Revolta împotriva ipocritei „solidarități” fiscale cu statul

Moșirea planului de măsuri fiscale care să scoată capul economiei românești la suprafață s-a transformat zilele acestea într-un veritabil concurs de idei extreme. Într-adevăr, e nevoie de măsuri radicale pentru a putea să mai salvezi ceva din dezastrul în care duetul PSD-PNL a afundat, ca întotdeauna, această țară.

Totuși, e greu când la masă ai patru partide obișnuite să negocieze doar funcții și favoruri politice, iar acum s-au trezit brusc nevoite să iasă cu un plan coerent pentru toți românii. În public, răzbat mai ales baloane de încercare cu parfum sud-american. Pare că oamenii aceștia au pe masă doar drujba de dreapta a lui Milei și vreun jurnal de idei creț-socialiste, importat direct din munții Venezuelei.

Între aceste extreme, nu prea știm ce se află, însă putem spera că înspre acest mix de centru, echilibrat, se îndreaptă și mințile mai mult sau mai puțin luminate care organizează șantierul viitoarei guvernări.

Oricum ai da-o, nimeni nu vrea să plătească taxe mai mari. Nici bogații, nici săracii. Ca întotdeauna la noi, disputa cotă unică versus impozitare progresivă alunecă în ridicol jenant. Parțial pentru că unii patroni (de presă, uneori) și analiști care trăiesc din consultanța pe care o dau chiar acestor patroni visează marxism pe pereți și comuniști bărboși care îi aleargă pe stradă, să le fure capitalul din conturile muncite.

Aceleași personaje privesc cu admirație țări precum SUA, Marea Britanie sau Suedia, de exemplu, unde impozitarea e structurată progresiv. Totuși, nu am auzit ca guvernanții de acolo să doarmă cu secera și ciocanul sub pernă sau să țină predici din Marx. E greu de înțeles că sistemul cotei unice este o excepție, nu o normă, iar România e nevoită să se țină de el doar pentru că autoritățile fiscale nu sunt în stare structural de altceva. Și, da, pentru că unii dintre noi ar trebui să decarteze mai mult decât până acum la stat, iar politic nimeni nu și-a asumat asta până acum.

Ce e mai jignitor din toată discuția acestor zile și de unde cred că derivă și opoziția la taxarea progresivă este ipocrita idee de „solidaritate”. Solidaritate cu cine? Cu politicienii PSD și PNL, care au condus România spre groapa economică? Cu partidele care și-au alocat sute de milioane din banii de la buget, ca să-și întrețină mizeriile propagandistice și țuțării, fără să dea vreo socoteală publică pentru cum cheltuiesc banii? Cu sistemul de corupție politică a angajărilor la stat, din care trăiesc tăind frunză la câini, pe salarii mai mari ca la privat, o grămadă de pile, cunoștințe și relații?

Continuarea, pe Panorama.ro.