Sănătatea în vremea lui Barbu Lăutaru

​Franz Liszt, călătorind pe meleagurile noastre acum aproape 2 secole, l-a ascultat pe Vasile Barbu, zis și Barbu Lăutaru, celebru în Moldova acelor vremi, staroste al lăutarilor și cobzar faimos. A fost vrăjit de muzica acestuia. Bineînțeles că Vasile Barbu nu avea studii muzicale. Cânta, fantastic, după ureche. Acesta este de fapt adevăratul nostru brand de țară: cântatul după ureche. Și cel mai bine se cântă astfel când ești la guvernare. Iar dacă este și o criză mondială suprapusă, nu mai este doar cântec. Este o capodoperă.

Măsurile luate din martie și până acum, la o primă vedere, par coerente și profesioniste. Privite mai atent, se simte nemuritorul Barbu Lăutaru cântând.

Suntem una dintre puținele țări care au închis complet spitale pe vremea când nu prea erau pacienți. Explicația, relativ corectă, fiind aceea că în majoritatea spitalelor, vechi, nu se puteau realiza circuite separate. Cum îi protejăm pe pacienții fără de Covid de infectare? Dar am decontat servicii la maximul posibil. Pentru spitale goale (cu unele excepții). Și surprinzător, costurile decontate pentru același diagnostic, cu același tratament au variat foarte mult de la un spital la altul. De e oare? Apoi am revenit la starea inițială, plata pe DRG, dar păstrând spitalele goale. Cum să se finanțeze altfel decât revenind la vechile soluții?

Pacienții cronici nu au mai avut acces o perioadă de timp la ambulatoriile de spital și nici la o bună parte a rețelelor private. Unde s-au dus? Către ambulatoriile de specialitate. Care, surprinzător au fost complet uitate. Nu erau în melodie. Disperați să găsească soluții și nefiind familiarizați cu organizarea prespitalului, urmașii lui Barbu Lăutaru au decis că medicii de familie trebuie să facă totul. Că nu au competența să efectueze anumite servicii, că nu au experiență în prescrierea unor medicamente nu a mai contat. Noroc că bunul simț al pacienților și al medicilor „din prima linie” a primat. Și pacienții au primit, în bună măsură serviciile necesare. Dar, atunci când a fost vorba de decont, consecvență pe toată linia: medicii specialiști nu au primit stimul de risc, nu au primit dezinfectanți, materiale de protecție, scutiri de impozite precum colegii lor medici de familie. Nu că aceștia nu ar fi meritat. Și nici măcar creșterea punctului nu s-a produs, fiind uitată la valoarea de mai an, că tot am prelungit Contractul Cadru. Noi însă îngrijim aceiași pacienți, în aceleași clădiri, în aceleași condiții.

Și a fost Vară. Și a fost Relaxare. Și a fost populism deșănțat. Toată opoziția călare pe Guvern. Nu că ar fi avut vreo idee constructivă. Doar lovituri sub centură. Da, economia trebuie protejată. Dar nu atacând orice măsură de bun simț care ne protejează de infectare. Avem nevoie de carte. Copiii au nevoie de școală. Dar trebuie protejați. Educația începe acasă, însă continuă la școală. Și Barbu Lăutaru lovește năprasnic din cobză. Stereo. Și din Opoziție și din Guvern.

În mod normal, după vară vine toamna. Și valul începe să urce. Și urcă. Dacă în starea de urgență nu prea aveam pacienți, acum avem. Mulți.

Spitalele sunt la limită. Ce facem noi? Cântăm după ureche. Doar că fiecare cântă în legea lui. Cine rezolvă pacienții infectați, dar cu manifestări ușoare? Medicii de familie. Fără protecție, fără transport, cu pieptul gol. Dacă se infectează ei, cine urmează? Medicii specialiști din ambulatoriu. Și dacă pică și ei?

Avem și pacienți cronici. Avem și ciroze, și ischemii de miocard, avem și insuficiențe renale. Dar câte nu avem? Inclusiv o mortalitate mai mare decât alte țări tocmai datorită sănătății precare și a unui sistem șubred de sănătate. 30 de ani nu am făcut nimic. Nu am făcut spitale, nu am făcut policlinici, nu am finanțat sănătatea. Merge și așa. Conducerea CNAS e mândră când experții străini spun că nu înțeleg cum de ne descurcăm cu o finanțare atât de mică. Ne descurcăm băgând sub preș. Așa cum în anii 80 creștea porumbul la hectar, așa se rezolvă și în sănătate totul.

O criză cum este aceasta prin care trecem este o mare oportunitate. Este momentul de a reclădi sistemul de sănătate. Este momentul de a regândi finanțarea lui. Este momentul de a pune la punct tot ce nu am pus 30 de ani. În 1916 armata noastră a fost înfrântă și am pierdut două treimi din țară. Dar ne-am pus pe treabă și în 1917 am întors valul. În 1918 ne-am redobândit țara. Și am făcut-o Mare.

Hai să folosim acest moment.

Klaus, Ludovic, faceți azi ce au făcut Ferdinand și Ionel. Puneți oamenii potriviți la cârmă. Nu prieteni sau pe cei recomandați de către prieteni. Puneți oameni care să știe ce e de făcut. Nu avem nevoie de Turtucaia, Flămânda, Jiu sau Câmpia Română. Avem nevoie de Mărășești. Copiați modele care funcționează. Nu trebuie să inventăm noi roata. Suntem destui cei care știm, pe bucățica noastră, ce e de făcut. Apropo, când a fost ultima dată în conducerea ministerului un medic de ambulatoriu? Sau un medic de familie? Nu credeți că ar trebui să fim reprezentați toți? Fiecare cu ce știe să facă? Susținerea politică singură nu rezolvă o criză cum este cea prin care trecem.

Nimeni nu mai știe azi cum își cânta cu adevărat Barbu Lăutaru melodiile prinse după ureche. Dar toată lumea cântă și azi muzica lui Franz Liszt. Hai să lăsăm cântatul după ureche și să trecem la treabă. Să cântăm după partitură. Toți. Să facem lucrurile ca la carte. Ca o orchestră, nu ca un taraf, chiar de talent.

Noi suntem dispuși să ne suflecăm mânecile. Voi sunteți?

Dr. Cosmin Alexandrescu

Medic primar radiologie-imagistică

Presedintele Asociației Profesionale a Medicilor de Ambulator din România