Sari direct la conținut

Reportaj de pe santierul Metroului – Drumul Taberei: Parerea lui Dorel despre cabluri

Dollo.ro
Cu cainele la plimbare, Foto: Dollo.ro
Cu cainele la plimbare, Foto: Dollo.ro

Azi am fost pe santierul metroului din Drumul Taberei si l-am cunoscut pe Dorel. The one! Am aflat, printre altele, ca una dintre putinele probleme cu care se confrunta constructia primului metrou pe care-l mai fac romanii dupa 20 de ani este faptul ca in timpul sapaturilor cablurile de curent apar unde nu te astepti si pare ca nimeni nu stie unde duc ele. Nici macar Electrica, cea vanduta italienilor.

Bine, asta nu e o problema noua in Bucuresti, in general niciun furnizor de utilitati de stat sau privat nu stie ce retele are ingropate si unde. Stie doar sa ia bani pe ce circula pe ele. Iar asta e una dintre explicatiile pentru care nici macar un stapan privat (cum e cazul Electrica) nu e interesat sa-si faca un inventar al retelelor, atata vreme cat la capatul lor sunt destui fraieri care le platesc facturile.

La viitoarea statie de metrou Valea Ialomitei, seful de santier tocmai i se plangea fostului director al Metrorex ca iar au dat peste un manunchi de cabluri si stau sa le caute de stapani. Ca sa ma bag si eu in vorba, ma apuc si zic: „si asa apare personajul Dorel care le taie din greseala si apoi toata lumea face misto!„. Un barbat negricios si maruntel, cu o vesta portocalie reflectorizanta, apare de nicaieri si zice: de asta se si rup cablurile, doamna, asta e rostul lor. Pai daca nu s-ar rupe niciodata va imaginati ce ar fi? Toate fabricile de cabluri ar da faliment!„. Eu ma amuz, si o tin pe a mea: „da, dar si Dorel..!” La care el imi intinde mana: este numele meu, doamna, Dorel Vasile ma cheama, sarumana!„.

Ne-am, amuzat, domnul Dorel m-a rugat sa-i fac o poza cu domnul director, ceea ce am si prestat, apoi am plecat mai departe sa vedem cum va arata pe dedesubt cea mai avansata dintre statiile metroului din Drumul Taberei, si anume Academia Militara. Pe drum am intalnit un barbat care cara prin santier un carut cu un caine in el. O catea mai exact. Mi-a zis ca o duce in carut ca sa nu se murdareasca pe labute, ca e murdar prin santier. In plus, asfaltul incins de soare o frige la aceleasi labute sensibile” Cateaua nu zicea nimic, ii facea hatarul omului.

La statia Academia Militara se lucreaza deja la turnarea planseului intermediar, adica acolo unde vor fi aparatele de validat cartele. Afara, de-o parte si de alta a celor doua viitoare peroane, asteapta Sfintele mucenite Filofteia si Varvara. Mai trebuie sa ajunga Paraschiva ( care momentan e in Turcia, de unde au venit si celelalte doua surori) si vor fi un trio formidabil care va sapa tunelurile pe toata lungimea tronsonului de metrou.

Mucenitele Filofteia, Varvara si Paraschiva, ii sapa tuneluri Sfantului Gheorghe

Botezarea scuturilor mecanizate cu care se sapa tunelurile de metrou nu e rezultatul unui exces romanesc de religiozitate, asa cum ne-am fi asteptat, ci al unei traditii catolice cu care au venit spaniolii si italienii – cele doua firme care construiesc metroul Drumul Taberei. Iar cand au spus strainii ca e musai ca scuturile sa primeasca nume de sfinte femei, Arhiepiscopia Bucurestilor a si sarit la interval cu cele trei nume.

Fostul director, Gheorghe Udriste, incercase o stratagema, sa-i dea si un nume de barbat. Macar unui scut. N-a fost chip. Tunelarii au fost fermi: mujeres o nada. Atunci preacinstitul Varsanufie a venit cu ideea salvatoare ca un barbat sa fie patronul Metroului din Bucuresti, ca tot nu avea un sfant pazitor. Si a fost pus Sfantul Gheorghe. Nicio asemanare cu numele fostului director, evident 😉

Prin urmare, cele trei femei Filofteia, Varvara si Paraschieva vor trudi, ca si in viata de toate zilele, sa-i sape tunelurile lui Gheorghe, pe care i le vor da apoi spre exploatare. O poveste veche de cand lumea.

Povestea metroului din Drumul Taberei e in desfasurare. Daca voi avea cui s-o vand veti avea ce sa cititi mai la toamna. Daca nu, o sa va plictisesc cu ea pe blog 😉

P.S. Ah, in timpul documentarii de azi am facut o poza „de santier”, care nu cadra deloc cu cucernicia scuturilor. Pe peretele unei bude ecologice dintr-un santier trona un desen porno cat se poate de explicit. O femeie si prelungirile erecte a doi barbati. Femeia n-avea nume 😉 M-am gandit un pic daca sa o postez sau nu. Am decis mai bine ca nu. Sper ca nu va suparati ca m-am autocenzurat 😛

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Dollores Benezic

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro