe care Camilla o dobândit-o la curte etc.; nu în cele din urmă, existau oferte serioase (și bănoase) din partea celor interesați să publice astfel de dezvăluiri.

Din perspectiva lui Meghan Markle, este absolut firesc ca ducele de Sussex, soțul ei, să își spună povestea public, partea sa de adevăr, la fel cum normal este ca cei interesați să exploateze o astfel de poveste să plătească pentru a obține drepturile legale de difuzare.

Din perspectiva lui Harry, care are conturi de reglat, faptul că a trecut peste o cutumă a familiei – nu te plânge, nu oferi niciodată explicații – poate că reprezintă un gest hazardat, mai ales că mama sa a încercat același lucru și rezultatul nu i-a fost deloc favorabil.

În documentarul Netflix, cei doi au tatonat terenul și au spus o poveste comună despre cum a fost primită Meghan Markle în familie, despre reacția presei înainte și după căsătorie, despre rezervele familiei regale față de o femeie cu un profil absolut atipic – cu o carieră ca actriță, cu părinți divorțați, cu o mamă de culoare etc. -, despre geloziile pe care succesul de public al cuplului „H&M” a deranjat cuplul „W&K” și așa mai departe.[7]

În Spare povestea este a lui Harry și el insistă că a venit timpul ca, după ce alții au tot scris și vorbit despre ducele de Sussex, să apară public și propria sa variantă, spusă cu orice preț, chiar și cu prețul arderii oricărei punți cu familia regală și, poate, chiar cu Marea Britanie, dacă britanicii nu vor înțelege și nici nu vor gusta dezvăluirile sale.

Pentru că Spare a fost lansată în avans cu o lună Spania, BBC News s-a dat imediat peste cap să-l rezume pentru publicul britanic, înainte de lansarea oficială de la Londra. De marți, 10 ianuarie ac., datorită editurii Nemira, cartea este disponibilă și pentru publicul din România. Pentru cei care nu au apucat să o parcurgă cartea, redau cât se poate de schematic ceea ce BBC a rezumat deja din povestea ducelui de Sussex[8]:

•Harry descrie cum tatăl său l-a trezit pentru a-i da vestea că prințesa Diana a fost implicată într-un accident de mașină și, cum nu se pricepea să își exprime sentimentele, pentru că nu l-a îmbrățișat în acel moment.

•Prințul Harry și fratele său, William, l-au implorat pe tatăl lor să nu se căsătorească cu Camilla, actuala regină consoartă. Harry susține că s-a gândit că ea va fi într-o zi mama sa vitregă (rea), dar că el și fratele său erau dispuși să o ierte dacă ea îl putea face fericit pe regele Charles, însă fără să se ajungă la căsătorie.

•Prințul Harry a mărturisit că i s-a oferit cocaină când avea 17 ani și a recunoscut că a mai consumat droguri în alte ocazii, deși nu i-a plăcut. El povestește, de asemenea, că a fumat canabis într-o baie de la Colegiul Eton, pe când era elev, în timp ce ofițerii de poliție din Thames Valley care îi serveau drept bodyguarzi patrulau în exteriorul clădirii.

•”Tu nu mă cunoști, Harold. Iar eu nu te cunosc pe tine!”, i-ar fi spus prințul William lui Harry în momentul în care acesta urma să înceapă școala la Colegiul Eton. Și, susține prințul Harry, i-ar fi replicat fratelui său: „Voi uita că te cunosc!”.

•William și Katherine au râs când Harry s-a întors acasă îmbrăcat într-o uniformă nazistă înainte de o petrecere, care a avut loc în anul 2005. Anterior, în timp ce se gândea la costumele pentru eveniment, le-a cerut celor doi părerea, dacă să fie o uniformă de pilot sau un costum nazist. „Uniforma nazistă”, l-au sfătuit ei.

•Casa Regală a tras de timp în privința datei și a locului în care avea să se desfășoare nunta sa cu Meghan Markle. Atunci când și-a consultat fratele cu privire la posibilitatea de a se căsători la Catedrala St Paul sau în Westminster Abbey, prințul William ar fi spus că nu este posibil, deoarece acolo s-a desfășurat nunta lui Charles și a prințesei Diana. În schimb, William a sugerat o capelă din apropierea casei tatălui lor, Highgrove House, în Cotswolds.

•După înmormântarea ducelui de Edinburgh, în anul 2021, Harry descrie o confruntare dintre el și fratele său; regele a fost nevoit să se interpună între el și William și le-a spus: „Nu știu ce s-a întâmplat: Vă rog, băieți… nu faceți din ultimii mei ani o nenorocire!”.

•Totuși, în cele din urmă, (cel puțin) o altercație a avut loc între frați, atunci când William l-a apucat de guler, i-a smuls colierul și l-a trântit la podea. În carte este prezentată cearta dintre cei doi, se pare declanșată de comentariile făcute de William la adresa lui Meghan Markle, la care Harry ar fi replicat că nu face altceva decât să repete retorica din mass-media britanică în privința soției sale, după care confruntarea a escaladat.

Titlul cărții – Spare – face aluzie la o remarcă a regelui Charles pentru soția sa, Diana, după nașterea prințului Harry, despre care ducele de Sussex a aflat mai târziu, când avea deja 20 de ani: „Minunat. Mi-ai dat un moștenitor și o rezervă. Ți-ai făcut treaba!„

NEVER COMPLAIN, NEVER EXPLAIN

Ultimele luni indică o criză profundă de leadership la vârful Marii Britanii. Despre regele Charles al III-lea, care la 74 de ani urmează să fie încoronat în luna mai, anul acesta, se vorbește ca despre un „rege de tranziție”, din cauza vârstei sale înaintate. Charles nu are avantajul mamei sale, de a se urca pe tron fără un trecut public; trecutul său este, dimpotrivă, prea bogat: căsătoria eșuată cu Diana, relațiile extraconjugale cu actuala regină consoartă, opiniile controversate pe care și le-a exprimat public și așa mai departe.

Pe de altă parte, premierul Rishi Sunak, adus în fruntea partidului după dezastrul Liz Truss doar pentru ca partidul și guvernarea să nu încapă din nou pe mâna lui Boris Johnson, are o poziție șubredă, nu știe pe cine contează (și pentru cât timp) la Whitehall sau în partid, în condițiile în care Boris Johnson și apropiații săi se pregătesc să-i tragă preșul de sub picioare.

Suspectul de serviciu este Simon Case, atrage atenția Politico[9], adus în guvern de Boris Johnson în septembrie 2020 (după ce făcuse parte din echipa YES pentru Brexit), la doar 41 de ani. Lis Truss n-a ținut cont de Case atunci când l-a concediat pe Tom Scholar de la Trezorerie, dar Case a fost cel acuzat că nu l-a apărat. Dar Liz Truss lasă să se înțeleagă că, de fapt, Simon Case și noul secretar al Trezoreriei, James Bowler (care l-a înlocuit pe Kwarteng) au făcut apoi presiuni incredibile asupra sa, ceea ce s-a încheiat cu demisia.

Rishi Sunak a decis să-l păstreze deocamdată pe Case, considerându-l un excelent profesionist și de încredere. Doar că, în partid, lorzii Stephen Greenhalgh și Peter Cruddas au pus bazele unei grupări „democrate conservatoare”, căreia se pare că i s-au alăturat și doi foști miniștri înlăturați de Sunak, și anume Nadine Dorries și Priti Patel, ce are ca scop readucerea lui Boris Johnson în fruntea bucatelor.[10]

În această atmosferă tulbure, agitată, care a cuprins establishment-ul din Marea Britanie, fără să se mai poată conta, ca în trecut, pe stabilitatea oferită Coroanei de autoritatea regina Elisabeta a II-a, provocarea la care prințul Harry supune familia regală poate marca începutul sfârșitului, chiar dacă ducele de Sussex nu intenționează neapărat să se ajungă acolo.

Putea fi prevenită o astfel de situație? Foarte probabil da, mai ales că nu este prima de acest gen în istoria recentă a Coroanei britanice. Să ne aducem aminte: Eduard al VIII-lea și Wallis Simpson, o iubire care l-a determinat pe Eduard să abdice, dar fără să se fi împăcat cu decizia ce i-a fost impusă. Rezultatul putea fi dezastruos pentru Marea Britanie, în condițiile în care Eduard ajunsese să negocieze până și cu Hitler întoarcerea pe tron.

Apoi cazul actualului rege Charles și Camilla Shand (cunoscută și ca Parker Bowles), cărora li s-a negat posibilitatea de a se căsători, cu consecințele deja știute, în condițiile în care mariajul convențional cu Diana Spencer a fost sistematic subminat de relația extraconjugală pe care Charles și Camilla au cultivat-o cu egală energie (iar familia regală a tolerat situația).

În interviul pe care Harry i l-a acordat lui Anderson Cooper pentru CBS – „The 60 Minutes”, nu este greu de remarcat că în fața jurnalistului se găsea o persoană care a trecut printr-un infern din care încearcă pe toate căile să scape, printr-un fel de terapie de care se agață atunci când vorbește deschis despre traumele și fricile sale oricui îl ascultă cu bună credință și se ferește să-l judece.

Nu mă îndoiesc că la fel de afectat este și fratele său, William, doar că acesta din urmă, în calitatea sa de succesor la tron și prinț de Wales nu are posibilitatea să urmeze același tip de terapie, motiv pentru care își invidiază fratele în aceeași măsură în care îl dezaprobă cu tărie în ceea ce face.

Din aceeași categorie face parte și coșmarul lui Charles, care și-a văzut cu greu devenit realitate visul de a fi împreună cu Camilla ca soț și soție, fapt devenit posibil doar pentru că, în 1997 la Paris, soția sa a decedat în urma unui grav accident de circulație.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro