Propaganda Kremlinului a câștigat războiul informațional în Ungaria lui Orban după ce Rusia a invadat Ucraina. Cum și de ce a reușit

Pe 1 februarie, Viktor Orban îl vizita pe Vladimir Putin la Moscova, într-o „misiune de pace”, după cum spunea el, asigurând că un conflict armat în Ucraina nu va avea loc. Nu mult timp după, Rusia invada Ucraina, declanșa un război adevărat în Europa și o criză umanitară de proporții în regiune. În schimb, în Ungaria Viktor Orban câștiga alegerile cu o largă marjă. În timp ce toate țările din zonă și-au reconfirmat sprijinul pentru UE și NATO, iar narativele Rusiei au cam pălit, în Ungaria propaganda Kremlinului a înflorit.

Informația pe scurt:

• Ungaria a devenit „un laborator de post-truth”, în care dezinformările și știrile false sunt transmise constant chiar de la guvernul Orban către o presă capturată și controlată într-o proporție covârșitoare, crede analistul CEPA, Péter Krekó, într-o discuție cu jurnaliști din Europa Centrală și de est la care a participat și HotNews.ro.

• Peste două treimi din publicul maghiar consideră că războiul din Ucraina nu-i privește și Ungaria ar trebui să stea departe. Poziția vine după luni de știri și narative pro-Rusia răspândite prin „mașinăria de presă” condusă de regimul Orban.

• Relativizarea problemei Ucrainei, mutarea vinei pe victimă, „tinerii maghiari care vor fi trimiși pe front”, „Ucraina e o țară nazistă care dezvolta arme nucleare și viruși periculoși în laboratoare biologice finanțate de americani” – toate teme și narative ale propagandei ruse care au prins în presa mainstream din Ungaria.

• Toate temele anti-Vest vin perfect pe strategia lui Orban în contrele sale cu lumea occidentală, iar în campanie i-au fost drept muniție pentru a-și torpila opoziția acuzată că „complota cu Zelenski” să dea jos Guvernul maghiar. Trei factori mari au contribuit la răspândirea și receptarea narativelor rusești în rândul populației, spune Péter Krekó de la CEPA, însă presa generalistă controlată de Orban a contat cel mai mult.

• 80% din presa maghiară e direct sau indirect controlată de guvern, iar multe din publicații preiau și dau mai departe către public aceleași mesaje dictate de la Budapesta, spune și o cercetătoare de la Universitatea Central Europeană din Budapesta. „Cantitatea a câștigat în Ungaria”, iar jurnalismul independent – care există – ocupă prea puțin spațiu, nu este vizibil, nu ajunge la public. Iar unele publicații au rămas într-o zonă gri unde ignoră anumite subiecte sensibile.

• „Nu e ca în Turcia sau Rusia, nu sunt jurnaliști în închisoare, prin privința asta dacă privești atunci e o democrație. Dar e departe de a fi un sistem liber”, spune și unul din șefii celei mai mari publicații care a rămas în afara controlului lui Orban. „Pur și simplu te ignoră, nu te bagă nimeni în seamă, nu ți se răspunde la nimic, nu ești chemat la conferințele de presă, nu poți pune întrebări”.

Ungaria, „un laborator de post-truth și iliberalism”, un „regim hibrid în interiorul UE și NATO”

„Ungaria a devenit un laborator de ‘post-truth‘ și iliberalism în ultimii ani. E un experiment despre cum poți crea un regim hibrid în interiorul UE și NATO”, spune Péter Krekó, analist la CEPA (Center for European Policy Analysis) și director al Political Capital, un grup de cercetare din Budapesta, în cadrul unei discuții cu jurnaliștii din Europa Centrală și de Est la care a participat și HotNews.ro.

„[Orban este] premierul cu cea mai apropiată relație cu Putin din întreaga UE, care a fost la Moscova în februarie și care discuta despre relația foarte bună dintre cele două țări și cum Rusia nu va invada Ucraina… Apoi, după ce s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat te-ai fi așteptat ca asta să afecteze popularitatea guvernului suficient de mult încât chiar să piardă alegerile. Dar s-a întâmplat exact opusul. Guvernul a crescut în popularitate după declanșarea războiului. Aici a intervenit acest laborator de post-truth”, spune Krekó.

FOTO: Peter Kreko de la CEPA, în dialog cu jurnaliști din Europa Centrală și de Est

Potrivit acestuia, Guvernul maghiar a recurs la o strategie de mesaje confuze – și mesaje pro-NATO, dar și mesaje pro-Rusia. „Auzeai mesaje care să fie pe placul tuturor”, spune Krekó.

Potrivit analistului CEPA, la baza oricărei strategii de comunicare a Guvernului Orban stă o mașinărie extinsă de comunicatori, televiziuni și publicații care în ultimii ani au fost capturate și transformate într-o portavoce a guvernanților.

„Din ce în ce mai mult vedem cum dezinformarea și știrile false devin baza discursurilor politice maghiare. Și vedem acest impact major al spațiului media foarte strict”, spune Krekó care evidențiază momentul KESMA ca fiind unul de cotitură în istoria recentă din Ungaria.

Ce este KESMA și de ce e importantă pentru controlul lui Orban asupra presei?

• În 2018 în Ungaria au fost puse bazele Fundației Central Europene pentru Presă și Media (KESMA), o asociație umbrelă către care au fost cedate drepturile celor mai mari publicații și televiziuni deținute de afaceriști și apropiați ai lui Orban.

• KESMA e un adevărat conglomerat media care deține acum circa 500 de titluri de publicații, ziare, reviste și televiziuni și e considerată cea mai mare mașinărie de propagandă pro-guvern.

• Sub umbrela KESMA se regăsesc nume mari precum Hír TV, Origo, Mandiner, Nemzeti Sport, Magyar Nemzet, Világgazdaság, Bors și Figyelő, dar și numeroase publicații și posturi locale și regionale, o rețea întreagă de site-uri și publicații care de multe ori publică aceleași lucru dictat direct de la guvernul din Budapesta.

Éva Bognár, cercetător la Centrul pentru Media, Date și Societate din cadrul Institutului Democrației a Universității Central Europene, spune că regimul Orban a realizat o „capturare” a presei prin numeroase mijloace în decurs de mai bine de zece ani, dar că „totul a culminat în 2018 cu KESMA”.

Bognár citează dintr-un raport al Intitutului Internațional pentru Presă (IPI) pentru 2022 care susține că, în Ungaria, „FIDESZ a realizat cel mai avansat model de capturare a presei dezvoltat vreodată în cadrul Uniunii Europeane”.

FOTO: Aceleași știri cu și despre Viktor Orvban, copy-paste în presa din Ungaria „capturată” de stat / Sursă: Eva Bognar

„E un sistem construit în jurul unui buton care să genereze panică, care creează o campanie cu un singur mesaj monosonic”

„Sistemul funcționează în ideea de a semăna ‘panică’”, spune Éva Bognár, „ceva ce e mai mult decât propagandă”. Prin asta guvernanții vor „să-și creeze și să-și mențină o opinie publică favorabilă”.

„E un model construit în jurul unui buton care să genereze o panică morală și, ca să funcționeze, e nevoie să deții practic controlul asupra media. Cum funcționează? Când apeși acest „buton de panică” se pornește practic o campanie și peste tot ajunge același mesaj „monosonic”, cu aceleași teme și fără prea multă critici sau narative contrare”, mai spune cercetătoarea în cadrul discuției cu jurnaliștii din Europa centrală și de est.

„Circa 80% din publicații și posturi media sunt sub control pro-guvernamental. Sunt și zone gri, publicații care primesc bani de la stat, au conținut oarecum independent și prezintă și partea opoziției, dar mai important e ce nu acoperă aceste publicații. Nu contează atât de mult cum acoperi anumite subiecte, ci mai mult contează ce nu acoperi, ce subiecte lași să treacă neabordate”, subliniază Éva Bognár.

Un exemplu de cum a funcționat această „mașinărie” a ținut de ce impact a avut asupra publicului maghiar agresiunea Ruseiei în Ucraina, este de părere Péter Krekó de la CEPA.

„Mărimea contează. Dacă deții controlul asupra atât de multe publicații și canale mass-media, dacă poți să bagi toți banii guvernamentali în presă, poți să îi transformi pe toți în portavocea guvernului. În Ungaria cantitatea s-a transformat în calitate, strategia lui Orban de la început a fost să ocupe cât mai mult din spațiul media”, spune Péter Krekó.

Strategia lui Orban – „Nu e războiul nostru, nu trebuie să ne implicăm”

Potrivit analistului, Guvernul Orban a luat pulsul opiniei publice imediat după declanșarea războiului și s-a folosit de unele teme pentru a-și duce lupta politică cu opoziția în buza alegerilor parlamentare care urmau.

„În campanie au avansat ideea ca dacă opoziția ajunge la putere vor recruta soldați maghiari care să fie trimiși în Ucraina”, spune Krekó care mai povestește că, totodată, partidul lui Orban a încercat să crediteze ideea că este de partea păcii, iar opoziția este cea care vrea război și că de fapt politicienii de la alte partide ar fi conspirat cu Ucraina să dea jos actualul guvern maghiar.

„Aici a intervenit această dominare masivă în spațiul media care a avut un impact clar asupra opiniei publice. Într-unul din sondajele Ipsos reieșea că 67% din populația maghiară considera că ce se întâmplă în Ucraina nu e ceva ce privește Ungaria și că statul maghiar nu trebuie să se implice în niciun fel”, explică Krekó una din modalitățile prin care practic Orban și FIDESZ au reușit să câștige alegerile.

Péter Krekó spune că inițial mesajele din jurul conflictului cu Ucraina au fost confuze, dar apoi s-a ajuns la mesajul că „nu e războiul nostru și nu trebuie să ne implicăm”.

„După izbucnirea războiului erau unele sondaje care arătau că până și votanții Fidesz sunt scindați în privința războiului”, spune Zsolt Kerner, jurnalist la 24.hu, una din publicațiile care au reușit să nu intre sub influența regimului Orban.

„Unii ziceau că ar fi vina Ucrainei și NATO, alții erau de părere că e vina Rusiei. Din pricina asta au început (n.r. politicienii Fidesz) să folosească mesaje de pace și să ‘extragă’ Ungaria din acest conflict”, spune Kerner.

„A fost foarte inteligent și așa au putut să câștige la alegeri, au făcut un pas în spate, nu au vorbit clar despre cine este agresorul de fapt, ci au vorbit despre cum să stăm departe”, mai spune Zsolt Kerner.

Relativizarea problemei și mutatul vinei pe victimă. Ce alte teme ale propagandei ruse au mai prins în presa maghiară?

Potrivit lui Péter Krekó de la CEPA, Orban a reușit cumva să mute vină către Ucraina și a reușit asta prin mesajele transmise prin presa controlată și prin modul cum publicațiile apropiate de regimul său au preluat din narativele Rusiei.

„Nu putem să atribuim această schimbare decât pe mesajele transmise în mainstream care urmăreau narativele Rusiei, relativizau problema și mutau vina pe victimă”, spune Krekó.

Potrivit analistului CEPA, temele pro-ruse preluate de presa ungurească erau variate: nu va fi deloc bine pentru Ungaria dacă se va implica în conflict, Ucraina este o țară nazistă, mai ales față de Ungaria prin opresiunea asupra minorității maghiare, că Ucraina lucrează la dezvoltarea de arme nucleare și că Rusia are dreptul la proprie apărare etc.

„Au fost și știri care veneau direct din Rusia și care s-au răspândit în presa mainstream din Ungaria, inclusiv în cea de stat, referitoare la laboratoarele biologice secrete la care ar fi lucrat împreuna Ucraina cu SUA pentru a dezvolta un virus special care să țintească poporul rus. Totodată s-a răspândit puternic ideea această că de fapt acest război este unul al interpușilor, că de fapt e războiul Statelor Unite împotriva Rusiei”, spune Krekó.

Trei factori prin care propaganda Rusiei a câștigat teren în Ungaria

Mesajele pro-Rusia și narativele de propagandă ale Kremlinului au reușit să acopere mult din discursul public din Ungaria, însă presa controlată de Guvern este principalul factor, dar nu poartă chiar toată „răspunderea”, crede analistul CEPA.

„Tabloul e mult mai complicat, e clar că mărimea (n.r. spațiului media controlat de guvern) e un factor important, dar nu e singurul. Sunt alți factori la mijloc, unul din ele fiind „infrastructura” uriașă a mesajelor pro-Rusia de pe rețelele sociale care operează nu doar în Ungaria, ci peste tot în Europa”, spune Krekó.

Acesta dă exemplul unor politicieni guvernamentali care au fost „tăvăliți” pe social-media de trolii pro-ruși atunci când au avut poziții anti-Rusia, aceiași politicieni care în alte momente erau lăudați de către aceiași troli.

„Dacă postezi ceva unde ai un efect imediat și știi că, dacă ai o poziție anti-Rusia vei fi luat în colimator, dar dacă pui ceva care relativizează problema vei primi multe aprecieri și distribuiri, atunci asta schimbă direct abordarea politicienilor”, notează Krekó

„Sentimentul este că e o rețea coordonată. Vedem aceleași mesaje, aceleași narative, de la profiluri similare. Nu putem spune clar că au legătură cu Rusia, dar sunt câteva comentarii ciudate sau cuvinte rusești scăpate accidental”, subliniază Krekó.

Potrivit acestuia un al treilea factor care a contribuit la dispersia sentimentelor anti-Ucraina este istoria complicată a relațiilor cu Ungaria, „exploatate și folosite direct de către politicieni” mai ales.

„Transcarpatia a făcut parte din Ungaria, există încă narative naționaliste care exploatează această situație și au existat și conflicte bilaterale între Ucraina și Ungaria pe tema limbii minorităților din Transcarpatia”, spune Krekó.

De ce îi convin lui Orban ca narativele pro-Rusia să aibă succes în Ungaria, deși pe unele teme și sancțiuni a votat cot la cot cu Vestul?

Narativele pro-ruse, care relativizează situația sau mută vină pe Ucraina îi convin lui Viktor Orban pentru că îi permit să-și mențină pozițiile sale contrate vestului și contrare unor politici europene.

Chiar dacă pe unele poziții mai mari Orban votează în linie cu alte state vestice – precum a fost cazul multor din sancțiunile impuse Rusiei – pe alte teme poate păstra situația confuză sau poate refuza complet linia Occidentului și-și poate continua discursul mobilizator anti-UE în funcție de cum îl ajută sau nu în afacerile interne.

„Pe Orban îl ajută să obțină susținerea publicului (n.r. pentru deciziile sale contrare Vestului). Și așa păstrează continuitatea pozițiilor sale din trecut, nu trebuie acum să zică ceva contrar față de ce a fost înainte. Poate să spună în continuare cât de rău e Vestul”, susține Péter Krekó.

Cum a reușit Orban să controleze cea mai mare parte din presă și cum a ajuns media o portavoce a regimului care inundă populația cu aceleași mesaje

În sprijinul pozițiilor sale, Orban are la îndemână mașinăria de presă controlată direct sau indirect de către stat, în timp ce publicațiile libere sunt prea puține sau sunt ignorate și date deoparte.

„Ungaria s-a transformat într-un fel de autocrație informațională, în care regimul de guvernământ controlează populația prin efectul informațional, nu prin opresiune fizică sau forță brută”, spune Péter Krekó de la CEPA.

„Narativele guvernamentale sunt uneori atât de eficiente încât taie opinia publică precum cuțitul taie untul”, notează analistul.

FOTO: Publicațiile reunite în grupul Mediaworks sub umbrela KESMA

Potrivit Évei Bognár, cercetătoarea de la Universitatea Central Europeană din Budapesta- una din țintele criticilor guvernului maghiar în ultimii ani – modurile prin care guvernul Orban a reușit să pună mâna pe controlul presei au fost variate și s-au bazat pe mai multe măsuri și linii de acțiuni:

• Centralizarea presei de stat și politizarea instituțiilor de control (n.r. um ar fi CNA-ul în România)
• Capturarea radiodifuzionii și a televiziunii de stat prin finanțări publice și numiri politice – „Transformă presa de stat într-o unealtă de propagandă a Guvernului”, spune Éva Bognár.
• Preluarea controlului asupra presei private, inclusiv prin folosirea de fonduri publice. Aici intervin și aliații și oligarhii apropiați de Orban și camarila sa, potrivit expertei de la Central European University. „Totul a culminat în 2018 cu KESMA. Aici sunt incluse circa 500 de instituții de presă pro-guvern care duc același mesaj”, spune Bognár.
• Publicitatea de la stat e o altă modalitate prin care „să faci viața grea pentru presa independentă și prin care să dai bani publicațiilor favorabile”. Bognár spune că în ultimii ani sumele direcționate către publicațiile pro-guvernamentale au crescut puternic.
• „Încet, dar sigur, au început apoi să intimideze vocile critice. Au început cu un atac asupra ONG-urilor finanțate prin fondurile civice norvegiene, a altor ONG-uri, și chiar și împotriva instituțiilor de educație precum Universitatea Central Europeană”, spune Bognár.
• O altă tactică a fost aceea de a face viața dificilă pentru jurnaliștii critici, fie prin procese sau campanii de denigrare, fie pur și simplu prin excluderea unor publicații de la informațiile de interes public sau chiar și de la conferințele de presă sau interviuri.

„Nu e un caz clasic de cenzură, nu e Turcia sau Rusia, iar asta i-a luat foarte mult timp Uniunii Europene să înțeleagă”

„Nu e un lucru ușor să fi jurnalist în Ungaria în zilele astea”, recunoaște Péter Szigeti, director de business și strategie la Central Médiacsoport, fost redactor șef la 24.hu, una dintre publicațiile care au rămas independente și înafara controlului lui Orban și care nu primește finanțări de la stat.

„Nu e ușor [n.r. să faci presă], dar situația a fost așa de aproape zece ani. Ne-am cam obișnuit, e noua noastră normalitate”, spune Szigeti.

„Cea mai mare parte a problemei e că nu nu ești băgat în seamă de actorii din piață. Dacă trimiți întrebări la miniștri, la ministere sau la companiile de stat nu primești nimic. Pur și simplu nu ești băgat în seamă, nu îți răspund, nu ești primit la conferințele de presă, nu-ți răspund la telefoane sau la emailuri. Iți face misiunea mult mai complicată. Nu e ca în Turcia sau în Rusia, nu sunt jurnaliști închiși sau altele. Dacă te uiți prin prisma acestor lucruri atunci (sistemul) arată ca o democrație, dar nu e”, spune Péter Szigeti.

„Nu e un caz clasic de cenzură, iar asta i-a luat foarte mult timp Uniunii Europene să înțeleagă”, este de părere și Éva Bognár de la Universitatea Central Europeană.

„Nu sunt jurnaliști în închisoare, foarte rar să existe atacuri fizice sau amenințări. Nu sunt cazuri ca în Turcia, Belarus sau Rusia, dar asta nu înseamnă că avem un mediu liber. Sistemul a fost construit în așa fel încât există și o parte de jurnalism independent, dar totul e să te asigură că nu poate ajunge la un public mai larg și că versiunea ta de adevăr e cea care se aude mai tare”, spune Bognár.

–

Acest articol a fost realizat de către reporterul HotNews.ro în cadrul programului Central and Eastern European Journalism Fellowship 2020-2022, finanțat de către Departamentul de Stat SUA și implementat de către Meridian International Center.