Sanctiuni impotriva Rusiei. Cu ce efect?

O veche anecdotă istorică spune că, prin 1942 sau 1943, incapabili să-l învingă pe Hitler în războiul aerian, aliații ar fi ”bombardat” culturile de cartofi din Europa cu miliarde de gândaci de Colorado, ca armă cu bătaie lungă: îi înfometăm pe nemți, ei fac revoluție, iar noi scăpăm de Hitler fără să ne udăm la picioare. Sincer, nu am de gând să verific această ”anecdotă” (din greacă: an ekdotos, adică ”ne-publicat”, altfel spus ”informație fără sursă”), pentru că nu gândacii de Colorado mă interesează aici, ci ”armele” de-acest fel, sau mai exact eficiența lor. În cazul de față (războiul din Donbas) e vorba de sancțiunile financiare pe care aliații (SUA, UE, Canada) le-au impus Rusiei.

Povestea lor o știm cum toții: în martie au fost restricțiile de călătorie impuse anumitor posesori de pașaport rusesc; în aprilie au fost interdicțiile de business (din nou, aplicate selectiv); în iulie au fost sancțiunile cu adevărat financiare. Foarte simplu spus, ele au constat suspendarea afacerilor cu băncile rusești (cele cu capital de stat). Cu alte cuvinte, ”Nu ne mai jucăm cu Ionel, că e bătăuș”. Din august, cu Ionel nu se mai joacă nici Elveția, Norvegia, Australia, Japonia și alții, mai mici (în termeni financiari). Acum suntem în septembrie. Cum stau finanțele lui Ionel?

Daca ne luăm după datele Bursei din Moscova, teribilele sancțiuni și-au atins scopul: obligațiunile de stat au scăzut, dar nu foarte mult (sub 10%, în general):

În ultimul an au scăzut și echitățile, iar indicii sectoriali sunt reprezentativi (privind cu atenție, vedem că scăderea este mai clară în dolari decât în ruble):

Iar ”volatilitățile”, cum era de așteptat, au crescut ca bambușii:

Pe o piață normală, cum ar fi România, Ungaria, Malta sau Bangladesh, aceste evoluții bursiere ar însemna un singur lucru: o economie în cădere liberă, îndreptându-se voios spre colaps, dar care totuși n-a atins acel punct. Dar Rusia nu-i normală, așa că aceste date ale bursei moscovite nu înseamnă mare lucru, și în niciun caz faptul că sancțiunile și-ar fi atins scopul. Iată care sunt motivele pentru care cred acest lucru.

Unu: există o singură piață (piața globală), iar fluxurile ei comerciale sunt reflectate de cele două mari burse ale lumii (New York și Londra), plus la alte câteva, mai mici (Tokio, Paris, Sydney). Amintiți-vă: dimineața, ori de câte ori accesați știrile, citiți invariabil și ceva de genul ”Wall Street închide pe verde”, ”Wall Street închide pe roșu”, ”Wall Street închide mixt”; oricât de paralel ar fi cineva cu terminologia, tot va înțelege fără dificultate că ”Wall Street” este bursa din New York, iar ”fițele” (verde, roșu, mixt) ei au greutate peste tot în lume. Nimic de felul ăsta în privința burselor mici, al căror impact e rareori regional (de multe ori nu e nici măcar local!). În pofida mărimii Rusiei, bursa moscovită e o bursă mică; credibilă, dar de impact minor.

Paranteză: persoanele mai în vârstă își amintesc, poate, de ”teoria celor două piețe” de acum 40 de ani. Pe scurt, teoria susținea că există o piață ”capitalistă” (a țărilor bogate) și o piață ”socialistă” (a țărilor gen URSS, Vietnam, Cuba, Mongolia, România etc). Din moment ce resursele planetei se află, preponderent, în țările sărace, între cele două piețe se dă o luptă pentru atragerea acestor țări sărace. De exemplu, piața socialistă reușise să atragă în orbita ei, cu statut de observatori, state ca Nicaragua, Yemenul de Sud, Afganistan, Etiopia și Laos, dar cam atât. După acest succes remarcabil, piața socialistă a încetat să existe. Închid paranteza.

Doi: Rusia nu-i o economie normală (cum am scris mai sus), iar bursa ei nu reflectă corect starea economiei; într-un anumit sens, bursa din Moscova nu este ”credibilă”, chiar dacă datele publicate sunt oneste. Într-o țară obișnuită, bugetul se sprijină pe taxarea activităților comerciale (oglindite, mai mult sau mai puțin, de bursă); dar în țări ca Rusia sau Arabia Saudită, bugetul e ”ținut” de hidrocarburile exportate chiar de stat, de oamenii forte ai statului (direct, în Arabia Saudită; prin interpuși, în Rusia). Sancțiunile din iulie au lovit, într-adevăr, comerțul internațional al Rusiei, dar nu într-un punct esențial.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro