Rusinea de a nu putea vota prin corespondenta

La ora 13.00, cand sectiile de votare erau deja deschise de la orele 7.00, abia o cincime din cetatenii cu drept de vot la alegerile pentru Presedintele Romaniei se prezentase la urne. Mai mult: analistii politici evalueaza ca participarea la vot va fi cu putin peste 50% din electorat. E un semn ca democratia romaneasca e in pericol, cand doar jumatate dintre cetateni va impune celeilalte jumatati decizia ei. E un semn de absenteism rezultat din lene, dezamagire, lipsa de informare politica si negativism. Mai este insa si o neputinta administrativa, sau o strategie bine pusa la punct a parlamentarilor si guvernelor, de a exclude de la procesul alegerilor cetateni care ar vota mai comod, sau pentru ca nu-si pot permite deplasarea (cum e cazul romanilor din strainatate). Votul prin corespondenta nu functioneaza nici in 2014, desi de peste zece ani se bate apa in piua pe tema lui. Pentru aceasta rusine, parlamentele si guvernele succesive ale Romaniei ar trebui sa-si lase capul in pamant.

Ideea reluarii acestei teme chiar in ziua alegerilor din 2 noiembrie 2014, cand oricum e prea tarziu pentru a se mai face ceva in directia asta, mi-a venit de la intrebarea cuiva: „Eu stau in Frankfurt…si unde votez?” Pai da, Frankfurt-ul e metropola financiara a Germaniei, un mare oras international, in care locuiesc foarte multi romani. Cel mai apropiat centru de votare e la Consulatul Romaniei din Bonn, la cca 200 de km de Frankfurt am Main. Chiar daca ai trenuri rapide sau autostrazi la fel, 400 de km dus-intors intr-o zi nu sunt de colea. Cine s-ar duce sa voteze din Bucuresti pana inspre Brasov, sau viceversa? In Romania, patru cincimi din populatie nu catadicsise, la orele pranzului, sa se deplaseze nici cateva zeci de metri, pana la cea mai apropiata sectie de vot.

In Germania, centrele de votare au fost aceleasi ca si la alte alegeri din ultimii ani: la Berlin, Hamburg, Munchen, Stuttgart, Bonn si cam atat. Nici in Frankfurt n-ai putut vota, nici in Nurnberg, ca sa mentionam doar cele mai notorii aglomerari de romani de pe teritoriul federal. La alegerile trecute, fie ele legislative sau prezidentiale, in Germania n-au votat (per bucata-alegeri) mai mult de trei mii de oameni.

In toata diaspora, 39.000 de romani din diaspora au votat la parlamentarele din 2004, 44.090 la cele din 2008, 13.800 la europarlamentarele din 2009. Recordul de participare a fost la turul doi al prezidentialelor din 2009, cand s-a zis ca cele 146.200 de voturi ale diasporei au hotarat invingatorul in alegeri. „Stiintific”, acest lucru n-a fost demonstrat, insa prin aceasta supozitie s-a lansat ideea ca votul diasporei conteaza si ca acesta chiar poate face diferenta, la un moment dat.

Insa chiar si in acesta conditii, nici un parlament al Romaniei n-a fost in stare sa adopte legea transpartinica a votului prin corespondenta. Nici cand majoritatea a fost de centru-dreapta, nici pe vremea struto-camilei useliste, cand „blocul” de centru-stanga n-avea niciun fel de problema de a trece vreo lege prin parlament. In repetate randuri, inca de pe timpurile guvernarii Nastase (cand actualul ministru de externe Titus Corlatean era secretar pentru romanii de pretutindeni), proiectul legii votului prin corespondenta a fost pus in discutie si fluturat ca drapel electoral.

Din 2003 au mai fost multe alegeri, la care era chemata si diaspora cotizanta la veniturile din export ale Romaniei, prin miliardele de euro trimisi familiilor din tara, sa-si spuna cuvantul. Insa nu s-a intamplat nimic. In 2011, fostul ministru de externe pedelist Teodor Baconschi isi facuse din proiectul legii votului prin corespondenta aproape o „misiune de credinta”. „Mancat” de ACL, Baconschi a disparut de pe scena politica, de proiect s-a ales praful. „Partidul lui Udrea” a gasit insa de cuviinta ca la finele lui septembrie 2014, cu doar o luna si jumatate inaintea alegerilor prezidentiale, sa scoata la rampa acest proiect, cerand „procedura de urgenta”.

O ipocrizie nemasurata, caci chiar in conditiile adoptarii legii „la minut”, efortul administrativ pentru implementarea ei pana la prezidentialele din 2 noiembrie era urias si de nerealizat in acest scurt timp.

Si PSD-ul afirma ca isi are propriul proiect de lege privitor la votul la distanta. Foarte interesant! O lege pe care se pare ca toate partidele o vor, insa niciodata nu ajunge in Parlament. O lege care ar intari democratia romaneasca, lichidand absenteismul unora, mai ocupati, mai bolnavi sau mai comozi. O lege care i-ar scuti pe romanii din strainatate (nu doar din Germania, ci si din Italia, Spania, Franta, SUA, Australia sau pe unde vor fi vietuind acestia, la sute sau poate mii de km de un centru de vot) de calatorii lungi si costisitoare, de nervi si de stat la cozi pe la consulate.

La parlamentarele din Germania din 2013, peste 20% din electoratul german a optat pentru votul prin corespondenta, mai mult ca in orice an electoral. Motivele pentru care se solicita votul prin corespondenta au fost diferite: de sanatate, de distanta, de absenta la domiciliu, sau pur si simplu de comoditate. „Votul prin corespondenta a fost anul acesta mai iubit ca oricand”, scria in septembrie 2013, Focus.de. Peste 300.000 de plicuri de vot au fost trimise in Hamburg. Peste un milion au cumulat trei mari orase ale Germaniei: Hamburg, Berlin, Munchen. Aceasta reprezinta un plus de 10% fata de alegerile parlamentare din 2008.

Cu 80% a crescut numarul voturilor prin corespondenta la alegerile regionale din Bavaria, tot din septembrie 2013. La Munchen, o treime dintre alegatori a votat „in plic”. De atunci s-a modificat si legea electorala, votul prin corespondenta nu mai trebuie motivat. Astfel, „democratia la distanta” din Germania a luat avant, desi unii nu sunt de acord cu ea. Insa de ce sa ia exemplu de la nemti romanii, cand aceasta ar insemna sa renunte la smecherii electorale si sa puna osul la treaba, administrand un proces de votare diferit, insa mult mai relevant pentru exercitiul democratic?

Asa ca, si la prezidentialele din 2014, ca si la multele alegeri din ultimii zece ani, nu vom sti cum gandeste cu adevarat electoratul roman, caci nu i s-au dat toate sansele participarii la vot.