Responsabilul cu scuipatul (de Ioan T. Morar)

Rolul lui Cristian Tudor Popescu in discreditarea Pietei Universitatii a fost mic in comparatie cu cel al sefilor sai, care au scris ca „legionarii au iesit in uniforme pe strazi”. Dar si in scenariile mari exista roluri mici si indispensabile.

Am auzit, recent, la Cluj, o poveste din vremea in care, inainte de decembrie ’89, Doina Cornea era un „obiectiv” al Securitatii. Un tinar securist, de grad foarte mic (nu-i exclus sa fi fost doar militar in termen plasat in dispozitiv), primise, din partea sefilor sai, o sarcina in aparenta simpla, lipsita de riscuri: sa o scuipe pe Doina Cornea pe strada. Atit si nimic mai mult.

Nu trebuia nici sa o bruscheze, nici sa o faca unguroaica nenorocita, nici sa-i asculte telefoanele si nici sa-i violeze corespondenta. De asta se ocupau altii. Dar, pentru ca munca acestora sa fie eficienta, totul se intregea cu acest scuipat, pe strada, pe obrazul disidentei. Conta si scuipatul, facea parte din dispozitivul de urmarire, descurajare, izolare si discreditare.

Pe acest responsabil cu scuipatul il framinta foarte tare ideea ca s-ar putea ca, in momentul in care trebuia sa-si duca misiunea la bun sfirsit, sa nu aiba destula saliva in gura si, din cauza acestui neajuns, sa fie banuit de sefi ca nu isi serveste patria asa cum trebuie. O uscaciune temporara a gurii l-ar fi putut pune, cine stie?, chiar in postura de tradator.

Asa ca tinarul se ingrijea sa bea apa mereu si facea probe ale capacitatii sale de scuipator. Pina la urma a indeplinit cu bine aceasta misiune, Doina Cornea n-a prea iesit din casa, iar misiunea lui era sa o scuipe pe strada, nu in curte.

Cind, induiosata de cei care o supravegheau in frig si ploaie, disidenta a iesit la ei cu ceai, responsabilul cu scuipatul s-a bucurat ca avea de unde sa produca saliva, in cazul in care „obiectivul” ar fi iesit in strada imediat dupa aceea.

Cristian Tudor Popescu nu a avut nici el o sarcina prea grea in 1990. Pe Doina Cornea a facut-o doar exaltata. Atit, un mic scuipat. Spre Piata Universitatii, de asemenea, a indreptat doar niste flegme, nimic mai mult. Apoi, tot asa, din stil, au luat cite un scuipat si Gabriel Liiceanu, si Octavian Paler, si „golanii”.

Nu, el, Cristian Tudor Popescu, nu a chemat minerii, nu i-a aplaudat, nu i-a facut legionari pe cei care delimitasera o zona libera de comunism. El doar scuipa niste opinii bine simtite. Ei, din exces de zel l-a aparat si pe Iliescu, dar asta nu se pune.

A, vinovatii pentru intoxicarea opiniei publice si-au facut si ei datoria, dar ei erau superiorii lui Cristian Tudor Popescu, un simplu reporter la acea vreme. Sigur ca a fost intoxicare, sigur ca a fost folosit un scenariu „legionar” pentru a speria lumea.

Dar asta au facut-o Darie Novaceanu si Sergiu Andon, nu reporterul de teren Popescu, viitorul justitiar. El nu s-a amestecat, a scuipat si gata. Si nu s-a temut ca nu va avea destula saliva, glandele ii functioneaza perfect si antrenamentul e continuu. Scuipatul lui e expresiv si nediscriminatoriu.

Daca indrazneste cineva sa-l contrazica, sa emita vreo opinie contrara, gata, un scuipat il transforma in „maimutoi de presa” vindut strainatatii. Iar daca cineva ii taie accesul la cascaval, gata, tot din saliva se intrupeaza ditamai „guzganul rozaliu”. Pentru CTP nu e nici o problema sa scuipe mina care l-a hranit.

Indrazneste cineva sa-i reproseze inspumegarile de opinie? Imediat zboara scuipatul care-i face pe contestatarii lui „occidentaloizi” ratati si lipsiti de talent sau invidiosi.

Sa-l conteste cineva pe el, pe el care a decis cine vor fi presedintii tarii, prin articolele sale? El, care stie minui cuvintele ca nimeni altul in Romania? Un tir de flegme bine tintit ii va umple, ca pedeapsa, pe nefericitii care nu au acces la o emisiune de televiziune.

Pentru ca anticipez scuipatul in directia mea, il rog pe Cristian Tudor Popescu, inainte de a o face, sa raspunda la o intrebare simpla: de ce nu si-a dat demisia de la „Adevarul” cind si-a dat seama ca prin acest ziar se otravise opinia publica si ca el a fost doar un instrument inocent? Numai dupa un raspuns cinstit mai putem discuta in termeni de onoare.