S-a ales praful (de Horia-Roman Patapievici)

In decembrie 2004, primul guvern Tariceanu a fost investit cu 265 de voturi.

A coalizat impotriva sa 200 de voturi. Pe atunci, din guvern faceau parte PNL, PD, UDMR si PUR. Parlamentarii acestor partide, la care ii putem adauga si pe cei ai minoritatilor, au adus in sprijinul guvernului 241 de voturi.

Facand diferenta, vedem ca primul guvern Tariceanu a fost votat si de 24 de parlamentari ai opozitiei PSD-PRM. Potrivit acestui vot, se putea sti cu claritate cine este in opozitie si cine la putere.

Lucrurile au devenit cu totul neclare acum, la a doua investire a guvernului Tariceanu. Primul lucru neclar e statutul acestui guvern. E unul nou? Atunci ar fi trebuit ca primul-ministru sa fie renumit de presedinte. Ceea ce nu s-a intamplat. Deci nu avem de-a face cu un guvern nou.

Este atunci unul remaniat? Ar fi trebuit in acest caz ca schimbarile din guvern sa ramana in cadrul protocolului de functionare a Aliantei. Ceea ce, iarasi, nu s-a intamplat. Deci nu este un guvern remaniat. Este unul care reflecta aparitia unei noi majoritati electorale? Nu, caci ar fi trebuit, pentru aceasta, alegeri.

Este atunci consecinta reasezarii unei noi majoritati parlamentare? Nici asta, pentru ca, daca am fi avut o noua majoritate, ar fi trebuit atunci ca noul guvern sa numere in componenta sa ministri ai noii majoritati, ceea ce nu s-a intamplat. Atunci?

Nici nou, nici remaniat, nici revalidat electoral, nici reconfigurat parlamentar, recent confirmatul guvern Tariceanu este nou doar in virtutea faptului ca e recent si e altul doar in masura in care a acceptat sa faca jocurile altora. Atingem astfel cea de-a doua neclaritate, la fel de nelinistitoare ca si prima: al cui guvern este, de fapt, noul guvern Tariceanu?

Este al Aliantei D.A.? Nu, pentru ca PD a fost dat afara din fostul guvern, iar PD nu l-a validat pe actualul. Este atunci al PNL, caruia ii este sef de partid chiar premierul? Da, daca judecam dupa prezenta masiva a ministrilor liberali.

Nu pe de-a-ntregul, daca ne gandim ca voci importante din partid si-au exprimat rezerva ori chiar dezacordul, iar principalul avocat al ruperii Aliantei D.A., el insusi ministru in noul guvern (Ludovic Orban), a votat impotriva lui (in Biroul Politic).

Este noul guvern Tariceanu al cui l-a votat? Sa numaram voturile. Al doilea guvern Tariceanu a fost investit cu 302 voturi. Fata de cele 200 obtinute impotriva sa de primul guvern Tariceanu, noul executiv a reusit sa ridice impotriva sa doar 27 de voturi.

Desi baza parlamentara a celor doua partide care fac astazi parte din guvern (PNL si UDMR) este de numai 123 de voturi (numarand si cele 18 voturi ale minoritatilor), al doilea guvern Tariceanu a beneficiat la confirmare de toate voturile PSD (150), plus inca 29 ale unor parlamentari PRM si PC.

Cum PD si PLD au parasit sala, din structura votului rezulta ca in opozitie fata de guvern se afla PRM si PC (cu exceptia celor 29 de voturi acordate de parlamentarii acestor partide guvernului, impotriva indicatiilor exprese ale sefilor lor de partid). Ce rezulta de aici? Rezulta ca, din punct de vedere parlamentar, al doilea guvern Tariceanu depinde in mod esential de PSD.

Este, in fond, marioneta PSD, in toate manevrele parlamentare. Asa se explica atitudinea de amfitrion degajat si bine dispus pe care a avut-o, de la tribuna Camerei, presedintele PSD, Mircea Geoana, cu ocazia votului de investire.

Facand sa treaca de parlament al doilea guvern Tariceanu, PSD a castigat totul. Prin majoritatea parlamentara pe care o controleaza, PSD a castigat mecanismul prin care poate cenzura si fixa agenda guvernarii.

Prin faptul ca poate ramane in opozitie, fara a renunta la exercitarea puterii, PSD a castigat privilegiul de a fi in acelasi timp si la putere, si in opozitie, avantaj enorm pentru orice partid care atat fata de electoratul fidel, cat si fata de cel pe care doreste sa-l atraga poate tine simultan doua discursuri opuse si, macar in principiu, la fel de plauzibile.

In fine, prin faptul ca a dat verde venirii la guvernare a baronilor de la Iasi (ceea ce constituie, in sine, un enorm scandal – sa ne gandim cum ar fi reactionat presa daca Adrian Nastase i-ar fi chemat pe unii dintre baronii locali ai PSD la guvernare), e plauzibil ca PSD sa fi castigat de la PNL (pe seama acestuia) si dreptul de a beneficia de dedesubturile inavuabile ale administrarii

puterii: altfel spus, PSD si-a castigat pozitia din care guvernarea cu baroni PNL sa poata fi folosita de PSD atat pentru compromiterea guvernului Tariceanu, cat si pentru derularea, in nume propriu, a afacerilor subterane care ii infratesc, in teritoriu, pe baronii tuturor partidelor, de-a valma.

Concluzia? Granitele dintre opozitie si putere au fost sterse in beneficiul PSD, care a dobandit pozitia unica de a putea sa-si construiasca victoria din 2008 atat cu ajutorul performantelor guvernului Tariceanu (cate vor fi), cat si prin intermediul esecurilor acestuia (care nu vor putea lipsi). Sah mat.