Revolutia lui McIliescu (de Florin Negrutiu)

La 77 de ani, dl. Iliescu a ramas un mare seducator. Ieri a sedus presa in doi timpi si trei miscari. „Am intrat si eu in lumea bloghistilor“ – si a fost suficient ca dl. Iliescu sa fie stire in toata presa. Bloguri si-au mai facut si alti politicieni, dar numai Ion Iliescu a starnit cu adevarat valva. Explicatia este simpla.

Ani de-a randul, a fost identificat cu linia oficiala, conservatorismul, gandirea canonica, iar acum coborarea lui intr-o zona underground este, fara doar si poate, un eveniment. Ion Iliescu, icoana vie a unei revolutii culturale care a tuns „rockistii“, devine, iata, iconul din pixeli al noii revolutii digitale a „bloghistilor“.

Dar convertirea lui Ion Iliescu la ideologia Coca Cola n-a inceput acum. Putini si-l mai amintesc invartind hamburgerii la McDonald’s. Se intampla in 1999. Purta un sortulet galben, o sepcuta din aceea cu motul taiat si un ecuson cu „Ion“. Zambea din spatele tejghelei de la Mac, un suras regulamentar-capitalist. Pentru dl.

Iliescu, a fost mai mult decat o simpla participare la o campanie umanitara. Cu gandul la al treilea mandat la Cotroceni, domnia sa trebuia sa dovedeasca tinerilor ca este un personaj simpatic, capabil sa faca trecerea de la crevetii vietnamezi la Big Mac. Si a facut-o zambind.

Anul trecut, Ion Iliescu a dat un interviu revistei Playboy. O alta reduta a capitalismului in care domnia sa a incercat sa-si infiga steagul. Si a facut-o cu succes, in ciuda unei foarte omenesti pudori. Dar cine a spus ca drumul de la revista „Femeia” la femeia Playboy ar fi usor?

Si nici cu blogosfera nu i-a fost usor d-lui Iliescu. „Blogul e un fel de mahala pe calculator. Nu am timp de fleacuri”, ii marturisea domnia sa lui Marius Tuca, intr-o emisiune din decembrie, anul trecut. Dar ce sa-i faci? Nu poti ramane la infinit blocat in comunicatele de partid. Te-ar citi doar fetele de la biroul de presa, si asta doar pentru ca-i sarcina de serviciu. Asa ca a coborat cu pieptul dezgolit in mahala.

Intrebarea este la ce-i trebuie unui om de 77 de ani sa fie cool? Pentru ce se pregateste? De ce nu se duce acasa sa-si scrie memoriile? De ce se agata cu atata disperare de politica? Ce mai vrea? De ce-si schimba parul?

Dl. Iliescu nu gandeste insa asa. Varsta este ultima lui grija. Ca om care a trait numeroase schimbari si revolutii, Ion Iliescu este un politician-jucator, intocmai ca Traian Basescu. Ia-i din joc si i-ai omorat. Pentru astfel de oameni, miza jocului este jocul insusi. Revolutia lui Ion Iliescu este personala si dramatica.

Nu poate ramane viu daca nu se adapteaza incontinuu la mediu, chiar daca asta inseamna sa cedeze simbolurilor noii oranduiri. Au mai facut-o si altii. Iar dl. Iliescu n-a fost niciodata un comunist rigid. In 1968, ii ancheta pe „huliganii” care mersesera cu colindul de Craciun. In 2008, n-ar mira pe nimeni sa-l vada pe Ion Iliescu mergand el insusi cu colindul. In viata, oamenii se mai schimba.

Chiar se schimba? Unii il vor socoti, in continuare, pe dl. Iliescu ca pe suma tuturor relelor din Romania. Altii il vor socoti un om deschis la minte, care a ajuns, in sfarsit, la varsta intelepciunii. Pana una, alta, sa mai constatam o data ca, daca Romania este cum este azi, asta se intampla, in mare masura, din cauza/datorita lui Ion Iliescu. Si sa-i uram succes cu noua revolutie digitala. Pe aceasta, nimeni nu-l va mai acuza ca a furat-o!