Reprezentanta companiilor de IT, apel către stat: „Ca țară, am performat sub potențial. Transparentizați banii!” / Despre lovitura primită de Revelion și despre juniorii din firmele de IT
„Dacă aș fi Guvern, în primul rȃnd aș reduce cheltuielile bugetare și aș crește gradul de colectare a taxelor ca să am mult mai mulți bani pentru stimulat inovarea”, spune Corina Vasile, directoarea executivă a ANIS, Asociația patronală a industriei de software și servicii din România.
- „România rămâne o economie de execuție eficientă, apreciată pentru calitate și cost, dar tot mai rar aleasă pentru produsele ei”.
- Iar asta îi face pe oamenii care vor să participe la „crearea a ceva excepțional” să plece în străinătate.
- Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni. Abonamentele dascălilor sunt distribuite printr-o organizație de educație care investește în profesori.
- Corina Vasile spune că avem o problemă de societate: am încurajat un număr relativ mic de antreprenori „care în ultimii 20 de ani au construit și apoi au vândut companii de produs: regretatul Liviu Drăgan, Radu Georgescu, Andrei Pittiș, Iulian Stanciu și mai sunt”.
HotNews: Doamna Corina Vasile, ce indicator vă îngrijorează cel mai mult: încetinirea creșterii, salariile, lipsa de personal sau evoluția AI-ului?
Corina Vasile: Combinația dintre ele. Am pornit un studiu pornind de la încetinirea creșterii, ne-am pus întrebarea ce model de creștere ne-ar ajuta să fim competitivi și în anii următori, și care să aibă și impact economic pozitiv în economia națională.

Nivelul actual al salariilor face modelul de creștere pe cost, sau pe raportul preț/calitate mai puțin competitiv, pe de altă parte justificat de creșterea generală și productivitatea relativă – IT-ul e singurul sector cu o productivitate orară peste media europeană.
Sigur că la nivel macro nici ponderea specialiștilor în total forță de muncă nu e suficientă – 2,7% la noi față de o medie de 5% în UE. Evident, impactul tehnologic al AI accelerează nevoia de schimbare.
„Nu am avut niciodată un ecosistem real de capital de risc autohton”
-De ce a rămas România centru de execuție și nu a produs companii de produs ca Estonia?
– Am intrat în piața de IT cu o bază tehnică bună, costuri mici și limbi străine larg utilizate de tinerii educați, într-o țară mare în regiune, exact când multinaționalele căutau asta — a fost rațional pentru fiecare companie în parte să ia acel drum.
Estonia a pornit din altă poziție: piață internă foarte mică, care a obligat orice companie să gândească global din prima zi, plus un stat care s-a folosit pe sine ca vitrină și poziționare coerentă (“Digital Nation”). La noi piața internă a rămas limitată, iar statul nu a făcut nimic să o dezvolte.
Așa că noi ne-am dus pe piața externă – de aceea industria e exportatorul numărul 1 în sectorul serviciilor.
Plus că nu am avut niciodată un ecosistem real de capital de risc autohton care să susțină pariuri pe 7-10 ani. Indicele nostru de capital de risc e 18, față de 145 media UE și 392 în Estonia.
Pe de altă parte, dacă mă uit pe lista de fondatori a Asociației noastre (ANIS), deci de acum peste 25 de ani, vedem cateva companii acum mari, mature, de produs, unele chiar globale.
Bitdefender de exemplu. Sau cu amprentă internațională cum e Arobs.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
„Nu avem masă critică de antreprenoriat de produs”
După aceea mai avem antreprenori în serie, care în ultimii 20 de ani au construit și apoi au vândut companii de produs: regretatul Liviu Drăgan, Radu Georgescu, Andrei Pittiș, Iulian Stanciu și mai sunt.
Unicorni avem mai puțini: în ultimii 10 ani doar UiPath.
De fapt aici e problema, nu avem masă critică de antreprenoriat de produs. Iar în toți acești ani, spre deosebire nu doar de Estonia, ci de practic toate țările europene, statul nu a făcut nimic coerent să stimuleze inovația (nu doar în tech dealtfel).
„Ce ne-a adus aici nu ne va duce neapărat mai departe”
-Există riscul să confundăm outsourcing-ul cu o problemă, deși a fost motorul succesului?
-Ar fi foarte greșit să ne uităm așa la outsourcing, e chiar fundamentul pe care putem construi.
Outsourcing-ul ne-a adus locuri de muncă înalt calificate, reputație pe piața globală și expertiză pentru generații de IT-iști în proiecte globale complexe și în industrii diferite. În plus, ne-a inserat în lanțurile de valoare europene și globale.
Pentru Romȃnia, a însemnat investiții străine, valută din export, locuri de muncă nu doar în industrie, ci în toată economia prin efectele indirect și indus, venituri crescute la bugetul de stat, valoare adăugată mare.
Problema de etapă este că ce ne-a adus aici nu ne va duce neapărat mai departe. Deci dacă nu mai concurăm pe cost, cum facem?
Cred că sunt două direcții de urmărit cu consecvență – în servicii, cum facem să atragem mai multe investiții în Romȃnia, pentru servicii cu valoare adăugată mai mare, și cȃt mai multe centre de R&D ale marilor companii.
Și cum facem să dezvoltăm mai multe produse/proprietate intelectuală în Romȃnia pe care să le scalăm global. Noi am făcut un studiu care se concentrează pe ipoteza generală a creșterii inovației în sectorul de IT și estimează impactul potențial în economia romanească.
„Noi nu avem nici piața internă a Poloniei, nici stabilitatea Cehiei, nici disciplina Estoniei”
-Ce greșește România față de Polonia, Estonia și Cehia?
-Fiecare a avut o pârghie diferită și noi nu am avut-o pe niciuna consistent: Polonia are o piață internă suficient de mare cât să genereze cerere proprie de produs.
Cehia are o cultură industrială și de inginerie mai veche, plus un stat mai puțin imprevizibil fiscal. Estonia și-a folosit statul ca prim client și „vitrină” – instrument de poziționare consecventă pe digital.
Noi nu avem nici piața internă a Poloniei, nici stabilitatea Cehiei, nici disciplina Estoniei. Polonia mai are ceva – cand vine vorba de politici economice care să asigure competitivitatea economică a țării, sunt consecvenți pe termen lung, indiferent de ciclul electoral și de programele politice, uneori foarte diferite, ale partidelor la guvernare.
O facilitate eliminată de Revelion
Industria lor IT este bazată puternic pe outsourcing, dar în ultimii 10 ani au adăugat și aplicat constant stimulente pentru inovare. Și se văd deja rezultatele. Plus atragerea unor investiții strategice mari.
Se văd diferențele pe toți indicatorii – noi am alocat istoric sume infime pentru cercetare-dezvoltare -inovare, suntem ultimii pe indicele European de inovare. Suntem ultimii și la digitalizare.
Și, în plus, suntem complet imprevizibili pentru investitori – cel mai recent exemplu este că am eliminat peste noapte singura facilitate fiscală pentru sectorul IT, practic de Revelion cu aplicare de la 1 ianuarie.
Toate statele de care vorbim au făcut echipă cu mediul privat în acest efort de a fi competitivi. Romȃnia nu.
Despre juniorii din companii
-Nu există riscul ca o parte din recomandările raportului să fie deja depășite de AI?
-Cred că sunt mai urgente decât atunci când au fost scrise. Sigur că, în zona de dezvoltare de software, utilizarea instrumentelor AI pune și mai multă presiune pe costuri și pe marje.
Prin urmare stimularea inovației și a investițiilor în servicii cu valoare adăugată mai mare este și mai urgentă. Al doilea efect pe termen scurt al utilizării instrumentelor AI este că pun presiune și pe piața muncii, pe termen scurt se vede deja scăderea numărului de locuri de muncă entry-level.
Aici iar ar fi utilă stimularea pe termen scurt a angajării juniorilor, inclusiv prin subvenții directe către companii. Am investit mult să-i pregătim în universități, ar fi o mare greșeală să-i pierdem – să nu uităm că și aici suntem în competiție cu piața globală.
Unul dintre efectele AI: „Echipe mai mici produc mai mult”
-Dacă AI reduce nevoia de programatori pentru sarcini repetitive, România pierde sau câștigă?
-Depinde ce facem cu timpul care se eliberează, dacă vorbim de software development. Pe termen scurt pierdem, dacă rămânem furnizori de forță de muncă ieftină exact pentru genul de sarcini pe care AI le automatizează primele — acolo concurăm cu algoritmul, nu cu Polonia.
Câștigăm dacă folosim AI ca pârghie: echipe mai mici produc mai mult, iar diferența se duce spre servicii cu valoare adăugată mai mare, spre inovație. Asta dacă vorbim de efectele de creștere de productivitate pe termen scurt.
Mai pot fi și alte efecte – instrumentele AI pot ajuta start-up-urile să facă MVP-uri mult mai rapid, cu costuri mai mici. Vom vedea dacă aceste costuri vor rămane mici pe termen mediu, deci acesta ar fi un avantaj acum, nu neapărat de durată. Dacă vorbim de AI, avem capabilități în industrie pentru Edge AI, în general la intersecția software – hardware.
„Companiile s-au reinventat”
-Care e scenariul pesimist / optimist / de bază pentru IT-ul românesc în era AI?
-Nu cred că era AI, sau o tehnologie nouă în general pune probleme pentru industrie. În ultimii 25 de ani, companiile au asimilat tot ce a fost nou, angajații au fost upskilled, reskilled de cateva ori.
Companiile au pivotat, s-au reinventat, au schimbat modelul de business, unele au crescut și au absorbit pe alții, s-au dus pe piețe noi, alții au dispărut. IT-ul este poate cea mai agilă industrie pe care o avem. Cu zero implicare a statului.
Problema pe care o văd acum este una de context geoeconomic – in jurul nostru și pe tot globul, statele se repoziționează, intervin în economie să stimuleze industriile care le pot asigura competitivitatea, conform propriei viziuni.
Romȃnia nu are o viziune despre propria competitivitate, despre puncte tari și puncte slabe, suntem pe nicăieri în negocierile europene și globale.
Mediul privat furnizează studii, prioritizări, best practices din alte țări, pentru a echipa autoritățile să intre în jocul global. Deocamdată reacția e slabă. În plus, suntem în fața unui nou cadru financiar multi-anual al Uniunii Europene. Aceasta este practic sursa noastră concretă de finanțare pentru dezvoltare, din care componenta critică va fi Fondul European pentru Competitivitate (ECF). Sunt sute de miliarde de euro pentru proiecte inovatoare, care necesită un efort de echipă.
„Va face statul romȃn echipă cu mediul privat?”
Acești bani vor fi alocați pe bază de excelență și colaborare în consorții, nu pe bază de alocare geografică. Chiar și fondurile cu alocare națională vor fi după modelul PNRR – cu jaloane și reforme de îndeplinit, pe lȃngă proiecte eligible de construit și livrat.
Așa că scenariile optimist/pesimist/de bază țin de răspunsul la întrebarea-cheie: va face statul romȃn echipă cu mediul privat?
Asta înseamnă un mix de politici publice favorabile, instrumente de stimulare (dăm exemple în studiu), și eliminarea unor bariere administrative, plus voința și capacitatea de a face proiecte împreună.
Dacă ne bazăm strict pe trecut, nu avem prea multe motive să fim optimiști. Va fi în sarcina Guvernului următor să demonstreze cum vrea să arate Romȃnia în următorul deceniu.
De data aceasta nu se pune problema dacă reducem decalajele mai încet și dificil sau mai repede, riscul este de creștere a decalajelor.
Miza pe cybersecurity. „Avem un campion global: Bitdefender”
-Puteți numi, vă rugăm, un singur domeniu în care România ar putea deveni campion regional în 10 ani: AI, cybersecurity, cloud, fintech, altceva?
-Aș paria pe cybersecurity. Acolo avem măcar un campion global (Bitdefender), avem produse, avem reputație, avem o poziție pe hartă care ne ajută.
Avem deja bază de inginerie solidă și e un domeniu unde nu poți fi ușor înlocuit de un furnizor mai ieftin din altă parte a lumii, pentru că miza e încrederea, nu prețul. Avem și o presiune de reglementare (NIS2, CRA, DORA), care să crească inclusiv cererea internă.
Pe AI avem șanse bune pe tot ce înseamnă automatizări (avem și aici un campion global, UiPath) și intersecția software – hardware (automotive, energie, agritech, smartcity, medicină). În general trebuie să rămȃnem în lanțurile de valoare europene și globale și să ne străduim să urcăm. Să urmăm nișele unde ne pricepem și care cresc.
„Transparență publică asupra cine primește, cât, cu ce rezultate”
-Cum ne asigurăm că intervențiile publice recomandate nu devin subvenții fără rezultate?
-E nevoie de condiționare de rezultat, nu de prezență. Banii să fie legați de export, de valoare adăugată sau de produs/IP livrat, nu de număr de angajați sau de simpla depunere a unui dosar.
Plus evaluare independentă și clauze de expirare automată — dacă o măsură nu-și atinge ținta în 2-3 ani, se oprește, nu se prelungește din inerție. Și transparență publică asupra cine primește, cât, cu ce rezultate.
Modelul există deja la vecini: programul ceh GAMA de proof-of-concept a costat aproximativ 111 milioane de euro pe cinci ani, finanțat 65% din bugetul de stat, cu plăți legate strict de etape verificabile — prototip, test, pilot, client. Nu trebuie inventat mecanismul, doar adaptat.
„Dacă statul devine primul client serios pentru produs software românesc, ai creat piață”
-Care e măsura cu cel mai bun raport impact/cost pentru buget?
-Probabil un fast track pentru achiziții publice inovatoare în digital – practic nu costă nimic în plus, alocarea bugetară există, probabil s-ar face și economii. Avem exemplul GovTech Polska, care a implementat un asemenea program.
România alocă doar 5% din bugetul de achiziții publice către soluții inovatoare, față de 9% media UE și 14% în Estonia. Iar achizițiile publice reprezintă peste 30% din PIB.
Dacă statul devine primul client serios pentru produs software românesc, ai creat piață fără să cheltuiești suplimentar. Plus că asiguri și premise mai bune pentru scalare unor companii care azi pleacă devreme din Romȃnia și devin vedete pe alte piețe.
A doua măsură e un regim fiscal favorabil și ușor de aplicat de către orice companie: pentru IP realizat în Romȃnia. Noi am pregătit un proiect de act normativ pentru introducerea regimului IP Box în Romania – este aplicat cu succes în multe țări europene și în foarte multe țări OCDE. Costă doar pe termen scurt (niște venituri ipotetice la buget) și întoarce mult mai multe venituri fiscale și alte beneficii economice pe termen mediu.
Unde ar investi Corina Vasile?
-Cu 100 milioane de euro pentru inovare, mâine, unde i-ai investi?
-Dacă aș fi Guvern, în primul rȃnd aș reduce cheltuielile bugetare și aș crește gradul de colectare a taxelor ca să am mult mai mulți bani pentru stimulat inovarea, de la R&D la comercializare.
Și aș face un fast track de achiziții publice inovatoare (că nu costă în plus). Și aș face orice să ajut mediul privat să absoarbă fonduri europene cȃt mai simplu.
Personal, dacă aș avea acești bani, i-aș pune în fonduri de private equity pentru start-up și scale-up.
Prea multe bariere
-Cea mai mare barieră birocratică pentru un startup tehnologic românesc?
-Nu știu care e cea mai mare, dar știu că sunt prea multe. Începem cu legea societăților comerciale, nereformată de 35 de ani, astfel încȃt să reflecte structurile moderne din lumea tehnologiei.
Lista e lungă, trecȃnd prin accesul la achiziții publice. Un moment al adevărului va fi cȃnd va fi funcțional regulamentul EU Inc. – vom vedea cȃte companii tech aleg să se “porteze” în alte țări europene
-România are o problemă de bani sau o problemă de instituții?
-De instituții, în primul rând. Bani există – fonduri europene, capital privat internațional care caută piețe predictibile și atractive.
Ce lipsește e capacitatea administrativă de a-i folosi coerent și predictibilitatea care să convingă un investitor să vină și să ramȃnă pe termen lung.
„Un vȃrf de specialiști tehnici nu se poate ridica la infinit o bază slab educată tehnologic”
-Talentul tehnic mai e un avantaj real sau doar o reputație moștenită?
-E real, dar erodat în termeni relativi, chiar dacă foarte bun calitativ. Avem circa 222.000 de specialiști IT – comparativ, Cehia are 235.000, la o populație de aproximativ trei ori mai mică decât a noastră.
Avem un scor de engleză de 593, al doilea cel mai ridicat din regiune, și numărul de absolvenți STEM a crescut cu 19% în ultimii cinci ani, cel mai rapid ritm din zonă.
Dar costul orar în ICT a crescut cu 58% în patru ani – unul dintre cele mai rapide ritmuri din regiune – ceea ce arată că avantajul de cost se erodează chiar și cu o bază de talent care încă crește. Reputația a fost câștigată corect. Nu se întreține singură.
Din baza de specialiști, avem talentul tehnic senior, adică oamenii rodați în proiecte complexe internaționale. Sunt oameni trecuți prin valuri tehnologice succesive. Avem cerere în creștere de specialiști în securitate cibernetică și de ingineri AI.
După aceea trebuie să vorbim și de competențele digitale generale: aici suntem pe ultimul loc în Europa. Un vȃrf de specialiști tehnici nu se poate ridica la infinit o bază slab educată tehnologic.
„Daniel Dineș spunea recent că nu știe să le spună copiilor lor ce meserii sunt de viitor”
-Poate sistemul universitar produce competențele de care va avea nevoie industria în 2035?
-Produce, dar suntem relativ lenți în a adapta curriculele în ritmul schimbărilor tehnologice. Și nimeni nu știe exact de ce va avea nevoie industria în 2035, deci agilitatea aici contează enorm.
Mi se pare că Daniel Dineș spunea recent că nu știe să le spună copiilor lor ce meserii sunt de viitor. Cu siguranță e nevoie de pregătire tehnică. E nevoie de capacitatea de a învăța repede tehnologii noi. Cu siguranță e nevoie de mai multă cercetare aplicată, antreprenoriat și soft skills.

Suntem reticenți la risc
-Ce procent din problema inovării e tehnic și ce procent e cultural?
-Aș zice la noi e mai degrabă cultural decât tehnic, în sensul că suntem cultural cu o aversiune la risc mai ridicată decȃt alte țări.
-Ce lipsește mai mult: programatori, cercetători, manageri de produs sau antreprenori?
-Manageri de produs și antreprenori. Avem execuție tehnică solidă de ani buni — ce ne lipsește e mai multă capacitate de a transforma tehnologia în produs vandabil global, nu de a scrie codul din spatele lui. Și ne trebuie și mai multă cercetare aplicată.
„Ca țară, am performat sub potențial, istoric vorbind”
-Raportul estimează până la 40 mld euro la PIB dacă ajungem la dimensiunea Poloniei. Care e cea mai optimistă ipoteză din calcul?
-Raportul estimează potențialul, în ipoteza unui ritm de creștere susținut în partea inovatoare a industriei și static în privința țărilor benchmark.
Polonia nu stă pe loc, nici Cehia, nici alții. Și, cum am explicat mai devreme, de data aceasta implicarea statului este critică, pe măsura implicării celorlalte state.
Din punctul meu de vedere, capacitatea de a ne atinge potențialul nu e punctul nostru forte. Ca țară, am performat sub potențial, istoric vorbind.
Conceptual, aceasta e cea mai optimistă ipoteză din studiu, că ne vom mobiliza toți, sector public și sector privat, să performăm ca țară mai aproape de potențial. De ce ar fi important? Pentru că în contextul tehnologic actual, cu industria IT prioritizată ca unul dintre sectoarele locomotivă, impactul economic ar fi semnificativ pozitiv.
-Care sunt principalele riscuri care pot face ca aceste estimări să nu se materializeze?
-Lipsa de priorități și viziune economică. Apoi derapaje bugetare cu măsuri fiscale bruște consecutive, în general orice fel de mărire de impozite, lipsa unei mobilizări pentru absorbția de fonduri europene în sectoare de vȃrf, cu factor de multiplicare mare.
Vedeți că aceștia de mai sus sunt mai mult factori de igienă, defensivi.
Cum spun mereu antreprenorii, statul mai bine să nu facă nimic, măcar să nu încurce. Dar revin la riscul numărul 1: fără viziune și priorități, și politici publice bune (economice, dar și în educație) decalajele pe care deja le avem nu pot decȃt să crească. Pentru că această competiție între state crește.
O economie care nu știe să-și facă și „să-și prezinte” produsele
-Dacă România nu face nimic din ce recomandați, cum va arăta industria IT în 2035?
-Probabil crește cu un ritm mai redus, cu consecințe și pe creșterea mai redusă a economiei în ansamblu.
România rămâne o economie de execuție eficientă, apreciată pentru calitate și cost, dar tot mai rar aleasă pentru produsele ei.
Cei mai buni oameni ajung să lucreze, fizic sau remote, pentru companii din altă parte.
Nu pentru că vor neapărat să plece, ci pentru că acolo găsesc ce nu găsesc acasă: șansa de a construi ceva cu adevărat excepțional. Cred că asta pierdem cel mai mult dacă nu facem nimic – nu piață, nu procente de PIB, ci următoarea generație care ar fi putut construi următorul Bitdefender sau următorul UiPath, aici, nu altundeva.