Regimul Dragnea şi patologia statului român

Regimul Dragnea este expresia dramatică şi neliniştitoare a impasului istoric în care se instalează România. La fine de an 2018, în prag de preluare a preşedinţiei rotative a Uniunii Europene, regimul Dragnea reafirmă, prin intenţia de a adopta o ordonanţă de urgenţă în materie penală şi prin anunţul de constituire a unui fond central de investiţii, cele două direcţii pe care se sprjină ordinea sa politică: lichidarea domniei legii şi consolidarea sistemului clientelar fără de care reţeaua sa parazită nu poate supravieţui.

Regimul Dragnea este un capăt de drum istoric, în care putem recunoşte imaginea unui stat care este obsedat de scopul sugrumării societăţii pe care ar fi fost chemat să o protejeze. Iar această patologie politică şi instituţională este inseparabilă de existenţa cadrului ce a încurajat, în deceniile de după 1989, supravieţuirea fesenistă a unei formule de pradă, întemeiată pe fraudă, corupţie, clientelism, centralizare. Continuitatea acestei reţete de subdezvoltare explică eşecul tentativelor de reformare a statului. Partidul- stat al FSN a fost şi rămâne entitatea ce locuieşte România.

Regimul Dragnea este, în acest moment, după toate calculele de aritmetică parlamentară, unul care nu mai dispune de majoritatea în camera inferioară. De aici, recursul la instrumentul ce nu încetează să submineze ţesătura unei democraţii şi aşa fragile, Ordonanţa de Urgenţă. Regimul Dragnea consolidează, prin acest nou gest de sfidare, edificiul unei dictaturi ce invocă alibiul votului popular spre a institui fărădelegea. Constituţia României, niciodată eliberată de lestul fesenist, pune la dispoziţia lui Liviu Dragnea şi colegilor săi calea de atac împotriva denocraţiei constituţionale.

Patologia statului român este, aşadar, apărută din combinaţia, dramatică, de soluţii constituţionale inepte şi instinct autocratic. Regimul Dragnea împinge această logică până la ultimele ei consecinţe. România este guvernată de o clică care se întruneşte în biroul politic al partidului unic. De la justiţie până la Camere şi Curtea Constituţională, actorii din stat sunt fie neutralizaţi, fie complici ai acestei operaţii de luare în captivitate a unei naţiuni.

În măsura în care România va mai avea un viitor după regimul Dragnea, regândirea profilului statului nostru este o urgenţă care nu mai va mai putea fi amânată. Ipoteca istorică fesenistă trebuie înlăturată, spre a permite eliberarea din strânsoarea centralizării,clientelismului şi guvernării arbitrare. De la clarificarea rolului Preşedintelui până la eliminarea OUG, o nouă ordine constituţională şi un nou proiect de viitor sunt necesare.

Regimul Dragnea ilustrează, în chipul cel mai direct cu putinţă, direcţia pe care un asemenea stat se înscrie. Un asemenea stat există doar spre a mitui, spre a corupe, spre a legifera prin ordonanţe, spre a spolia în impunitate. Un asemenea stat există doar spre a bloca cursul organic de dezvoltare al celor care sunt fideli libertăţii politice şi economice. Un asemenea stat este, la un secol de la 1918, inamicul cu care suntem chemaţi să ne confruntăm.

Citeste intreg articolul si comentaza pe Contributors.ro