PSD postum (de Traian Ungureanu)

E prea devreme pentru necrolog si prea tirziu pentru reanimare. PSD va supravietui, descrescind, dar rolul istoric al acestui grup prepolitic s-a incheiat.

Puterea si esecul PSD incep, solidar, in 1990. Atunci, nucleul din care avea sa se dezvolte PSD a refuzat optiunea cruciala: critica universului socialist sau prelungirea inerta a inapoierii? Grupul care a preluat puterea nu a reusit nici macar sa isi puna problema. El a creat un mamut fara identitate, un monstru definit numai si numai prin capacitatea infinita de digestie.

PSD a inceput prin a nu fi Partidul Revolutiei. Pentru asta, grupul Iliescu trebuia sa fie, inainte de 1989, centrul unei miscari anticomuniste si sa devina, dupa 1989, un partid cu adevarat nationalist. PSD nu a fost nici Partidul Modernizarii Romaniei.

Dintre toate valorile si variantele, PSD a ales aplecarea spre subzistenta si succes trucat, pe care societatea romaneasca a dezvoltat-o, sub comunism. Logodita cu inlesnirile vietii moderne, aceasta aplecare a facut din PSD o oligarhie.

Dar nu o oligarhie productiva (spre deosebire de „capitalismul salbatic” american, de la 1900, si de modelul febril care a transformat sud-estul Asiei, la inceputul anilor ’80). Lenea cerebrala a conglomeratului PSD a oglindit, cu mare succes electoral, inapoierea societatii romanesti. Pe termen scurt, situatia a grabit un triumf. Pe termen lung, aceeasi deprindere a pregatit o catastrofa.

Caci PSD a lasat modernizarea societatii in seama Uniunii Europene si a intimplarii. Romania pesedismului de stat a ramas o tara inapoiata. Economia agrara e paralizata. Economia industriala se restringe la tehnologia joasa a prelucrarii si la practica miinii de lucru inchiriate. Comertul, finantele si politica seamana prea mult si isi tin locul prea des.

De aici coruptia profunda, care nu e viciul, ci principalul motor al partidului. Acest bilant a intarit o oligarhie pe care, in cele din urma, o va strivi.

Dupa 15 ani de dezertare istorica, PSD e un partid depasit. Valul de modernizare lasat sa balteasca la mare distanta a fost pus in miscare de acceleratia neasteptata a evenimentelor din afara tarii. Romania e in pragul Uniunii Europene.

Aceasta schimbare de regim surprinde PSD complet nepregatit, mai aproape de modelul clanurilor politice statice ale Orientului decit de partidele animate de dileme, competitie si idei ale Occidentului. PSD e un impas fara tractiune. Pina si forta trecuta a acestui regres a ruginit.

Astfel, proiectia partidului in administratie e uriasa, dar si inutila, din moment ce PSD nu mai poate goni de la uger retelele de care depinde cu totul. Partidul e imposibil de descris, prin lideri si idei, in termenii viitorului. Liderii au expirat (Ion Iliescu), sint simpli parveniti (Adrian Nastase) sau straini, tolerati din pricina confuziei generale (Mircea Geoana).

Ideile au fost, mereu, o grefa stridenta. Social-democratia partidului apare doar in campaniile electorale, dupa care pleaca in parcare, la marginea chefului dezlantuit pe judete si decontat prin matusi.

Ce ramine? O varianta e, din pricina relativei obscuritati, Ioan Rus. Dar asta numai pentru cine vrea sa completeze casuta cu variante. Cealalta cale e eroziunea – principiul de aur al vietii de grup romanesti. Ce se poate strica, se va strica de la sine, daca nu azi, atunci de azi inainte. PSD va continua sa se degradeze lent. Va mai guverna? Poate, dar fara schimbare.

Partidul e nereformabil si nu poate fi analizat rational. Toate speculatiile si recomandarile privitoare la actuala criza sint plictisitoare si lipsite de sens. Sprintul lui Rus, revenirea lui Nastase, invierea lui Iliescu sau biruinta lui Geoana sint egale si indiferente. PSD va continua sa asiste, fara replica, la propriile crize.

In acest timp, electoratul sau va imbatrini, va dezerta spre variante aberante sau va fi sleit de schimbarile de viata, fortate de viitorul soc european. Soclul va pleca de sub oligarhie. Reteaua se va regrupa sub culorile altor partide, unde va intari obiceiul demagogiei totale. Altii vor ramine in afaceri. Citiva (Nastase, Hrebenciuc) se vor retrage spre tribunale.

Cei mai multi vor cauta, tacit, alt lider. Daca populismul lui Basescu va cistiga, atunci acolo va fi depus juramintul. Daca nu, PSD va fi un partid mediu si mediocru. Puterea sa oligarhica se va deplasa, si mai mult, spre retelele media si pe piata de afaceri, de unde va otravi, cu succes variabil, opiniile si sansele de ascensiune ale tinerilor. PSD va continua sa iradieze. Postum.