„Relaxează-te”. Cum îi recrutează FSB pe informatori / „Oricum ar fi, Moscova câștigă în ambele variante”

În 2024, chiar înainte de Revelion, în timp ce mulți ruși își sunau familia și prietenii pentru a le transmite urări de sărbători, un student de 21 de ani la informatică, locuitor al Moscovei, a primit un apel cu totul diferit, relatează Politico.

„Soarta te tot îndepărtează – de urmărirea penală, de armată. Sper că totul va ieși bine pentru tine”, i-a spus apelantul. Urările au căpătat apoi o turnură mai sumbră: „Nu-ți uita patria. Și transmite mai multe informații”.

„Trimite-mi un raport. Nu mă pune să mă țin după tine”

Studentul, pe care jurnaliștii de la Politico îl identifică sub pseudonimul „Ivan” pentru a-i proteja identitatea, afirmă că s-a simțit intimidat, dar că apelul nu a reprezentat vreo surpriză.

Pe parcursul anului precedent, fusese hărțuit de același bărbat și de colegul acestuia, ambii ofițeri ai serviciilor de informații ruse. Totul începuse cu 16 luni mai devreme, după ce Ivan fusese reținut de ei și i se propusese un târg: să ofere informații despre cunoscuții săi din cercurile anti-Kremlin, dintre care mulți fugiseră în străinătate, sau să ajungă la închisoare.

Apelul de Anul Nou face parte dintr-un set de mesaje text și conversații înregistrate între Ivan și cei care îl coordonau, materiale puse la dispoziția Politico.

Publicația notează că acestea oferă o perspectivă documentară rară asupra modului în care agențiile de informații ruse recrutează, constrâng și gestionează informatori, într-un moment în care Kremlinul desfășoară o campanie în extindere de sabotaj și spionaj în întreaga Europă.

Conversațiile, care au avut loc între verile anilor 2023 și 2025, dezvăluie o tactică de tip „polițistul bun, polițistul rău” pentru a-l presa pe Ivan să se infiltreze în comunicațiile online ale unui grup de opoziție și să raporteze de la Moscova despre activitățile acestuia în Europa.

Bărbații erau dornici de detalii aparent banale, iar interesul lor nu se limita la cetățenii ruși. Ei doreau și informații concrete despre cei care îi ajutau pe emigranți în Europa, fie că era vorba despre profesori de limbi străine sau despre funcționari din ministerele de externe ale țărilor în care disidenții își găsiseră noi locuințe.

„Află cine este în Europa și în ce țară, și cine îi ajută, inclusiv organizațiile specializate”, se arată într-un mesaj.

Când Ivan i-a spus unuia dintre agenți despre un miting organizat la Berlin în noiembrie 2024, pentru a protesta împotriva invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, agentul a cerut mai mult: „Îți spun, descrie-l, descrie-l, trimite-mi un raport. Nu mă pune să mă țin după tine”.

„Știm deja totul, dar am vrea să știm mai mult”, se arată într-un alt mesaj.

O situație de tip „win-win” pentru FSB

De la invazia totală a Moscovei asupra Ucrainei, sute de mii de ruși au părăsit țara, printre ei numărându-se unii dintre cei mai vocali critici ai Kremlinului. Sperau să găsească siguranță în Europa. În schimb, notează Politico, au devenit atât ținte, cât și resurse dorite pentru serviciile de informații ruse.

Andrei Soldatov, un expert de prim rang în serviciile de informații ruse, afirmă că pentru acestea construirea unor rețele de informatori în interiorul comunităților de expați are un scop dublu.

Atât timp cât informatorii rămân nedescoperiți, ei pot furniza Moscovei informații despre locul unde se află criticii Kremlinului, despre viața lor personală și vulnerabilitățile lor, după ce țările occidentale au expulzat zeci de diplomați ruși suspectați că ar fi de fapt agenți sub acoperire.

Iar dacă un informator este prins, acest lucru generează neîncredere – atât în interiorul cercurilor de activiști, cât și între acestea și țările gazdă.

„Oricum ar fi, este o situație în care Moscova câștigă în ambele variante”, a declarat Soldatov pentru Politico.

Studentul la informatică a fost săltat pe aeroport

Potrivit expertului, logica după care se ghidează serviciile de informații de la Moscova este că, deși rușii aflați astăzi în exil pot părea neimportanți, la fel părea și Vladimir Lenin înainte de revoluțiile din 1917 care au dus la căderea țarului și la sfârșitul a peste 300 de ani de domnie a dinastiei Romanov.

„Din perspectiva FSB, nu își pot permite nici măcar o probabilitate de 1% ca acești oameni să submineze într-o zi stabilitatea politică a Rusiei” sau să amenințe puterea președintelui rus Vladimir Putin, subliniază Soldatov.

În ceea ce îl privește pe „Ivan”, problemele acestuia au început în vara lui 2023. Tocmai pășise jos de pe pasarela unui avion ce aterizase pe Aeroportul Șeremetievo din Moscova, revenind dintr-o vizită la părinții săi ce trăiesc în Rusia.

A fost momentul în care a fost abordat de doi bărbați în civil și doi polițiști în uniformă, care i-au confiscat telefonul și pașaportul.

Cei doi bărbați în civil s-au prezentat drept anchetatori pentru cazuri deosebit de importante, dintr-un departament de elită al FSB însărcinat cu infracțiuni împotriva statului. I-au arătat legitimațiile, prea rapid pentru a putea fi citite, și l-au condus la banda de bagaje.

În timp ce așteptau bagajele împreună cu Ivan, au început să-l întrebe aparent relaxați despre viața sa personală, despre datoriile de student și despre părinții săi – „lucruri pe care nu le-ar fi putut afla decât monitorizându-mi comunicațiile”, își amintește Ivan. „Căutau lucruri cu care să pună presiune”, subliniază el.

Acuzat de apartenență la o organizație „extremistă”

Ulterior, într-o cameră folosită de poliția aeroportuară, conversația a devenit mai serioasă. Cei doi i-au prezentat o organigramă cu numele și fotografia sa, precum și ale unor cunoscuți, acuzându-l – corect – că făcuse parte din Vesna, un grup de tineret pro-democrație.

După invazia pe scară largă a Ucrainei, Vesna devenise una dintre principalele forțe de opoziție din țară, contribuind la coordonarea și încurajarea protestelor anti-război și anti-Kremlin. Agenții i-au arătat lui Ivan și un alt document care părea să conțină fragmente subliniate dintr-un chat al canalului de Telegram al Vesna, șters după ce o instanță rusă declarase organizația drept „extremistă” în decembrie 2022.

Bărbații i-au dat lui „Ivan” de ales: fie devine informatorul lor, fie este trimis direct la închisoare, unde ar fi riscat o pedeapsă de 15 ani pentru participarea la un grup de chat „extremist”.

După ce „Ivan” a acceptat prima opțiune, a fost pus să semneze un document de confidențialitate, apoi a fost dus cu o mașină fără însemne în centrul Moscovei, unde a fost eliberat la o stație de metrou. „Îți vom scrie pe Telegram”, i-a spus unul dintre bărbați, în loc de rămas-bun.

La scurt timp, Ivan a primit primul mesaj prin care i se propunea o întâlnire în afara clădirii unde studia – prima dintr-o serie de întâlniri față în față.

În mare parte însă, agenții au păstrat legătura cu el online, prin mesaje și apeluri pe Telegram.

„Polițistul bun și polițistul rău” la FSB

Unul dintre agenți, înalt și slab, a adoptat un rol aproape fratern, oferindu-i lui „Ivan” sfaturi de familie, promițându-i să rezolve „probleme” legate de studii și sugerându-i că îl poate proteja de recrutarea în armată și trimiterea pe front în Ucraina.

„Am discutat, nimeni nu o să te ia în armată”, a scris agentul la sfârșitul lui noiembrie 2024, încercând aparent să-i calmeze temerile. Cazul lui „Ivan”, a promis el, era sub „controlul său personal”.

Celălalt agent, mai robust, părea responsabil cu menținerea conformării prin intimidare.

„Aveam mari speranțe că ne vei ajuta cu informații, dar, după interacțiunea noastră, nu pare că împărtășești această dorință”, a scris el amenințător.

La un moment dat, după ce „Ivan” invocase repetat scuze pentru a evita întâlnirile, agentul și-a pierdut răbdarea: „Sunt un om decent, nu încerca să mă iei de prost. Nimeni nu se grăbește să fie prieten cu tine. Avem o treabă comună de făcut!”.

Invitația la o bere, a continuat el, era „ca să te motiveze” și să arate că „nu suntem animale și avem nevoie de ajutorul tău, pe care, până acum, nu l-ai oferit”.

Uneori, rolurile se inversau.

„Ivan, ocupă-te naibii să găsești și să restabilești contactul cu Vesna, ai înțeles?”, i-a spus primul agent într-un apel.

„Da, încerc, înțeleg, ok”, a răspuns „Ivan” stresat, ceea ce părea să-l irite și mai mult pe agent.

„De ce ești agitat? Te presez eu? Relaxează-te. Respiră. Totul va fi bine. Da?”

„Întreabă cum și unde poi merge”

Cei doi agenți nu ascundeau ce urmăreau: informații despre criticii Kremlinului, majoritatea plecați în străinătate pentru a evita închisoarea, pe măsură ce Moscova reprima disidența după invazie.

Sarcina lui „Ivan” era să-și folosească vechile legături pentru a se infiltra în noile canale de comunicare și să informeze despre rețelele de activiști și planurile lor de protest, indiferent unde s-ar afla.

„Ei [activiștii] sunt activi și recrutează constant”, i-a scris al doilea agent. „Scopul este să înțelegem ce activități concrete au loc și în ce țări”, a indicat acesta.

Agenții l-au instruit și cum să câștige încrederea foștilor săi camarazi.

„Abordează subiectul că Rusia e nasoală și că te gândești să emigrezi”, se arată într-un alt mesaj. „Întreabă cum și unde poți merge. De exemplu, unde s-au stabilit ceilalți, unde poți găsi de muncă”.

Ceea ce nu știau însă era că „Ivan” juca un dublu joc încă de la început.

„Nu mă obliga să vin să te caut”

Tânărul spune că în săptămânile ce au urmat reținerii sale pe aeroport, în timp ce aștepta ca agenții să-l contacteze, sănătatea sa mintală s-a deteriorat puternic, lucru care s-a văzut și în viața sa socială și rezultatele la studii.

A colabora însemna să-și trădeze prietenii și, în viziunea sa, propria țară. În plus, probabil nu i-ar fi adus beneficii reale: odată ce nu ar mai fi fost util, agenții l-ar fi trimis oricum la închisoare, a considerat el.

A decis să se destăinuie uneia dintre persoanele pe care trebuia să le spioneze: Alexander Kașevarov, un activist Vesna aflat în străinătate.

Împreună, au pus la cale un plan: activistul îi furniza lui „Ivan” informații false sau inofensive, pe care acesta să le transmită mai departe, în timp ce tânărul își procura documentele necesare pentru a părăsi Rusia.

La începutul lui 2025 a reușit și, după o călătorie ocolitoare, a ajuns în Spania, unde așteaptă în prezent azil. Spre surprinderea sa, agenții nu păreau inițial să fi realizat că fugise.

„Începi să mă obosești. Nu răspunzi niciodată la telefon”, a scris primul agent la cinci luni după plecarea lui Ivan. „Nu mă obliga să vin să te caut.”

Câteva luni mai târziu, păreau să fi înțeles situația.

„De ce ai plecat în străinătate?”, a scris al doilea agent. „Ar fi bine să mă suni imediat”.

După aceea, comunicarea s-a oprit.

„Fie sistemul lor de urmărire nu funcționează bine, fie au un milion de oameni ca mine și au decis pur și simplu să renunțe”, afirmă Ivan.