Reportaj AFP: O noapte intensă alături de „Spetsnaz”, forțele speciale ale poliției din Harkiv
Țipete, lovituri în uși, o fereastră spartă. În câteva secunde se aude o explozie în aer, hotelul este înconjurat, ocupanții săi uimiți se trezesc puși la pământ cu încheieturile legate și un Kalașnikov în spate. „Spetsnaz” (forțele speciale) ale poliției din Harkiv, al doilea oraș al Ucrainei, caută un grup de suspecți – „sabotori” care acționează în serviciul invadatorului rus în spatele liniilor ucrainene.
Ajunși cu o zi înainte la această pensiune cunoscută, patru călători cu înfățișare neprietenoasă și brațe tatuate au atras atenția serviciilor de securitate.
În timp ce armata rusă este campată la porțile Harkivului, care este bombardat zilnic, poliția „Spetsnaz” încearcă să „garanteze ordinea și să protejeze populația” într-un oraș scufundat în război de o lună.
O echipă AFP a putut urmări aceste forțe speciale, versiunea ucraineană a RAID-ului și GIGN-ul francez, sau SWAT-ului american, în patrulare în timpul rondului de noapte.
Seara a început cu o bubuitură. Lovită de o rachetă sau de un obuz, o benzinărie din cartierul Saltivka este în flăcări.
Focul strălucește în noapte, luminând orizontul. Într-un oraș cu străzi absolut pustii, cufundat în întuneric aproape deplin, duba se repede spre flăcările de zeci de metri înălțime. Poliția de elită circulă în dube albe care au fost folosite în urmă cu câteva săptămâni pentru transportul fondurilor.
Cu cagule și căști pe cap, încorsetați în vestele antiglonț, trupele se desfășoară la o bună distanță de flăcări. Aparent nicio victimă. „Vin pompierii”, anunță Valeri, „de 24 de ani în poliție”, șef al patrulei.
Laser și vodcă în orașul fantomă Harkiv
Colosul cu părul roșcat arată cu brațul său puternic care strânge țeava unui AK-47 către blocurile din față, toate aparent nelocuite. Potrivit autorităților, din Harkiv au plecat aproape o treime din cei 1,5 milioane de locuitori, în special din districtele sale de nord și nord-est cele mai expuse artileriei ruse și zona obișnuită de operare a „Spetsnazului”.
„În primele două săptămâni (de război) au fost o mulțime de sabotori care au încercat să intre în oraș de peste tot, acum aproape că nu mai sunt”, comentează Valeri. „Dar mai pot exista spioni care să le ofere rușilor coordonatele forțelor noastre pentru bombardare”.
„Au fost și multe furturi în casele părăsite, dar aproape că s-au oprit, legea a fost schimbată și acum primești până la 10 ani de închisoare pentru asta”, explică ofițerul cu vocea lui puternică.
Patrula este brusc intrigată de lumina unui punct roșu, o posibilă armă de lunetist „laser”. Alarmă falsă, după verificarea cu binoclul de vedere nocturnă.
Echipa își reia călătoria, în căutarea celei mai mici mișcări suspecte.
Nimeni nu circulă noaptea în fantoma Harkiv, în afară de rarele mașini de poliție care, la apropierea dubei „Spetsnaz”, sunt imediat identificate printr-un flash de lumini albastre intermitente. Oricum, „nimeni nu are voie să se deplaseze fără parolă”.
O mașină suspectă este oprită. „Stinge farurile!”. Cei doi ocupanți ai săi sunt interogați fără nicio formalitate.
Șoferul spune că a vrut să-și „aducă soția înapoi” cine știe de unde, cei doi par destul de băuți. Aceștia doi nu par să aibă planuri criminale.
Puțin mai departe este zărit un tip cu o șapcă roșie și un hanorac murdar care se plimbă, în mod inexplicabil, singur în noapte, în mijlocul orașului fantomă. Spune că își „caută o prietenă” pentru seara asta. Și el miroase a vodcă. Același tratament: arma sub nas, percheziție corporală, examinare atentă a telefonului. „Suntem mereu precauți, experiență…”, se justifică un polițist. Străinul este adus la gară sub pază.
„Dacă nu am fi aici, armata ar fi slăbită”
Patrula pleacă, îndreptându-se spre un subsol al unui bloc de locuințe în care o familie s-a refugiat de bombe, iar persoane necunoscute au tras în ventilatorul adăpostului lor. O duzină de polițiști sunt deja la fața locului pentru a gestiona cazul.
„Armata este pe front, noi asigurăm spatele lui, garantăm ordinea în Harkiv și protejăm cetățenii”, subliniază Valeri. „Dacă nu am fi aici, armata ar fi slăbită” de aceste probleme.
Orașul Harkiv, bombardat intens de ruși Foto: Aris Messinis / AFP / Profimedia Images
„Ieri am evacuat familii cu copii de la locul unui bombardament rusesc. Puștiul era în duba noastră, a fost șocat, a întrebat de ce este armata lui Putin aici”, spune ofițerul.
„Când este o explozie, un incendiu, ajutăm la evacuarea răniților, la izolarea și securizarea perimetrului, la ajutorarea familiilor”. „Rolul nostru este de o sută de ori mai important în timp de război”, insistă Valeri.
„Inițial, eram un grup de intervenție, însărcinat cu arestările”, explică un alt polițist, Serghei, „inginer la bază, absolvent de filozofie și mai ales sportiv” care „nu știe încă cum de se află în poliție”.
„Uite, nici o lumină, ferestrele luminate pot fi numărate pe degetele unei mâini. Nu mi-am văzut niciodată orașul atât de tăcut și atât de trist”, se plânge Valeri.
„Dar măcar e curat, se ridică gunoiul, funcționează serviciile municipale”, încearcă să se consoleze.
O serie de explozii puternice rup liniștea într-un cartier din apropiere. Valeri ridică brusc nasul spre cerul înstelat: „Atenție! O alertă (de focuri)!”.
În acea zi, 380 de bombardamente cu rachete au vizat Harkivul, precum și aproximativ 50 de focuri de artilerie și tancuri, potrivit autorităților.
„Astăzi, ajutăm direct populația unui oraș aflat în război. Nu este această lucrare importantă?”, întreabă el. „A fi un Spetsnaz nu este doar un cuvânt, trebuie să fim la înălțime, inclusiv să ajutăm oamenii sub ploaia de bombe”.
INTERVIURILE HotNews.ro