Sarkozy sau Hollande vs. UE

Francezii sunt in plin proces de vot, dar este clar cine va intra in turul doi: sondajele ii indica pe actualul presedinte, Nicolas Sarkozy, si pe contracandidatul socialist, Francois Hollande. La ce sa se astepte UE de la viitorul presedinte, dupa 6 mai?

Europa priveste cu ingrijorare alegerile din Franta, sustin analisti francezi, germani si britanici, citati de presa europeana. Motivul e unul simplu: oricare dintre candidati va deveni presedinte incepand cu 6 mai, ambii evita o dezbatere serioasa privind masurile de austeritate, masuri economice dure pe care trebuie sa le ia Franta si restul zonei euro.

Reforma economiei franceze, a pietei muncii si a pensiilor sunt subiecte extrem de sensibile pentru un electorat francez care manifesta o aversiune constanta fata de schimbarea aranjamentelor extrem de generoase privind piata muncii si protectia sociala. Pentru ca declinul economic al Frantei (sa nu uitam ca si-a pierdut ratingul triplu A) este cauzat, spun specialistii, de o saptamana de lucru de 35 de ore, de taxe mari pentru companii si costuri sociale pentru angajati care sunt la un nivel dublu fata de Germania.

Nicolas Sarkozy nu mai este o surpriza pentru partenerii sai din UE, insa Francois Hollande – favorit in sondaje – suscita o serie de intrebari: ce fel de partener va fi in gestiunea crizei? Ce intentii are realmente, dincolo de discursul electoral?

Si poate cea mai ingrijorata este Angela Merkel. De altfel, discutiile despre UE si in special despre zona euro se concentreaza mult pe relatia franco-germana, nucleul decizional. Declaratiile lui Hollande privind nevoia rediscutare a tratatului de guvernanta economica ii dau lui Merkel motive de neliniste, intrucat documentul este in plin proces de ratificare de catre cei 25 de semnatari, membri ai UE, si care va intra in vigoare odata ce 12 din cei 17 membri ai zonei euro il vor fi ratificat. Are el cu adevarat intentia sa redeschida negocierile documentului si sa riste furia pietelor?

Germania si Angela Merkel, implicit, prefera sa parieze pe Sarkozy, pe care il cunosc atat de bine. Tocmai de aceea cancelarul si-a anuntat public sprijinul pentru el si era chiar pregatita sa participe alaturi de el in campania electorala.

O decizie nepusa in practica la sugestia consilierilor presedintelui francez, care trebuia sa se departeze putin de relatia – de vasal mai degraba decat de partener, comentau unii – fata de Germania si sa joace cartea europeana pe niste teme extremiste, cum ar fi retragerea din spatiul Schengen a Frantei, adica un discurs antiimigratie, resurectia unui protectionism european prin lansarea ideii „Buy European Act” sau sistarea varsarilor contributiei franceze la bugetul UE.

E adevarat, si aceste idei au provocat ridicari de sprancene, dar probabil totul a fost pus pe seama discursului electoral.

In ceea ce il priveste pe Hollande, Merkel a ales sa nu il primeasca intr-o vizita la guvernul german, in ciuda unei cereri indirecte a acestuia. Consilierii cancelarului sunt, insa, in contact direct si apropiat cu echipa socialistului francez. De altfel, nu numai Merkel l-a boicotat inainte de alegeri pe socialistul francez. Nici alte cancelarii europene nu l-au primit, au spus-o surse guvernamentale diverse.

De altfel, Francois Hollande stie ca raportul de forte din UE nu este in favoarea lui, in conditiile in care in 21 de tari se afla la putere forte de centru-dreapta, iar socialistii conduc doar 6 tari mici, in majoritatea lor in coalitii cu partide de dreapta. Prin urmare, sinceritatea sa nu poate fi pusa la indoiala atunci cand a spus intr-un discurs ca socialistii vin la putere in Franta in 2012, iar in Germania in 2013. Colegii sa familie politica din Germania, SPD, stiu clar insa ca pactul de guvernanta economica ce impune masuri de austeritate in intreaga Europa este bine primit de electoratul german, partizan al austeritatii. Asa ca motive de preocupare au si ei cand colegul lor socialist francez vorbeste de o redeschidere a negocierilor asupra documentului.

Negoierile franco-germane intre socialisti aflati la putere nu vor fi nici ele mai usoare, pentru ca socialistii francezi sunt mai la stanga decat social-democratii germani. Tocmai pentru ca cele doua partide apartin aceleiasi familii politice diferentele intre ele vor fi mai vizibile si vor putea constitui puncte de divergenta si conflict.

Analistii europeni au considerat si varianta ca Merkozy sa fie inlocuit de Merkollande (intrucat Merkel pare sa aiba sanse de continuitate si dupa alegeri). Asa ca atitudinea non-conflictuala a lui Hollande, mai degraba un adept al compromisului, abordarea proprie a UE – mai apropiata de cea germana decat a lui Sarkozy in privinta rolului Comisiei Europene si a Parlamentului European – si inca situatia dificila in care se afla zona euro constituie premisele unei intelegeri franco-germane si evitarea buscularii Europei.