Revoluția ar fi putut fi, în fine, desăvârșită. Nu a fost!

În decembrie 1989 eram profesor de Limba și literatura franceză la un bun liceu industrial din Oradea. Unul dintre acelea în care se confirma zicala „meseria, brățară de aur”. Nu de alta, dar le dădea absolvenților repartiții în muncă. Ba la CFR, ba la Direcția județeană de Telecomunicații.

Obținusem de ceva vreme gradul de profesor definitiv, promovasem examenul de Definitivat cu media 10. Legea îmi dădea dreptul de a mă prezenta la examenul în vederea obținerii gradului II la patru ani distanță. Numai că legea era una, iar voința lui Aurel Tărău, inspectorul de specialitate era alta. În funcție de pile, cunoștințe, relații. Da, e vorba despre același Aurel Tărău ajuns în vremea guvernului condus de infractorul Adrian Năstase prefect de Bihor. Se orientase. Intrase la timp în PSD. Acolo unde, de altfel, îi era locul. Năstase îl făcuse om fiindcă odrasla sus-numitului Tărău făcuse bani, cotizase la PSD, pusese de mega-afaceri murdare, urât mirositoare de pe urma cărora avea să fie arestat. Celebrele arestări de vineri seara puse la zid cu schepsis și interese de clan de același fals bun prim-ministru. O afacere neclară de pe urma căreia avea să moară procurorul Cristian Panait.

În sfârșit, în 1989 primisem dezlegarea. Aveam dreptul să mă prezint la examen. Pentru care aveam însă obligația de a face niște cursuri de pregătire. Motiv pentru care ziua de 21 decembrie m-a prins la Cluj. Oraș în care, înainte de a fi cu noi, Armata a tras în oameni. În 22 decembrie am încercat să ajung acasă, la părinți. Trenul a plecat din Cluj, dar s-a oprit undeva în câmp. Preţ de câteva ore. Acolo am aflat, de la un tranzistor, despre fuga Ceaușeștilor, despre haosul de după și despre apariția în studioul 4 al TVR a lui Ion Iliescu.

Respectivul era pe atunci director al Editurii Tehnice, fusese de ceva vreme “trimis la meserie”, cum se tot lamenta el însuși, el, aparatcikul pe viață, era perceput drept un fel de Gorbaciov al României. A fost primit ca un erou, ca un ‘’comunist de omenie’’, el însuși ‘’ fiu de comuniști” .Așa l-a prezentat fostul propagandist pecerist Teodor Brateș, trecut cu arme și bagaje de partea unei anumite Revoluții, aceea roșiatică a lui Sergiu Nicolaescu. Brateș fiind unul dintre organizatorii haosului mincinos din TVR.

Iliescu poza în omul care era învestit (oare de ce ?) să împartă sfaturi, indicații prețioase, să dea replica decisivă, mortală lozincii ‘’Fără comuniști!‘’, de care nimeni dintre cei ai lui, poate agenți ai Moscovei, sigur agenți ai răului nu voia să audă. Şi care începuse să răsune vineri, 22 decembrie 1989 spre seară. Iliescu trebuia să restabilească ordinea, să repună lucrurile pe făgașul nefirescului la care au condamnat el și oamenii lui România. Indiferent de preţul pe care ţara, românii l-au plătit pentru aceasta.

Numitul Iliescu Ion a inventat un FSN, a mai creat și un CFSN în care s-a trecut pe sine ultimul pe listă ‘’ cu voia dumneavoastră’’, deși, în realitate, noi nu voiam nimic din ceea ce ticluise el și Brucan, și Roman, și Cazimir Ionescu, și Dan Marțian, și alții. Cei care ne-au păcălit transformând în 20 februarie 1990 FSN în partid politic, compromițând partidele istorice de abia revenite la viață, bătându-și joc de Proclamația de la Timișoara, reinventând lupta de clasă, stalinismul sub forma mineriadelor, răsturnând guverne atunci când aceștia nu mai jucau după Kazaciocul pe care li-l cânta noua cucuvea cotrocenistă. Așa a fost cu Revoluția încălcită, nedesăvârșită, cu loviluția, cu minciuna mare cât un secol. Pe care, indiferent de nume, a zămislit-o bătrânul edec, numitul Iliescu Ion. El și partidul care și-a tot schimbat părul, dar năravul, nu. Rebotezându-se când FDSN, când PDSR, când PSD, înlocuindu-l pe Iliescu, cu Oliviu Gherman, pe Palmoliviu cu Ion, pe Iliescu cu Năstase, pe Năstase cu Geoană, pe Geoană cu Ponta, pe Ponta cu Dragnea, pe Dragnea cu Dăncilă.

Ieri românii au avut șansa istorică de a trimite pe ultimul drum creația malefică a lui Iliescu. Au avut ocazia să o facă în preajma împlinirii a 30 de ani de la Revoluție. O aniversare de care PSD nici nu vrea să audă. Datele de care dispunem în acest moment, estimarea numărului de voturi ale românilor din țară arată că deocamdată PSD supraviețuiește. Că Dăncilă, candidatul PSD și fost catastrofal premier al României, va intra în turul al doilea. A obținut 23% din voturi. Mai puțin decât orice alt candidat al partidului la alegerile prezidențiale anterioare, însă incredibil de mult pentru felul în care PSD a tratat România și românii din 2017 încoace. Votul Diasporei a arătat însă că da, se poate.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro