Radu Craciun: Piata petrolului- un vapor care ia apa?

Nu stiu ce impresie aveti, dar cand ma uit la piata petrolului si tarile exportatoare am imaginea unor pasageri panicati pe un vapor care incepe sa ia apa, pasageri care se imbulzesc, calcandu-se in picioare, sperand sa se salveze pe ei si bogatiile pe care le au. Pentru aceasta sunt in stare ca active de pret pe care pana acum cativa ani le-ar fi dat doar la un pret foarte bun sa le vanda acum si la jumatate de pret doar pentru a supravietui. Credeti ca este o exagerare? Sa parasim atunci teritoriul metaforelor si sa trecem la informatii concrete.

OPEC a anuntat recent ca supra-stocurile au atins cel mai inalt nivel din ultimul deceniu, in conditiile in care productia a crescut, desi cererea a scazut. Agentia Internationala de Energie anunta ca stocurile de petrol furnizeaza o rezerva fara precedent istoric in cazul unei crize geopolitice. Arabia Saudita declanseaza un raboi al preturilor cu Rusia in pietele care au apartinut traditional celei din urma. Pe de alta parte, exporturile Rusiei intra agresiv in Asia o piata traditionala a tarilor arabe. In mai, exporturile Rusiei in China au depasit pentru prima data pe cele Saudite.

Daca ne uitam in urma, totul a inceput cu prabusirea la sfarsitul anului trecut, in doar patru luni, a pretului petrolului cu 50%, o evolutie care a luat prin surprindere atat analistii cat si producatorii. Nimeni nu anticipa asa ceva si, din acest motiv, explicatiile au venit in totalitate post-factum si au variat de la analize de tip cerere-oferta pana la teorii ale conspiratiei care presupuneau ca este o miscare dirjata de S.U.A. prin intermediul Arabiei Saudite pentru a lovi in interesele economice ale Rusiei. Dar in toate analizele si comentariil

e care continua sa apara nu am reusit sa gasesc un unghi pe care vreau sa-l impartasesc mai jos.

Cred ca ceea ce ar trebui remarcat este faptul ca, spre deosebire de situatiile precedente cand presiuni in directia scaderii pretului au fost contracarate de ajustari ale cantitatilor de petrol produse de tarile OPEC, de data aceasta, nu a existat nici cea mai mica intentie ca astfel de cantitati sa fie modificate. Mai mult, asa cum datele o sugereaza, in pofida unor perspective mai degraba modeste de crestere a consumului, productia de petrol a crescut atingand noi valori istorice, chit ca o mare parte ajunge in stocuri care cu greu isi mai gasesc un loc de depozitare.

Desigur, faptul ca S.U.A. a devenit intre timp mult mai putin dependenta energetic si chiar potential exportator prin identificarea de metode neconventionale de extragere a resurselor de hidrocarburi pe care le are precum si raspandirea acestor metode in alte tari fac ca influenta pe care o are OPEC asupra pietei petrolului sa fie in scadere marcanta. Dar poate asta sa explice frenezia cu care producatorii inunda piata cu petrol din ce in ce mai ieftin? Nu cred. Indarjirea cu care par toti sa vrea sa aduca la suprafata petrolul pe care il mai au, intr-un demers care frizeaza irationalul cred ca are de fapt un calcul extrem de rational in spate.

Revista Nature a publicat la inceputul anului un studiu al University College London (UCL) preluat ulterior si de alte publicatii care argumenteaza in esenta ca un angajament ferm al comunitatii internationale de a limita cresterea temperaturii globale la 2 grade Celsius ar face ca o mare parte dintre rezervele de combustibil fosil sa ramana in pamant neexploatate. Astfel, conform studiului, 82% din rezervele globale de carbune, 49% din cele de gaz si 33% din cele de petrol ar ramane neutilizate. O distributie a neutilizarii rezervelor in functie de zone geografice este detaliata in tabelul de mai jos.

In aceste conditii, cu cat angajamentul comunitatii internationale, si mai ales a marilor puteri economice, in directia respectarii acestor limite de poluare este mai ferm, cu atat este mai probabil ca perspectiva pastrarii de resurse de hidrocarburi neexploatate in pamant sa duca la schimbari dramatice in strategia de exploatare a tarilor producatoare. Si suspectez ca astazi suntem martorii acestor schimbari.

Pana acum, strategia principalilor producatori de petrol a fost centrata in principal pe maximizarea valorii veniturilor prezente si viitoare prin monitorizarea pretului petrolului. S-a urmarit valorificare petrolului la preturi cat mai mari in conditii de sustenabilitate economica, adica evitand ca un pret excesiv de mare al petrolului sa duca la o incetinire sau recesiune economica globala. Dar studiul mentionat mai sus schimba dramatic regulile jocului. Odata cu aparitia probabilitatii ca o parte din rezerve sa ramana neexploatate, maximizarea veniturilor nu mai presupune doar obtinerea de preturi cat mai mari, ci si valorificarea la maxim, de preferat in totalitate a rezervelor disponibile. Simplificand la maxim rationamentul, intre a vinde doar 50% din rezerve la 90 de dolari barilul si a vinde 100% din rezerve la 55 de dolari barilul este rational economic sa alegi a doua varianta chiar daca pretul este mult mai mic.

Primele tari care au avantajul unei abordari atat de flexibile sunt tarile care au costuri de exploatare foarte mici. Arabia Saudita este intr-o pozitie privilegiata, detinand nu doar cele mai mari rezerve, dar si printre cele mai mici preturi de extragere. In aceste conditii, ar putea fi privita ca mai mult decat o concidenta faptul ca aceasta tara, care istoric a fost un avocat al stabilitatii pretul petrolului si care a moderat negocierile intre diversi producatori pentru a impiedica scaderea pretului, a devenit intre timp un sustinator al pastrarii volumelor actuale in pofida scaderii pretului. Pe de alta parte, fiind vorba de un joc cu suma nula, maximizarea veniturilor unor astfel de tari cu costuri de exploatare mici va face ca alte proiecte, cu costuri de exploatare mari, sa fie inchise.

Perfect logic economic: petrolul scump are sanse mai mari sa ramana nexploatat decat cel ieftin. Dar aceasta diferentiere poate fi facuta doar print-un pret scazut al petrolului. Un pret ridicat nu doar ca face toate explorarile rentabile dar stimuleaza din plin si gasirea de resurse de energie alternative. Deci pastrarea in continuare a unui pret scazut al petrolului va avea doua consecinte importante: maximizeaza veniturilor viitoare al producatorilor cu rezerve mari si costuri mici de exploatare si descurajeaza proiectele de energie alternativa.

Deci eventuala pastrare pe termen lung a unui pret scazut al petrolului este o veste buna? Pentru unii da pentru altii nu, iar tabelul de mai jos prezinta sintetic lista castigatorilor si perdantilor. In acelasi timp, nu este lipsita de importanta si schimbarea echilibrului geo-politic pe care un pret scazut al petrolului le-ar aduce prin ricoseu in conditiile in care castigatoare vor fi economiile importatorilor: tarile dezvoltate, China etc.

Tarile exportatoare vor fi afectate in mod negativ avand in vedere ca marea majoritate si-au creat modele economice bazate pe un petrol scump. Cheltuielile bugetare alimentate pana de curand de preturile mari ale petrolului vor trebui ajustate puternic, exportatorii cei mai afectati fiind cei cu costuri de exploatare relativ mari si populatii numeroase.

Rationamentul prezentat mai sus sugereaza ca am intrat in epoca preturilor mai degraba scazute ale hidrocarburilor in general si ale petrolului in special. Romania, ca importator net de petrol, se gaseste randul beneficiarilor, ieftinirea importurilor fiind contrabalansata partial de scumpirea dolarului. Pe de alta parte, strategia energetica a Romaniei va trebui sa tina cont, din perspectiva surselor primare utilizate, de limitarile emisiilor de carbon la care se vor angaja tarile Uniunii Europene si la care si Romania va deveni parte. Din acest punct de vedere, investitiile in utilizarea carbunelui ca sursa de energie primara par sa fie pariul cela mai riscant.

N. red:Radu Crăciun este economistul-șef al BCR si membru fondator al Asociatiei Administratorilor Independenti (AAI). Mai multe analize și comentarii pot fi citite pe blogul sau.