Relocalizarea productiei Nokia, catalogata in Germania drept obraznicie 

Furia declansata la nivel de politica, sindicate si angajati ai fabricii Nokia din Bochum, face valuri si in randul populatiei din Germania. In urma scandalului relocalizarii productiei Nokia din Germania in Romania, consumatorul german de telefonie mobila, solidar cu angajatii din Bochum aflati in prag de somaj, tinde sa saboteze cumpararea telefoanelor mobile ale firmei si se revolta impotriva asa-zisei „nestiinte” a propriilor politicieni.

Relocalizarea este considerata, de unii, „o obraznicie” si se contraataca, la nivel de consumator, cu o palma de imagine asupra marcii Nokia. Pe de alta parte, Nokia romaneasca e construita cu firme germane, iar guvernul federal isi vrea banii investiti pentru cercetare, inapoi de la concernul finlandez.

Nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase

Primele concedieri au avut deja loc, din randul angajatilor permanenti, dar si imprumutati de la firmele de intermedieri de forta de munca, relateaza Westfallische Rundschau, in editia sa de sambata.

Ca niciodata, toate partidele politice germane par a avea o pozitie solidara si evident populista, in scandalul Nokia. „Consternare si furie” consemneaza FAZ.net -Frankfurter Allgemeine Zeitung, in editia sa online.

Spre deosebire de alte anunturi de concedieri masive -cum a fost cazul din anii trecuti, al reducerilor de personal cu peste 32.000 de angajati, la Deutsche Telekom-, acesta a atins doua puncte foarte sensibile in perceptia germana: pericolul Est si tunul corporatist.

Mai pe sleau, estul Europei „ne fura locurile de munca”, iar companiile transnationale profita de banii investiti din bugetele nationale, pentru a-si lua apoi talpasita spre alte zari, cu profit si know-how imbunatatit, cu tot. Perdanti sunt somerii si, in parte, economia statului national. Firma bifeaza plus si Europa nu se amesteca, in relocalizari intraeuropene.

Conducerea de stat germana a anuntat public o ancheta asupra folosirii, de catre concernul finlandez, a subventiilor pentru cercetare puse la dispozitie de guvernul german.

La nivel federal, se discuta despre 28 de milioane de euro fonduri de cercetare si se verifica, momentan, sansele unei restituiri, macar partiale.

La nivelul landului Westfalia, care a alocat si el fonduri regionale pentru fabrica Nokia din Bochum, suma pusa in discutie este de 60 de milioane de euro, care se doresc restituiti. Sansele stau insa prost, aceasta ultima transa de bani, platita concernului finlandez din fonduri regionale germane, este, aparent, inatacabila contractual.

Conform ministrului economiei landului german, clauza contractuala prin care Nokia se obliga sa garanteze mentinerea a 2860 de locuri de munca in Bochum, a expirat la sfarsitul anului 2006. Imediat dupa aceea, in martie 2007, concernul finlandez ar fi anuntat demararea lucrarilor pentru complexul industrial din Romania. Coincidenta bate la ochi, se intareste suspiciunea ca unele mari companii transnationale sunt sugative de fonduri bugetare nationale si europene.

Loviti sub centura

Faptul ca, incepand de marti, a fost anuntata greva la Bochum, iar angajatii de acolo au declarat ca „Nici un handy nu mai trebuie sa plece din fabrica” nu impresioneaza conducerea firmei Nokia. Nici presiunile politice nu par a influenta, cel putin momentan, decizia companiei de relocalizare completa a productiei sale din orasul german, in Romania.

In tot acest timp, la radioul german si in presa online, se transmit apeluri si mesaje pe mail ale cetatenilor, decisi sa boicoteze vanzarea produselor Nokia pe teritoriul federal.

Probabil ca nici aceasta atitudine, a consumatorului din Germania, nu impresioneaza conducerea firmei. Aceasta mizeaza pe o grasa compensatie, la nivel de vanzare, pe piata romaneasca, caracterizata ca „ o piata avida de telecomunicatii si telefonie mobila”.

Dat fiindca astfel de concerne, cu activitate transnationala, „prefera multiculturalitatea” -dupa cum spune Alexandru Draghici, specialist IT roman, insider al Nokia de la Helsinki-, inchiderea productiei de la Bochum nu afecteaza doar populatia autohtona germana.

Angajatii provin din multe tari, sunt si romani printre ei.

„Am o buna cunostinta care lucreaza la uzina Nokia Bochum de peste 7 ani, este integrat, se intelege cu colegii, cu sefii, si-a facut o situatie familiala de standard acceptabil, iar acum trebuie sa renunte la toate: rate la masina, imprumuturi la banca, etc. Plus ca are familie: sotia -care lucreaza numai cu jumate de norma, fiind handicapata- si doi copii de scoala medie”, spune Adrian Constantinescu din Dusseldorf.

„Bineinteles ca va primi ceva despagubiri la intrarea in somaj insa viitorul lui, ca si a celorlalte mii de angajati, este semi-pecetluit. Si omul nu are decat 46 de ani, cum e mai prost; nici tanar nu-i ca sa zici ca o ia de la inceput, nici prea batran nu-i sa zici ca o mai invarte cu cate ceva cativa ani si apoi iese la pensie -in RFG se iese oficial la pensie la 65 ani“ mai adauga el, oarecum cu obida.

Liberala, ieftina, dar corupta

Scandalul relocalizarii Nokia a adus iar Romania pe primele pagini ale ziarelor germane, de data aceasta nu la nivel social, ci strict economic. Dincolo de tonul negativ al unor titluri de presa, precum „Romania –ieftina, dar corupta” (kps/FAZ.net), oportunitatea economica Romania nu trece neobservata.

Se subliniaza faptul ca economia Romaniei a crescut in 2006 cu 7,7%, iar in 2007 se evaluaza un procent de crestere de 5,8%.

Se scrie ca salariile sunt, in medie, un sfert din cele platite in Germania, ca multi romani vorbesc bine limbi straine si ca economia Romaniei este dintre cele mai liberale din Europa.

Incepand cu 2007, Romania este beneficiara unor importante subventii europene, pentru modernizarea infrastructurii sale. Guvernul de la Bucuresti „va avea acces la o oala de trei miliarde de euro in 2008”, de care vor profita si companiile intreprinzatoare.

In continuare, Romania este catalogata drept „una dintre cele mai atractive tari pentru investitiile directe, care in 2006 s-au ridicat la 34,5 miliarde euro”.

Cele mai lucrative branse sunt considerate industria constructiilor si telecomunicatiile. Impozitul pe profit de 16% este considerat si el, atragator pentru investitori, insa nu se uita marile si aparent vesnicele probleme romanesti, la nivel institutional: „abuzul de putere, coruptia si neregulile in administratie si justitie”.

Interesant, in tot contextul disputei Nokia din Germania, este si faptul, ca halele de productie din parcul industrial Nokia de la Cluj sunt construite de o firma germana, Goldbeck GmbH, din Bielefeld. Ortwin Goldbeck, presedinte al consiliului de administratie al firmei germane, a confirmat pentru Spiegel-TV, implicarea firmei sale in proiectul din Romania, contractul acesteia cu Nokia avand un volum de 40 de milioane de euro.

Conform relatarilor facute mass-mediei germane, firma Goldbeck figureaza, in proiectul Nokia romanesc, ca antreprenor general, care ar lucra cu piese prefabricate aduse din Germania, montori proprii si fara investitii din partea statului roman.