Romania, criza economica si referendumul

Un cor de voci din lumea de afaceri cer ca prioritățile României să fie puse la locul lor, ECONOMIA fiind prioritatea zero.

M-am ținut deoparte de comentariile privind referendumul, pentru că au fost prea pasionale, ambele părți fiind orbite de lupta pentru putere și clamând democrația ca fiind obiectivul lor. Există o amenințare la adresa democrației mult mai mare decât toate cele prezentate în campania pentru referendum, și aceasta este sărăcia. Cu buzunarele goale, cu casele luate de portărei, cu disperarea adusă de fluturașii transformați în țânțari românii pot fi orbiți ușor de mirajul unei dictaturi luminate.

Dincolo de orice povești și de gramele de adevăr din spatele lor, tot ceea ce a răzbătut în presa internațională a fost negativ la adresa României. Toate relele clamate de părțile în conflict s-au contabilizat în roșu la brandul financiar al României, și vor trebui ani de zile ca să se corecteze.

Poate singurul aspect pozitiv al referendumului a fost că a canalizat nemulțumirea socială către vot, ceea ce este profund democratic, în loc să răzbată în stradă și să se transforme într-o extrem de periculoasă revoltă populară. Oamenii au mers la vot duminică și la serviciu luni, ceea ce este esențialmente democratic.

Dar, peste 10- 14 zile, la data salariilor, nemulțumirea se întoarce, și nici o scamatorie politică nu are suficientă greutate pentru a combate viforul din buzunare. Politicienii pot sta liniștiți în vile, pot fi protejați de limuzinele luxoase, pot da muzica la maxim, dar sunetul foamei transformat în strigăte de disperare poate deveni mult mai puternic. Nemulțumirea socială poate mătura democrația.

Pentru cei care se simt puternici le propun să reflecte la un adevăr simplu, suntem singura țară din Europa unde un președinte și soția sa au fost împușcați în ultimii 50 de ani. Și poate împușcăturile au fost un act de milă, împiedecând linșarea lor de către populația revoltată.

Puterea vine de la popor, este un contract între conducerea politică și populație. Acest contract trebuie respectat pentru că nu există nici o instanță care să apere puterea de furia populației.

În politică e greu să auzi ce spun oamenii, pentru că vocile lingușitoare sunt mai aproape și ele dau întotdeauna dreptate. Puterea pare să fie asociată cu deținerea adevărului, dar e doar un miraj extrem de periculos. O transgresiune șmecherească este aplaudată de sicofanți, cățeluși care așteaptă de la stăpân un os de ros, dar cățelușii nu sunt dulăi, și nu sunt nici destul de mulți nici destul de puternici ca să se pună în calea mulțimilor întărâtate. Într-o confruntare reală, cățelușii fug la alt stăpân.

Politicianul singur în esență, trebuie să dețină un compas, o măsură a direcției juste, și acesta este responsabilitatea. După cum am învățat în facultate la Politologie, nu moralitatea ci responsabilitatea este cea care trebuie să direcționeze acțiunile puterii. Scopul scuză mijloacele, spunea Machiavelli, dar ca să fie scuzate mijloacele trebuie să existe un scop, și acesta să fie bunăstarea țării. ”Divide et imperat” spuneau romanii, dar, se refereau la străini, nu la propriile cohorte și la propria cetate.

Acum, amenințările la adresa cetății vin pe canale comerciale și financiare. Cohortele care luptă această bătălie sunt în fabrici, în supermarketuri, în spatele birourilor. Centurionii sunt manageri, generalii sunt marii investitori. Câteva cetăți vecine sunt asediate, aliații noștri (EU) sunt divizați și dezorganizați, și, undeva în stepa financiară hoardele crizei caută punctele slabe ale alianței ca să atace.

Dacă România se dovedește a fi un punct vulnerabil, atragem atacul asupra noastră. Asta ne spun economiștii, asta ne spun managerii, acesta este mesajul pe care trebuie să-l înțelegem. Pentru a câștiga timp, și a-și consolida propriile apărări, forțele centrale ale alianței sunt dispuse să sacrifice forțe periferice. Noi suntem o apărare periferică, și suntem sacrificabili.

Mesajele UE au fost clare, au atras atenția asupra noastră, reușind să distragă atenția de la punctele vulnerabile aflate deja sub atac, Grecia, Spania, Italia, și Ungaria. Ungaria este fericită să reușească o distragere a atenției de la propriile probleme pe seama noastră și să câștige timp.

Din punct de vedere strategic trebuie să trag un semnal de alarmă, avem o armată demoralizată (forța de muncă), dezorganizată (sistemul economic nefuncțional), slab echipată (mijloace de producție depășite), și generalii și mareșalii se luptă între ei pentru supremație. Nu avem o strategie, și alianțele noastre sunt fragile. Suntem extrem de vulnerabili, și doar lipsa noastră de importanță a făcut ca atacurile să fie amânate. Suntem poziționați strategic la periferie, în zona cea mai expusă, și clima lucrează împotriva noastră (seceta).

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro