VIDEO „Acciza nu e ceva sfânt de care statul nu se poate atinge”. Ce poate face România în fața crizei carburanților și care sunt cele mai mari vulnerabilități

Doar 56% din rezervele de combustibil ale României sunt în țară, în timp ce restul sunt ținute de companii private, în state precum Austria sau Ungaria. „Este o vulnerabilitate în caz de criză, deoarece aceste companii pot invoca situații neprevăzute pentru a nu aduce cantitățile respective în țară”, consideră Eugenia Gușilov, director al think tank-ului Romania Energy Center. Într-un interviu pentru publicul HotNews, experta în energie a explicat care sunt vulnerabilitățile, dar și punctele forte ale României în această criză internațională. 

• Eugenia Gușilov spune că măsurile adoptate până acum de guvern nu vor ajuta prea mult pentru că „adaosul cel mai mare la prețul combustibililor este al statului român, prin accize și TVA”: „În România avem această situație ciudată în care TVA-ul se aplică la acciză”.
• În Spania, TVA pe carburanți s-a redus de la 21% la 10% și a fost suspendată acciza pentru o anumită perioadă. Este unul dintre exemplele de măsuri adoptate de țările europene, pe care România l-ar putea urma, spune experta în energie. 
• „În ceea ce privește gazul, România stă mai bine pentru că 70% este acoperit din producția internă”, mai explică Eugenia Gușilov. 

 „Suntem exact în scenariul opus celui luat în calcul de autoritățile din România” 

– Zilele trecute, șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, spunea că „ne confruntăm cu cea mai mare amenințare la adresa securității energetice din istoria omenirii”. E doar unul dintre avertismentele care vin în aceste zile din toată lumea. Credeți că vom ajunge la raționalizarea consumului de combustibil în România?
– Eugenia Gușilov: În acest moment, nu putem exclude niciun scenariu. Pentru că l-ați amintit pe Fatih Birol, director executiv al Agenției Internaționale pentru Energie: el nu a vorbit public pe tema asta timp de trei săptămâni. Cumva, a păstrat tăcerea ca să vadă exact cât de gravă este situația și a vorbit abia acum, pentru că agenția consideră că, la nivelul opiniei publice și al decidenților, nu sunt înțelese cu adevărat ramificațiile și magnitudinea posibilă a acestei crize.

Uitați-vă și în România, unde am văzut tendința de a merge pe scenariul optimist, cu speranța că situația se va încheia, cel puțin în plan militar, până la sfârșitul lunii martie. Și suntem exact în scenariul opus. 

E drept că noi suntem într-o situație departe de a fi roz, cu inflația cea mai mare din Uniunea Europeană, de 8%. Noi în acest punct suntem.

„Acciza nu e ceva sfânt de care statul nu se poate atinge”

– Guvernul a luat joi niște măsuri, printre care și aceea de a plafona adaosul comercial la carburanți la nivelul mediei din 2025. Cum vi se pare?
– Măsura nu ne va ajuta, pentru că nu acolo este localizată problema, ci la adaosul practicat de statul român, care este de 100%. Deci dacă un litru de benzină sau motorină costă 4 sau 4,5 lei, iar adaosul statului sub formă de acciză, pe de o parte, și de TVA care se aplică și la acciză, este tot de 4,5 lei, deci adaosul cel mai mare este al statului român. 

– Deci credeți că mai degrabă ar trebui reduse accizele și taxele?
– Da, pentru că în România avem și această situație ciudată, în care TVA-ul se aplică la acciză. Deci TVA-ul de 21% nu se calculează pe costul efectiv al litrului de benzină sau motorină, ci se calculează la 4,5 lei, plus 3 lei, cât e acciza la benzină. Deci baza de calcul pentru TVA este de 7,5 lei. 

– Am citit și opinii contrare, care spun că n-ar fi bine să se umble la acciză. Primul argument ar fi că România nu-și permite acest lucru, având un deficit bugetar foarte mare, iar alt argument este că produsele precum carburanții sunt „inelastice în raportul cu prețul”. Cu alte cuvinte, consumatorul ar fi dispus să plătească oricât ar costa.
– În general, consumul de carburanți este inelastic, dar nu 100%. Este inelastic din punct de vedere al transporturilor obligatorii, cele de mărfuri, de exemplu. Dar în cazul transportului personal, nu e aceeași situație. În loc de a merge cu mașina personală poți să treci pe alternativa de transport public. 

Nu sunt de părere că acciza e ceva sfânt, de care statul nu se poate atinge. E un construct al statului, care, așa cum a fost introdusă, poate fi și scoasă sau redusă. Eu sunt adepta reducerii la jumătate a accizei în momentul de față, adică de la 3 lei la 1,5 lei pentru benzină și de la 2,8 la 1,4 lei pentru motorină. Această măsură ar fi mai vizibilă în prețul final de la pompă. 

Ce ar trebui să ne întrebăm atunci când spunem «nu-și permite guvernul» 

– Și ce le spunem celor care sunt de părere că statul nu-și permite asta, pentru că avem acel deficit uriaș?
– Am toată simpatia pentru Guvernul Bolojan, care are această misiune imposibilă de a curăța „grajdurile lui Augias” lăsate de guvernările anterioare. Nu este o postură de invidiat. Dar atunci când spunem „nu-și permite guvernul” ar trebui să ne întrebăm „oare își permite guvernul să care după el 1500 de companii de stat, din care 100 sunt pe pierdere istorică?” Cât e pierderea acolo? 15 miliarde de lei, adică vreo 3 miliarde de euro. Trebuie să acoperi găurile, risipa, acolo trebuie lucrat, nu doar să ceri publicului sau companiilor să suporte acciză mai mare și TVA mai mare.

„Există o rigiditate în felul în care Guvernul a reacționat la o criză care a venit peste noi” 

– Statele europene au aplicat diferite măsuri legate de această criză energetică. Unde s-a redus acciza și ce alte măsuri ați mai văzut în alte țări?
– În Spania s-a redus TVA de la 21% la 10%, special pentru carburanți. Acolo sunt reduceri mai serioase și pentru electricitate, deci e un pachet întreg de măsuri în valoare de 5 miliarde de euro. Și au suspendat și acciza pentru o anumită perioadă. Și în România se poate suspenda pe o lună, două, trei. Deci nu înseamnă că vor dispărea veniturile statului român din accize. 

– Ce alte măsuri ați mai văzut?
– S-au luat și măsuri pe care nu le-aș recomanda. De pildă, ce a făcut Ungaria și anume plafonarea prețului final la pompă doar pentru mașinile înmatriculate în Ungaria. Nu aș recomanda-o. 

În Franța, există o companie, Total Energies, care a plafonat prețul la pompă din proprie inițiativă, la 1,99 euro la benzină și 2,06 euro la motorină. 

Practic, această companie absoarbe pierderea, dar doar în perioada 13 martie – 31 martie. Deci, după cum se observă, mai sunt câteva zile și această măsură expiră în Franța. Ori la noi Guvernul abia acum urmează să adopte niște măsuri. Există această rigiditate în zona guvernamentală, în felul în care a reacționat la o criză care a venit peste noi. 

– Dar de ce nu este bună plafonarea adaosului pe care-l pun companiilor?
– Pentru că sunt situații diferite. În cazul unei benzinării poți să vorbești despre adaos comercial. Dar cineva care extrage, deci face producție, apoi rafinează, după aceea distribuie și are și lanț de benzinării, cum este OMV Petrom, nu are adaos comercial, ci marjă de profit. Și consideră că e un calcul separat pentru cât costă, de exemplu, să scoți petrolul din pământ. Directorul OMV spunea în martie că această operațiune costă 55 de eurocenți litrul. 

– În cazul Poloniei, principala companie petrolieră este de stat. Este mai ușor în astfel de situații de criză să reglezi prețul decât în România, care nu are o companie petrolieră pe care să o controleze?
– Sigur că atunci când ai o companie care îți aparține 100% sau 50% plus 1, ai un alt control și ai putea impune pentru o anumită perioadă de timp un anumit preț. Dar chiar și acolo unde ai preț impus de stat, statele și guvernele respective s-ar putea să nu poată să mențină acel nivel al prețului. Pentru că presiunea vine din exterior, se va reflecta în prețuri, iar situația nu se va rezolva până când nu va fi redeschisă libera navigație prin strâmtoarea Ormuz. 

„Nu putem vorbi în România despre o lipsă de petrol”

– Problema este, deci, lipsa acestei cantități de petrol?
– Deocamdată, nu putem vorbi în România despre o lipsă de petrol, despre o absență a volumelor. Adică avem stocuri. Dar avem o criză a prețurilor. 

– De ce suntem în situația asta? Cât importăm și cât producem? Înțeleg că ne lipsește mai multă motorină și producem mai multă benzină pe care o exportăm.
– România procesează 11,4 milioane tone în rafinăriile sale, din care doar 2,5 milioane tone este producția domestică. Restul înseamnă import. De exemplu, rafinăria OMV Petrobrazi procesează doar 65 % țiței domestic, deci o treime e importat.

Diferența de strategie privind Lukoil între Bulgaria și România

– Rafinăria Lukoil este închisă? 
– Da, din noiembrie. 

– Din câte știu, cea din Bulgaria funcționează.
– Da, aceasta este diferența dintre supravegherea statului bulgar și supravegherea statului român. După ce au intrat în vigoare sancțiunile împotriva Lukoil, statul român a spus că rafinăria intră în mentenanță tehnică, din octombrie până pe 1 noiembrie și așa a rămas, închisă. 

În Bulgaria a fost o altă abordare, a fost o întreagă dinamică între Parlament și instituțiile statului și a fost trimisă inclusiv armata la sediul rafinăriei, tocmai ca să se asigure că va continua să funcționeze. Bulgarii au introdus și un regim de supraveghere specială din partea statului ca să se asigure continuitatea funcționării. 

Unde sunt rezervele României de produse petroliere 

– Înțeleg că o mare parte din rezervele de petrol ale României sunt în afara țării. Doar 56% sunt în țară, iar mulți dintre cei care dețin aceste rezerve sunt privați. E ușor să le accesăm acolo unde sunt, în caz că avem nevoie?
– În primul rând, avem acele stocuri de urgență printr-o directivă din 2009, care spune că trebuie acoperite 90 de zile de import. Pentru că statul nu a avut unde să facă aceste stocuri, a mandatat 18 companii, iar acestea dețin o treime produse petroliere și două treimi țiței. Pe lângă aceste stocuri de urgență, companiile mai pot avea propriile stocuri. 

Apoi, pe lângă stocurile de urgență, care trebuie să acopere 90 de zile, mai există și rezerva statului, de care este responsabilă o instituție din subordinea Secretariatului General al Guvernului. Acolo avem doar 50.000 de tone echivalent petrol. 

Dincolo, în rezerva care este deținută la companii private, avem 2 milioane de tone.

– Nu este cam puțin 50.000 de tone? De ce este așa structurată rezerva României?
– E o întrebare bună. Este o decizie care se discută și se adoptă în CSAT. 

– Cât de accesibile sunt rezervele care sunt deținute de terți?
– Aceasta este o întrebare mai delicată. Din cele 2 milioane de tone, despre care ministrul Energiei ne-a asigurat că ne vor ajunge 4 luni, 56% sunt pe teritoriul României. Într-o situație de criză, acest lucru poate să reprezinte o vulnerabilitate pentru că pot apărea tot felul de discuții. Trebuie aduse de acolo de unde le-au stocat operatorii. 

– Totuși nu sunt ținute în Rusia. Sunt pe teritoriul unor țări europene.
– În țările vecine. Sunt în Ungaria, în Austria. Mie nu-mi place însă situația asta, pentru că eu cred că stocurile trebuie să fie la degetul cel mic, cât mai aproape, adică pe teritoriul național. Nu să apară apoi discuții să spună companiile că „au apărut situații neprevăzute și nu le pot aduce în țară”. Sau că, uite, „s-a scumpit benzina și motorina, deci ne costă mai mult transportul și cine plătește?” 

Chiar cred că ar trebui să se construiască capacități de stocare locale și o cantitate mai mare în rezerva statului. 

Situația în privința gazelor este mult mai bună

– În ceea ce privește gazul, cum stă România din acest punct de vedere?
– România stă mai bine pentru că 70% își acoperă din producția internă. Și va sta și mai bine din martie 2027, când va începe să vină gazul din Marea Neagră. Mai avem și depozitele subterane, cam o treime din capacitatea de stocare. Ultima dată când am verificat era cam un miliard de metri cubi. Dar trebuie reumplute depozitele. În orice caz, România stă mai bine pe partea de gaz decât pe cea de carburanți. 

Criza multiplă prin care trece Republica Moldova

– Dacă această criză se prelungește, cum se procedează? Statele europene își transferă resursele între ele? Mă gândesc la Moldova, de exemplu, care energetic depinde foarte mult de România. O să ajungem să nu le mai dăm gaz moldovenilor?
– Sper să nu se ajungă acolo, dar situația energetică a Moldovei este destul de severă, iar ei se confruntă acum cu ceea ce se numește „pluri-criză”. Au stare de alertă activată pe piața de carburanți, au alertă de mediu pentru deversare de produse pe râul Nistru și situație de criză energetică pe tot teritoriul național legată de dezafectarea liniei Isaccea – Vulcănești (n.r- din cauza unor atacuri cu drone rusești în sudul Ucrainei), care i-a lipsit pe partea de electricitate pe jumătate din megawații necesari pentru consum. Moldova își pune acum mari speranțe în România.

Moldova trebuie să-și constituie stocuri pentru carburanți, pentru că ei au acum rezerve pentru 8-10 zile. Moldova nu a îmbrățișat recomandările europene din acest punct de vedere de a avea stocuri. Dacă s-ar fi aliniat la regulile comunitare ar fi avut stocuri pentru 30, 40, 45 de zile. 

– De ce s-a întâmplat acest lucru?
– Nu s-au ocupat. Bine, ei avut probleme sistemice, de abia au ieșit din comă economică. 

Ce ar fi trebuit să facă România și nu a făcut

– Am auzit mai mulți lideri europeni, inclusiv premierul Belgiei, care spun că poate ar trebui ca Europa să ajungă din nou la o înțelegere cu Rusia, având în vedere criza energetică globală. Credeți că o să se întoarcă Europa, o să uite de sancțiuni, o să se cumpere resurse de la ruși?
– Vom auzi mai multe voci în perioada următoare care vor ridica această problemă în spațiul public. Adevărul este că în criza petrolului din anii ’70, Europa și-a format relația cu Uniunea Sovietică și a început să importe, în special gaz. Dar acum nu mai putem face asta pentru că dacă reîncepem importul de gaze și de petrol din Federația Rusă, este ca și cum îi dăm unui criminal mai mulți bani ca să cumpe gloanțe cu care tot pe noi ne va ucide. 

Acești politicieni vorbesc pentru că e mai ușor că reîncepi importurile de hidrocarburi rusești decât să vii cu măsuri dure. Sau să cauți alternative cum ar fi promovarea electrificării. 

– Ce ar fi trebuit să facă România pentru a fi mai pregătită să facă față unei astfel de crize?
– Acțiuni mai ferme pe partea de transport public, unde autoritățile locale, primăriile, trebuie să fie cele care deschid drumul și dau exemplu. Deci, în 2018, pe vremea când primar era doamna Gabriela Firea, în loc să înceapă reînnoirea flotei cu autobuze pe combustibili alternativi au venit autobuzele albastre pe care le vedeți în București care vor continua să ne otrăvească plămânii încă 10, 15, 20 de ani. În 2018, alte orașe din Europa cumpărau mașini electrice, noi am cumpărat pe diesel.  

Apoi dezvoltarea de puncte electrice.

Și va trebui să ajungem și la raționalizarea consumului. Urăsc să le spun oamenilor la ce drumuri să renunțe sau să meargă mai mult pe jos pentru că eu cred că trebuia ca statul să ia măsuri serioase și apoi să le cerem oamenilor să facă ceva. Pe de altă parte, cei care dețin autovehicule pot să-și mai lase acasă mașina și să meargă cu transportul public. 

Dar, atenție, trebuie să ai un transport public funcțional. 

– Este vreo lecție pe care o putem învăța din această criză?
– Da, ca stat, ca autoritate, nu trebuie să-ți fie frică să îmbrățișezi noile tehnologii și trebuie să investești în fiecare an câte puțin în alternative. Chiar și atunci când prețurile la benzină și motorină sunt suportabile. Astfel de lucruri nu pot fi amânate la nesfârșit pentru că problemele noastre cumulate ne pot lovi într-o situație de criză internațională. 

Acest subiect va fi tratat și în ediția de mâine a newsletterului „Rațiunea, înapoi!”, realizat de jurnalistul Gabriel Bejan. Dacă vrei să-l primești pe mail, trebuie să te abonezi aici: