Reforme bisericești, drepturi ale LGBTQ+…Papa Francisc, un reformator care a rămas „în tradiție”

De la începutul pontificatului său, Papa Francisc a vrut să se rupă de predecesorii săi, îndreptând Biserica către cei mai săraci și apărând o instituție deschisă tuturor. Dar în ciuda reformelor care au fost adesea puternic criticate pe plan intern și a gesturilor de deschidere față de comunitatea LGBTQ+ și de femei, el a rămas la jumătate în ce priveşte reformele, scrie France 24, potrivit Radio Rador România.

Cunoscut pentru sinceritatea sa notorie, Papa Francisc, care a murit luni la vârsta de 88 de ani, a căutat să se poziționeze ca papă reformator în cei 12 ani de pontificat, rupând-o cu cei doi predecesori ai săi foarte conservatori Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea. Dar măsurile sale au atras adesea critici puternice din interiorul Bisericii Catolice.

De la urcarea sa pe Sfântul Scaun, el și-a afirmat ambiția de a aduce Biserica înapoi la cei mai săraci și de a o deschide tuturor, respingând în același timp pompa Vaticanului. „Asta ne vom aminti despre Papa Francisc. Este un papă care a încercat să fie aproape de toată lumea, nu doar de catolici, ci de întreaga populație”, notează Elisabeth Auvillain, jurnalist și corespondent pentru National Catholic Reporter (NCR).

Jorge Mario Bergoglio s-a remarcat rapid ca un apărător neobosit al cauzei migranților. Pe 8 iulie 2013, el a marcat începutul pontificatului său planificând prima sa călătorie în străinătate pe insula Lampedusa, din Italia, poarta de intrare pentru mulți migranți în Europa.

Zece ani mai târziu, la Marsilia, în septembrie 2023, persistă să apere acest creștinism primitor. În timpul unei liturghii la Velodrom pentru a aduce un omagiu migranților care au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, el a denunțat în faţa lui Emmanuel Macron „viețile zdrobite, visele spulberate” și a cerut Uniunii Europene „să îndeplinească o datorie de umanitate și civilizație”.

Dincolo de călătoriile sale, și la Roma, stilul său de viață merge mână în mână cu apropierea deschisă de cei mai săraci: renunță la aurul apostolic și locuiește într-un apartament sobru decorat în care invită în mod regulat la cină oameni fără adăpost și deţnuţi. Spre marea nemulțumire a unora din Vatican care îl acuză că a desacralizat funcția.

Mai recent, la începutul anului 2025, Francisc a scris și o scrisoare episcopilor americani pentru a deplânge deportările în masă ale migranților fără acte implementate de noua administrație Trump. Suficient pentru a provoca furia dreptei religioase americane și europene, iar asta va continua până la dispariția sa. Ultima sa întâlnire cu un politician străin a fost cu vicepreședintele american, J.D. Vance, duminică, 20 aprilie, cu o zi înainte de moartea sa. Întâlnirea „cordială” a abordat „situația internațională, în special în țările marcate de război, tensiuni politice și situații umanitare dificile, cu o atenție deosebită acordată migranților, refugiaților și prizonierilor”, se arată într-un comunicat al Vaticanului.

„Cine sunt eu să judec?”

Dar dincolo de această poziție de „papă al Sudului”, îndreptat către cei mai săraci și către periferii, gesturile sale de deschidere față de anumite sectoare ale societății i-au câștigat percepția în interiorul Vaticanului de „papă al rupturii”.

El a făcut într-adevăr câțiva pași înspre divorțații recăsătoriți și credincioşii comunității LGBT+. A primit cupluri de homosexuali la Vatican. Așa cum făcuse deja în Argentina când era arhiepiscop de Buenos Aires, el și-a reiterat sprijinul pentru legislația care protejează drepturile cuplurilor gay, cum ar fi uniunile civile sau PACS, cu condiția ca astfel de aranjamente să nu fie considerate căsătorie. La începutul lui 2023, cu câteva săptămâni înainte de a călători în Africa, el s-a exprimat deschis împotriva criminalizării homosexualității.

Una dintre frazele sale iconice va rămâne cea pe care a rostit-o în august 2013, în avionul care îl readucea de la Zilele Mondiale ale Tineretului (ZMJ) din Brazilia. — Cine sunt eu să judec?, a spus el cu referire la gay.

În decembrie 2023, el a mers mai departe și a făcut un pas suplimentar prin autorizarea binecuvântării cuplurilor gay, stârnind controverse intense în rândurile Bisericii și o rebeliune în rândul episcopilor din Africa sub-sahariană.

Rămâne faptul că în această chestiune Papa Francisc nu va fi revoluționat doctrina. Confruntat cu această reacţie, Vaticanul a elaborat o „clarificare” pentru a se apăra de orice rătăciri doctrinare, recunoscând totodată că aplicarea acestei binecuvântări ar fi „imprudentă” în anumite țări în care homosexualitatea este interzisă. De altfel, articolul care condamnă în mod expres practica homosexualității în catehismul Bisericii nu a fost abolit.

„Papa Francisc a rămas fidel doctrinei catolice. Nu se punea problema ca el să anuleze interzicerea avortului sau să revină asupra hirotonirii femeilor”, explică Frédéric Mounier, fost corespondent la Roma pentru ziarul „La Croix”.

„Dar ca iezuit, a fost foarte atent la o morală a căii. Papa a fost foarte atent la întrebarea de unde vii și unde mergi și la calea ta. De aceea a publicat, de exemplu, un text foarte atent la persoanele de același sex. Un text care a stârnit o opoziție foarte, foarte puternică”.

Provocarea luptei împotriva violențelor sexuale

Din Irlanda până în Germania, trecând prin Statele Unite, proliferarea scandalurilor sexuale în Biserică l-a forțat și pe Papa Francisc să ia o nouă poziție în această problemă. În timpul unei călătorii dezastruoase în Chile în 2018, el a apărat un episcop chilian acuzat de pedofilie și a cerut dovezi presupuselor victime. Înainte de a prezenta, trei luni mai târziu, scuze personale pentru remarcile sale stângace – o premieră pentru un papă. Apoi şi-a cerut de multe ori iertare victimelor cu care se întâlnea în mod regulat.

Cu toate acestea, prin eliminarea din rândul clerului a cardinalului american Theodore McCarrick, în 2019, după ce a fost găsit vinovat de violență sexuală împotriva minorilor, el a transmis un semnal puternic despre promisiunea sa de „toleranță zero”. Și au urmat diverse măsuri: ridicarea secretului pontifical privind violența sexuală comisă de către cler, obligația religioșilor și laicilor de a raporta orice caz ierarhiei lor, platforme de ascultare în eparhiile din întreaga lume…

Dar secretul spovedaniei rămâne absolut și asociațiile îi reproşează că nu a mers suficient de departe.

Din Canada până în Portugalia, Francis s-a întâlnit cu numeroase victime și a făcut numeroase apeluri pentru ajutor și cereri de iertare. Deși este Papa care a făcut cel mai mult pentru a combate acest flagel, nu i-a recunoscut niciodată cauzele „sistemice”, adică inerente Bisericii. De asemenea, s-a arătat foarte distant faţă de raportul șocant al Comisiei Independente pentru Abuzuri Sexuale în Biserică (Ciase) publicat în 2021 în Franța, pe ai cărui membri nu i-a întâlnit niciodată, cerând „prudență” în fața cifrelor de 330.000 de persoane agresate în cadrul Bisericii când erau minori între 1950 și 2020, însă, a recunoscut că simte „ruşine” descoperind conținutul acestui document.

Femeile în poziţii cheie în Biserică

În cadrul Bisericii înseși, Papa Francisc va fi făcut de asemenea pași semnificativi. El a pus astfel ordine în finanţele neclare ale Vaticanului, înfundate în scandaluri, odată cu crearea în 2014 a unui secretariat pentru Economie, dar şi supravegherea investiţiilor, măsuri anticorupţie şi curăţenie în Banca Vaticanului, care s-a soldat cu închiderea a 5.000 de conturi.

„Papa a adus finanțele Vaticanului la nivel internațional. Era un paradis fiscal. Nu mai este cazul”, continuă Frédéric Mounier.

Și în chestiunea locului femeii în Biserică, Papa s-a remarcat prin unele progrese, dar din nou, fără a susține aceste evoluții cu o schimbare de doctrină.

La începutul anului 2021, a numit pentru prima dată o femeie într-o poziție strategică la Vatican, franțuzoaica Nathalie Becquart. A devenit subsecretar general al Sinodului Episcopilor, echivalentul unui grad de episcop, dar fără titlu. Curând după aceea, prin reforma sa a Curiei Romane, el a permis, în general, femeilor să acceadă la poziții cheie.

Recent, în ianuarie 2025, a numit-o și pe italianca Simona Brambilla în fruntea „ministerului” Vaticanului responsabil de ordinele și congregațiile religioase, o funcție rezervată anterior cardinalilor și exclusiv masculină.

Dar și aici, rezultatele rămân amestecate, potrivit cercurilor feministe catolice care deplâng faptul că numirile sunt în primul rând „cosmetice”. „Deși abordarea [numirea unei femei să conducă un minister] este interesantă, nu va fi neapărat contagioasă. Suntem departe de paritate”, a subliniat recent Caroline Pigozzi pentru France 24, descriind machismul persistent la Vatican. „Papa Francisc poate fi în favoarea [feminizării], dar există o asemenea reticență în spate”. Rezerve exprimate în special în cadrul unei părţi conservatoare a Bisericii.

O moştenire fragilă

În cadrul Bisericii, alte reforme așteptate nu s-au realizat în cele din urmă sau au rămas literă moartă. Printre acestea, de exemplu, posibilitatea de a hirotoni bărbați căsătoriți. În toamna lui 2019, chiar înainte de pandemia de Covid, Sinodul Episcopilor pentru Amazonia a votat în favoarea experimentării hirotoniei bărbaților căsătoriți în această regiune a lumii. În cele din urmă, Papa a respins propunerea, fără să-și explice vreodată gestul, care era contrar dorinței sale declarate de deschidere.

În 2021, Papa Francisc a modificat prin decret și „Traditionis custodes”, limitând drastic utilizarea Liturghiei în latină, inversând astfel un edict mai flexibil din 2007 emis de predecesorul său Benedict al XVI-lea. Această decizie a stârnit neînțelegere și furie în rândul unora dintre clerici și catolici atașați așa-numitei Liturghii „tridentine”, unii acuzându-l pe Papa că îi împiedică să-și practice credința. Patru ani mai târziu, măsura pare să fi fost puțin aplicată.

Confruntat constant cu o opoziție radicală, papa argentinian lasă în cele din urmă o moștenire amestecată. Dar mai presus de toate fragilă. Nimic, așa cum este, nu l-ar împiedica pe succesorul său să se întoarcă la trecut. Mai ales că rezultatul conclavului care este planificat să-l desemneze pe succesorul său pare foarte incert.