Putin vrea un războiaș. Update: apariția unui Boeing E-8C între orașele Gomel din Bielorusia și Briansk din Rusia
Update 19.02.2022, 18:00
La est de Brașov, între Vălenii de Munte și Comănești, așteaptă două avioane cisternă, probabil pentru a realimenta E8-C-ul. Acesta poate zbura 9 ore fără realimentare, dar cred că va sta acolo toată noaptea.
Update 19.02.2022, 16:00
Situația din Ucraina devine critică, iar americanii estimează că un atac direct asupra Kievului este iminent.
De obicei situația la granița cu Rusia și Bielorusia este urmărită cu dronele Global Hawk și cu avioanele de supraveghere radio RC-135. În schimb, acum cîteva ore a apărut un Boeing E-8C, destinat specific conducerii luptei. E-8C-ul a mai venit în Ucraina pe 27 decembrie, atunci cînd atacul rusesc era pregătit să înceapă în primele zile din ianuarie.
Devoalarea planurilor lui Putin a dus la amînarea invaziei și, aparent, schimbarea direcției de atac. În decembrie, E-8C-ul a vizat regiunea Donețsk, dar acum atenția se îndreaptă către un front de circa 150 de km, situat între orașele Gomel din Bielorusia și Briansk din Rusia.
Ținînd cont și de brusca avalanșa de provocări fabricate de ruși în teritoriile ocupate din est, e posibil ca atacul să survină în următoarele ore.
________________
Războiele mititele a mai avut. A invadat Cecenia în 1999, Georgia în 2008 și Ucraina în 2014. De război îi este frică; oricît de nebun ar fi, știe că nu are cum să cîștige în fața americanilor. Așa că acum visează la un războiaș, nici prea mare, nici prea mic, numai bun pentru a-i asigura o bătrînețe liniștită.
Căci și Putin îmbătrînește, iar dictatorii sîngeroși nu au opțiunea de a ieși la pensie. Cel puțin dacă speră să nu-și petreacă ultimele zile într-o pușcărie sau în fața plutonului de execuție… Așa că „tătucul” e nevoit acum să-și găsească o asigurare pentru viitor, mai ales că politicile dezastruoase ale regimului său au șubrezit economia Rusiei și au produs inegalități sociale enorme. Mai mult, țara este amenințată și de o uriașă criză demografică; într-un cuvînt, Rusia lui Putin este o țară lipsită de viitor. Succesul unui atac asupra Ucrainei sau, și mai bine, obținerea unor importante concesii doar prin amenințarea cu războiul, i-ar încununa cariera și i-ar oferi o uriașă creștere de popularitate în țară, astfel încît să aibă peste cîțiva ani opțiunea unui exit mai lin și mai sigur.
Poate și mai important din perspectiva establishment-ului de la Moscova ar fi efectul pe care l-ar obține în est, nu în vest! „Marea prietenie” ruso-chineză este frecvent afișată în mass-media și are o bază reală care ține de o anumită complementaritate economică a celor două țări, dar este departe de a fi o prietenie sinceră. În această alianță de facto, Moscova este partenerul junior și riscă să-și piardă foarte mult din influența pe care o are acum în orientul îndepărtat. Ca să dau un singur exemplu, în vara lui 2020 Rosneft a fost nevoită să abandoneze un proiect petrolier off-shore în Vietnam în urma presiunii politice a Chinei.[1] Singurul punct forte al Rusiei în fața Beijingului este forța militară, iar un succes în Ucraina i-ar oferi Moscovei un statut ceva mai bun în negocieri.
Dar este posibil un astfel de succes militar? Depinde.
Fără îndoială, armata rusească este mult mai mare, mai bine echipată și mai pregătită decît cea ucraineană. În cazul unui atac pe scară largă, Rusia ar putea ocupa Ucraina, mai ales că aceasta este aproape înconjurată de trupele inamice. Însăși capitala este foarte vulnerabilă căci se află la doar o aruncătură de băț (sau de rachetă…) de granița cu Belarus, acolo unde alți zeci de mii de soldați ruși așteaptă ordinul de atac.
Totuși, succesul sau insuccesul vor fi măsurate după un criteriu specific: eficiența armatei. Cît de ușor ar putea să învingă? Ce pierderi vor avea? Cît ar costa, mai ales din punct de vedere uman, ocupația? Dacă armata rusească ar suferi mii de morți, iar ocupația s-ar transforma într-un lung și costisitor război de gherilă, consecințele pentru Rusia ar fi catastrofale, iar regimul lui Putin s-ar prăbuși rapid. Iar rezultatele armatei rusești în luptele din ultimele două decenii sînt departe de a fi strălucite…
Bineînțeles că Putin a cîștigat și în Cecenia și în Georgia și în estul Ucrainei. Dar cu ce costuri? Estimările variază enorm, dar chiar și în cazul în care luăm în calcul valorile minime avansate, numărul militarilor morți este impresionant. În cel de-al doilea război din Cecenia au murit peste 7.000 de oameni, circa 9% din soldații trimiși în regiune;[2] în Donbas – un conflict de mult mai mică amploare și în care majoritatea pierderilor s-au înregistrat în cadrul trupelor paramilitare – armata „oficială” rusească tot a pierdut peste 2% din oameni (cel puțin 220 de morți[3], înregistrați în doar două bătălii, dintr-un total de circa 10.000 de soldați[4]). Ca să avem un termen de comparație, în cel de-al doilea război din Irak – un război major -, trupele americane au pierdut doar 139 de oameni.[5] Pînă și în micuța Georgie rușii au avut probleme, pierzînd nu mai puțin de 7 avioane de luptă![6]
Așa că Putin nu vrea un război, ci un războiaș. Vrea să obțină o victorie facilă, fără să fie nevoit să justifice, în fața acoliților și a poporului, pierderi enorme de vieți omenești și, la fel de important, fără a arunca Rusia într-o criză economică de proporții. Dar speranțele i se clatină în fața hotărîrii ucrainienilor de a-și apăra țara și a poziției ferme a occidentului, iar timpul nu lucrează în favoarea lui.
Tactica americană de a evita orice provocare și, în paralel, de a expune în public mișcările de trupe și planurile de luptă rusești a avut succes și l-a forțat pe Putin să tot amîne atacul. Pînă și Hitler s-a străduit din greu să fabrice un casus belli împotriva Poloniei, așa că devoalarea intențiilor sale a prins Moscova pe picior greșit. Pe zi ce trece, justificarea unei acțiuni militare împotriva Ucrainei devine din ce în ce mai trasă de păr.
Așa că Putin va fi forțat curînd să ia o decizie. Primăvara se apropie, iar temperatura tot crește, pămîntul dezghețat tranformîndu-se într-un noroi gros, ce face dificilă deplasarea rapidă a tancurilor și camioanelor. Costurile mobilizării a peste 100 de mii de soldați sînt importante, atît financiar, cît și politic. Mai presus de orice, fiecare zi de întîrziere afectează moralul trupelor, căci mă îndoiesc că soldatul rus obișnuit privește cu entuziasm perspectiva de a merge la război împotriva unui oponent motivat și hotărît să-și vîndă scump pielea.
INTERVIURILE HotNews.ro