Romanii vor de la nemti miliarde, ca despagubire de razboi. Partidul Stangii – Die Linke din Germania ii sustine

Nevoia te face inventiv, spune un proverb german. Iata ca, incoltit de criza, statul roman cauta solutii neasteptate de umplere a gaurilor de la buget. Solicitarea de clarificare a datoriilor de razboi germane fata de Romania este initiata de o institutie non-guvernamentala. Insa pare greu de exclus interesul statului roman in acest demers. In discutie sunt 1,126 miliarde de marci ale Reich-ului german (cca 4,2 miliarde euro). In presa, s-ar vehicula sume intre 18,8 si 99 mld. euro, la care s-ar ridica, intre timp, datoria germana fata de statul roman. Partidul Stangii (Die Linke) a depus in 2 septembrie o „mica cerere” de clarificare a problemei, la Bundestagul german.

Inregistrata cu numarul 17/2849 din 02.09.2010, solicitarea este facuta in 31.08.2010, la Berlin, de Dr. Gregor Gysi, in numele parlamentarilor Ulla Jelpke, Jan Korte, Christine Buchholz, Niema Movassat, Petra Pau si al fractiunii politice a Stangii. Gregor Gysi este avocat si, din 2005, seful fractiunii Die Linke din Bundestag. Titlul cererii de clarificare este „Posibilele responsabilitati financiare ale Bundesrepublik Deutschland fata de Romania in urma tratatului de clearing din 1939”.

Tratatul mentionat a fost semnat la 23 martie 1939, intre Reich-ul german si Regatul Romaniei, se spune in cererea adresata Bundestag-ului. Tratatul prevedea „livrarea reciproca de produse agrare, industriale, ca si de materii prime”. „Cu toate declaratiile de intentie stipulate in articolul 1 al Tratatului, n-ar fi fost nici pe departe realizata o echilibrare a schimburilor economice reciproce, fapt datorat prioritatilor economiei germane de razboi”.

„Conform unei evidente a Ministerului de Finante al Reich-ului, indatorarea germana rezultata in urma acestui proces de clearing se ridica la 1 septembrie 1944 la 1,126 miliarde de Reichsmark”. Din punctul de vedere al solicitantilor „Romania inca ar putea avea astazi o pretentie de plata a acestei sume”.

Intr-o intrebare anterioara adresata de deputata Ulla Jepke (Die Linke), Bundestagul german ar fi raspuns, in 16 august 2010 (17/2775), ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial pretentiile reciproce au fost soldate in mod curent si soldurile au fost evidentiate „fara a se avea in vedere fundamentele lor de drept”. Din punctul de vedere al conducerii de stat germane, Romania ar fi renuntat, prin Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947, „la toate pretentiile fata de Germania si cetatenii germani, de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial”.

Din punctul de vedere al petitionarilor, „clauza de renuntare (art. 28) din Tratatul de la Paris se referea la pretentiile existente la data de 8 mai 1945, cu exceptia celor care deriva din tratate incheiate inainte de 1 septembrie 1939￢. In argumentare se invoca sentinta Curtii Federale de Justitie din 31 ianuarie 1955, II ZR 136/54. „De ce, dupa parerea conducerii de stat germane, ar cadea un tratat de colaborare economica germano-roman, incheiat deja in martie 1939, sub incidenta clauzelor de renuntare, ale Tratatului de la Paris?”, se intreaba petitionarii.

Aceasta este intrebarea nr. 4, din sirul de 9 intrebari la care fractiunea Die Linke solicita raspunsuri si argumente de la Bundestagul german. Solicitantii invoca si faptul ca ar fi in posesia unui document formulat de un ONG romanesc numit „Institutul pentru relatii economice” (Institut fur okonomische Beziehungen) din 29 iunie 2010, adresat Ministerului Federal al Finantelor. Din acest document ar reiesi ca banii datorati Romaniei n-ar trebui vazuti „nici ca pierderi de razboi si nici ca generati de vreo intelegere din timpul razboiului”.