Rusia pune capăt unor acorduri militare încheiate cu 11 țări NATO, între care și România

Prim-ministrul Rusiei, Mihail Mișustin, a semnat un decret prin care instruiește Ministerul rus al Apărării să anuleze o serie de acorduri militare încheiate cu 11 state occidentale – printre care Germania, Marea Britanie, Polonia sau România – decizie ce marchează o schimbare semnificativă în relațiile Moscovei cu țările NATO în domeniul apărării.

Ordinul emis a fost făcut public vineri pe portalul oficial al guvernului rus privind actele normative, a relatat sâmbătă publicația bulgară de știri Novinite.com.

Decretul prevede încetarea mai multor acorduri bilaterale de apărare, precum pactul dintre Ministerul Apărării din Rusia și Ministerul Apărării din Germania, semnat inițial la Moscova la 13 aprilie 1993, precum și un acord similar cu Ministerul Apărării Naționale din Polonia, datat 7 iulie 1993.

Sunt afectate, de asemenea, și acordurile de cooperare cu Norvegia, semnate la 15 decembrie 1995.

Un alt acord de cooperare reziliat de Rusia este cel cu Bulgaria, menționează Novinite, amintind că la 4 august 1992 Moscova și Sofia semnau un Tratat de relații prietenoase și cooperare, care a pus bazele relațiilor bilaterale de după Războiul Rece.

Alte acorduri denunțate sunt cele cu România (încheiat la 28 martie 1994), Danemarca (8 septembrie 1994), Marea Britanie (18 martie 1997), Olanda (18 iunie 1997), Croația (18 decembrie 1998), Belgia (19 decembrie 2001) și Cehia (16 aprilie 2002), reflectând „o reducere semnificativă a colaborărilor oficiale în domeniul apărării dintre Rusia și aliații occidentali”, potrivit agenției oficiale ruse TASS.

Anularea acordurilor reflectă distanțarea tot mai mare a Rusiei față de Occident în ceea ce privește securitatea și cooperarea tehnică.

„Nu mai sunt relevante din punct de vedere strategic”

În urmă cu două săptămâni, Rusia anunța rezilierea acordurilor de cooperare militară încheiate cu alte trei țări occidentale – Portugalia, Franța și Canada – care erau în vigoare de zeci de ani.

Cele trei acorduri, semnate între 1989 și 2000, nu mai sunt relevante din punct de vedere strategic, au afirmat atunci autoritățile ruse.

Acordurile au fost semnate într-o perioadă de îmbunătățire a relațiilor dintre Rusia și Occident, după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, notează Euronews și Rador Radio România.

Acordul cu Canada a fost semnat la doar câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului în 1989 – care a marcat efectiv sfârșitul Războiului Rece -, când liderul sovietic Mihail Gorbaciov a încercat să refacă relațiile cu țările occidentale.

Acordul cu Franța din 1994 a urmat eforturilor mai ample ale președintelui rus Boris Elțîn de a integra Rusia în structurile de securitate europene. Inițial, Elțîn sperase că Rusia va putea adera la NATO sau va putea dezvolta un parteneriat special cu alianța, semnând tratate cu Franța prin care ambele țări se angajau să se consulte în situații de criză și să construiască „o rețea de pace și solidaritate” în Europa.

Acordul din Portugalia din 2000 a fost încheiat în ceea ce cercetătorii descriu ca fiind cea mai fructuoasă perioadă pentru relațiile dintre Rusia și Portugalia în anii 1990 și 2000, când vizitele la nivel înalt erau frecvente, în ciuda aderării Portugaliei la NATO.

De atunci, Kremlinul și președintele rus Vladimir Putin au adoptat o atitudine din ce în ce mai ostilă față de NATO și Occident, susținând că acestea se apropie în mod intenționat de Rusia și acuzându-le inclusiv de provocarea războiului total pe care Moscova l-a declanșat în Ucraina, fără a furniza dovezi.

O decizie similară a fost luată de Moscova și în iulie, când premierul Mișustin a anulat un acord de cooperare militar-tehnică din 1996 cu Germania. Ministerul rus de Externe a acuzat Berlinul că urmărește o „politică deschis ostilă” și „aspirații militariste tot mai agresive”.