Să facem un exercițiu de sinceritate: Câte dintre mediile peste 9,50 sunt obținute pe merit?
Hai să facem un exercițiu de sinceritate legat de burse! Dar nu ca atunci când treci rapid prin fața oglinzii, îndrepți o șuviță și ieși rapid pe ușă zicând „Sunt bine!”. Nu! Trebuie să stăm un pic mai mult, să luăm la puricat fiecare trăsătură, ca atunci când vrem să schimbăm ceva și facem un bilanț. Fără răutate, doar cu obiectivitate.
După mediile de la finalul anului școlar care tocmai s-a încheiat ambii mei copii — unul la gimnaziu, altul la liceu — ar fi trebuit să ia burse de merit. Unul dintre ei a luat chiar și mențiune. Celălalt nu a primit, pentru că diriginta a acordat doar trei astfel de distincții.
M-aș fi bucurat să ia amândoi burse, pentru că banii primiți ar fi devenit ai lor pentru mofturi diverse atunci când ies cu prietenii. Și, totuși, undeva în adâncul sufletului meu simțeam că titlul de „bursă de merit” este prea mult. Sistemul, în toți acești ani de orbecăială, a făcut ca termenul „merit” să fie ceva derizoriu. În condițiile în care într-o clasă de 28 de copii, atunci când 26 primesc bani „pentru merite deosebite” ceva este în neregulă cu modul de acordare a burselor.
Citește continuarea articolului AICI.
INTERVIURILE HotNews.ro