Psihoză COVID-19: Cercetătorii studiază dacă organismul atacă din greșeală creierul după infectare

Un bărbat în vârstă de 30 de ani a început să creadă în 2020 că poate vorbi cu rudele sale decedate, la o zi după ce a prezentat simptome de COVID-19. Bărbatul, care nu avea antecedente de tulburări mintale, devenise convins că Apocalipsa este iminentă, potrivit unui studiu de caz publicat în luna august și citat de Business Insider.

Episodul psihotic a durat peste o lună, perioadă în care bărbatul a spart o ușă, a bruscat-o pe mama sa și a crezut că este subiectul unor experimente cu radiații, potrivit studiului de caz.

Acestuia i s-au administrat medicamente antipsihotice care au avut însă efecte minime asupra comportamentului său. Starea pacientului a început să se amelioreze doar după ce acesta a primit medicamente folosite pentru tratarea unor boli autoimune.

„Psihoza este una dintre marile enigme ale medicinei. Avem o înțelegere relativ scăzută asupra cauzelor și modului în care aceasta se dezvoltă”, afirmă Jonathan Rogers, medic și cercetător în pshihiatrie la University College London.

Pacienți COVID-19 cu simptome psihiatrice

Cercetările sugerează că simptomele psihiatrice sunt întâlnite în rândul pacienților care s-au vindecat de COVID-19.

Un studiu realizat asupra fișelor medicale a peste 200.000 de pacienți cu COVID-19 din Statele Unite a descoperit că aproximativ 13% din aceștia au fost diagnosticați pentru prima dată cu o afecțiune psihiatrică sau neurologică la șase luni de la infectarea cu coronavirusul.

Psihoza, o boală psihiatrică gravă, i-a afectat pe 0,42% din pacienții revizuiți de studiu însă procentul a fost dublu față de pacienții din grupul de control (care erau infectați cu gripa).

Această incidență ar putea avea o cauză indirectă: stresul psihologic al pacienților care au aflat că s-au infectat cu COVID-19.

Dar cercetările sugerează că și un alt factor ar putea fi în joc: virusul ar putea face organismul să se atace singur, cauzând probleme la nivelul creierului.

Această ipoteză afirmă că virusul cauzează encefalită anti-NMDAR, o reacție autoimună care duce la inflamarea creierului care la rândul ei poate cauza psihoză.

Bariera hematoencefalică care protejează creierul

În mod obișnuit creierul este protejat de sistemul imunitar de așa-numita barieră hematoencefalică ce menține o homeostază constantă în creier, care este complet separată de circulația sanguină.

Însă COVID-19 ar putea cauza „scurgeri” prin această barieră, afirmă Benedict Michael, medic infecționist și cercetător la Universitatea Liverpool.

„Acest lucru expune apoi celulele imunitare la proteinele din creier (sinucleine) pe care altminteri nu le-ar întâlni”, afirmă Michael, care supervizează un registru care ține evidența pacienților care au dezvoltat complicații neurologice după infectarea cu COVID-19.

Cercetătorul spune că sistemul imunitar ar putea apoi începe să atace celulele din creier, mai exact receptorii NMDA care sunt purtați de neuroni, ceea ce ar putea face neuronii mai puțin sensibili față de stimulare.

„Este un efect similar cu cel al ketaminei”, spune Michael. Cercetătorii spun că și un alt virus, HSV-1 (virusul herpes simplex) ar putea cauza probleme similare și amintesc de studiul de caz publicat recent în Statele Unite de către medici de la Spitalul de Pediatrie Benioff al Universitatății Californiei din San Francisco.

Cercetătorii americani au raportat că au depistat anticorpi anti-NMDA numiți și autoanticorpi în sângele unor pacienți care au dezvoltat simptome psihiatrice după infectarea cu coronavirusul.

Ipoteză privită cu rezerve

Vestea bună este că acest tip de afecțiuni ar putea fi tratate cu medicamente antiinflamatorii și antipsihotice.

„Sperăm că majoritatea [pacienților] se vor vindeca fără sechele considerabile întrucât nu au suferit leziuni cerebrale remarcabile”, afirmă Michael.

Însă atât el cât și Rogers afirmă că ipoteza psihozei induse de COVID-19 ar trebui privită cu rezerve întrucât deocamdată există doar o mână de cazuri documentate.

Michael spune de asemenea că psihoza ar putea să nu aibă legătură cu prezența autoanticorpilor.

„Cred că este posibil să există o bază imunologică pentru aceste cazuri psihiatrice individuale dar nu cred că este demonstrat în ceea ce privește tratamentul”, spune acesta.