Reducerea emisiilor din Transport – o necesitate pentru noi toți, o prioritate pentru România

Schimbările climatice sunt evidente și trebuie să acționăm acum pentru a minimiza cauzele. Este nevoie de un efort consistent, coroborativ și sustenabil, atât din punct de vedere temporal, cât și financiar. Nu este un exercițiu ușor, dar cu planificare atentă și reevaluare constantă, putem atinge obiectivul final: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Dar ce înseamnă aceasta din perspectiva sectorului transporturilor?

Transportul este unul dintre cei mai mari contributori la emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din Uniunea Europeană, reprezentând aproximativ 25% din emisiile totale. În România, acest sector contribuie cu aproximativ 20-25% din emisiile totale, fiind al doilea cel mai mare poluator după producția de energie. Comparativ, industria de producție și construcții contribuie cu 15-20%, iar agricultura cu 10%. Estimările, la nivel european, pentru 2023, indică o mică scădere de 0,8% față de 2022. Statele membre estimează că emisiile din transportul intern vor scădea abia în 2032 sub nivelurile din 1990. În același timp, se estimează că emisiile din aviația internațională și cele maritime vor continua să crească.  (sursa: Agentia Europeana a Mediului)

Sectorul transporturilor a înregistrat progrese mici în reducerea emisiilor în ultimele decenii. În ciuda eforturilor de reducere a emisiilor din transport, cum ar fi creșterea adopției vehiculelor electrice, emisiile nu au scăzut semnificativ din 2005. Mai mult, pe măsură ce economia României se dezvoltă, ne putem aștepta la o creștere locală a contribuției transportului la emisiile de gaze cu efect de seră.

Idetificarea și implementarea soluțiilor adecvate pentru a reduce emisiile din transport este esențială pentru România. Pentru aceasta trebuie să ținem cont de specificul țării noastre în privința parcului auto, cât și de specificul fiecărui tip de transport (rutier – privat sau comercial, feroviar, aerian și naval). Voi puncta câteva din aceste direcții:

Transportul rutier generează ~72% din emisiile din transport, la nivel European. Din acestea, 60% vin dinspre mașinile de pasageri (autoturisme), iar restul emisiilor sunt generate de vehiculele comerciale. În contextul în care în România, parcul auto are o vârstă medie de 15,4 ani, una dintre cele mai mari din Europa, înlocuirea vehiculelor vechi cu modele noi, mai eficiente energetic, poate reduce semnificativ emisiile.  Acest proces poate fi accelerat cu ajutorul stimulentelor financiare. România are programe precum „Rabla” și „Rabla Plus” prin care sunt oferite stimulente pentru achiziția de vehicule cu modele noi, respectiv hibride și electrice. Se remarcă totuși necesitatea unei susțineri mai puternice. Pe de o parte vedem cum bugetele alocate programului „Rabla” se consumă în decurs de câteva ore de la deschiderea sesiunilor, pe de cealaltă parte vedem o scădere dramatică a interesului pentru achiziția de vehicule electrice, în raport direct cu înjumătățirea, de anul trecut, a stimulentului acordat în cadrul „Rabla Plus”. 

Și pentru că am menționat vehiculele electrice, voi menționa și faptul că România a încheiat anul 2024 cu ~54,000 vehicule electrice, într-un parc auto de peste 10 milioane de vehicule. Aceste cifre punctează încă o data: 1) necesitatea întăririi stimulării achiziției de vehicule electrice; 2) susținerea tuturor soluțiilor alternative de a reduce emisiile din transport – de la întinerirea parcului auto, la creșterea nivelului de utilizare a bio-carburanților în transport.

De altfel, utilizarea bio-carburanților este esențială nu doar în transportul rutier, ci și în transportul aerian și maritim. Aceste moduri de transport contribuie, fiecare, cu aproximativ 10% la emisiile din transport în Europa. Întrucât pentru aceste segmente de transport electrificarea nu este o soluție și nici nu va fi într-un orizont de timp apropiat, introducerea combustibililor sustenabili, pe de o parte, și optimizarea rutelor de transport, pe de celalată parte, pot reduce semnificativ impactul acestor sectoare.

Desigur, soluțiile pentru reducerea emisiilor din transport vin la pachet cu o etichetă de preț ridicată. Altfel, aceste soluții ar fi fost deja utilizate la nivel global, nu? Tocmai de aceea, este imperioasă susținerea din partea statului a tranziției către un transport mai curat. Iar pe termen mediu și lung,  decarbonarea transportului nu este doar o necesitate ecologică, ci și o oportunitate economică. Investițiile în tehnologii verzi și politici sustenabile pot transforma România într-un lider regional în mobilitatea durabilă.

România are potențialul de a deveni un lider regional în mobilitatea durabilă și tranziția verde prin mai multe direcții de acțiune: investiții strategice in tehnologii verzi, politici sustenabile si legislație adaptată noilor direcții de dezvoltare, cât și colaborarea la nivel regional cu țările vecine.

Investițiile strategice în tehnologii verzi sunt cruciale pentru un transport mai curat. Dezvoltarea unităților de producție pentru biocombustibili precum SAF (Sustainable Aviation Fuel) și HVO (Hydrotreated Vegetable Oil) pot poziționa România ca furnizor regional de combustibili verzi. Dezvoltarea infrastructurii pentru vehicule electrice prin creșterea numărului de stații de încărcare, atât în zone urbane, cât și rurale, pentru a susține adoptarea rapidă a electromobilității va susține tranziția către un transport mai curat. Nu în ultimul rând, sprijinirea inovației prin investiții în start-up-uri și companii locale care dezvoltă tehnologii verzi, cum ar fi baterii pentru vehiculele electrice, vehicule autonome sau soluții de transport public sustenabil, reprezintă un pas obligatoriu în asigurarea unui viitor sustenabil.

Toate aceste lucruri trebuie însoțite de politici sustenabile și legislație favorabilă pentru a permite implementarea proiectelor aferente unui transport curat într-un timp rezonabil. Aici reiterez necesitatea implementării unor stimulente financiare și fiscale puternice, precum reduceri de taxe pentru achiziționarea de vehicule electrice și utilizarea combustibililor sustenabili. În paralel, este importantă întinerirea parcului auto, iar acest lucru se poate face prin implementarea unor reglementări stricte pentru vehiculele poluante precum limitarea importurilor de mașini second-hand cu emisii ridicate, cât și prin programe de educație și conștientizare care să încurajeze tranziția către transportul verde, informând populația despre beneficiile acestuia.

În același timp, este neapărat necesară o stabilitate a cadrului legal si fiscal, pentru a menține rentabilitatea investițiilor din sectorul privat și, implicit, competitivitatea economică a României. Taxe noi pe investiții, precum taxa pe stâlp nu fac decât să descurajeze investițiile de orice fel. Iar în contextul în care investițiile în proiecte de tranziție energetică au nevoie, așa cum menționam mai sus, de stimulente financiare și fiscale puternice, introducerea de noi taxe va afecta semnificativ contribuabilii cu planuri de investiții mari și pe termen lung.

În final, dar nu mai puțin important, menționez necesitatea colaborării regionale prin parteneriate transfrontaliere cu țările vecine pentru dezvoltarea de coridoare verzi de transport (autostrăzi electrificate, porturi sustenabile), cât și crearea unui hub regional pentru cercetare și producție în domeniul tehnologiilor verzi, atrăgând investiții internaționale.

Prin combinarea tuturor acestor măsuri, România poate nu doar să își reducă amprenta de carbon, ci și să devină un model regional de tranziție verde. Aceste inițiative pot stimula economia, pot crea locuri de muncă și pot poziționa țara ca lider în Europa de Est în mobilitatea sustenabilă.  

Toate acestea trebuie să se regăsească într-un plan de acțiune, la nivel de țară, dezvoltat de către mediul public, împreună cu mediul privat, pentru a asigura o tranziție de succes către un transport curat prin implementarea unor soluții realiste, optime și sustenabile din punct de vedere al mediului, economic și social. Iar acest plan de acțiune, trebuie să fie pregatit acum. Fiecare moment prin care România amână dezvoltarea și implementarea acestui plan va conduce atât la întârzierea implementării pașilor necesari pentru reducerea emisiilor din transport, cât și la pierderea oportunităților economice.

Articol scris de Radu Căprău, vice-președinte al Confederației Patronale Conocordia

Articol susținut de Concordia