Satul cu eliport – O duminica la Tisa

Numele Tisa are o rezonanta particulara si se memoreaza usor, eu imi aduc aminte de copil despre colegi de scoala care locuiau in acest sat de la poalele Muntilor Buila. Localitatea se afla la 3 km. circa de Baile Olanesti, deasupra statiuni intr-o zona pitoresca unde se poate vedea toata cresta Masivului Buila-Vanturarita.

Am plecat din Ramnicu Valcea spre Olanesti si cu putin inainte de a intra in statiune un drum o ia la stanga spre vila 1 Mai si una din resedintele fostului dictator Ceausescu.

Sincer acum dupa 15 ani de cruda democratia vila care in anii 90″ ii uimea pe romanii infometati si inghetati care se inghesuiau aici sa viziteze vestigiile comunismului, pare azi o maghernita pe langa constructiile proaspetilor imbogatit.

Langa Viala era o unitate militara unde securistii de onoare ai dictatorului se odihneau dupa ce aparau domeniul dictatorial…acum sunt birouri unde lucreza din belsug zeci de angazati ai nustiucui care fac nustiuce…

Din cand in cand pocnind din vreme in vreme mai ajunge pe aici cate un demnitar, ministru, senator sau deputat nu ca nu ar avea unde sa se duca da paraca ar fi un ritual absurd sa pui piciorul acolo pe unde a trecut dictatorul comunist Ceausescu.

Spre salvarea noastra dictatorul nu a locuit nici o zi la Vila Dictatoriala de la Olanesti Eu personal din repulsie nu am putut inca sa ajung atat de departe…si sincer ma mai pastrez pentru momentu ala.

Dupa ce trecem de o poarta romanesca pe care se face intrarea spre vila se ajunge la o bifurcatie unde este ghereta soldatului care pazeste vila. Iese plictisit si se uita spre masina noastra…”ce pizda ma-si mai vor si astia”, drumul spre Tisa este la stanga si bariera nu este pusa.

Drumul a fost special construit pentru a avea acces la eliportul de la Tisa, cu siguranta este singurul sat din tara cu eliport, acum rurali au transformat pista in teren de fotbal… spiritul practic al romanilor ne salveaza mereu.

De la bariera drumul urca spre Tisa si este betonat avand un singur sens, acum este deteriorat si inca de la inceput este o mica alunecare de teren pe care o depasim repede…mai sus padurea este un pic rarita, probabil din cauza furtunilor care au mai rupt din copaci.

Padurea de fag de aici este superba si aerul este foarte bun…pacat ca din loc in loc sunt bidoane de plastic si uneori la marginea drumului sunt aruncate gunoaie.

Ploile care au venit vara asta au afectat si drumul care merge la Tisa si pe o portiune de 50 de metri s-a produs o rupere si nu se mai poate ajunge pana la eliport…am lasat masina la marginea drumului si am continuat plimbarea noastra pe jos.

Pe drum am intalnit niste sateni care taiau lemne pentru iarna… aici foarte putine lucruri s-au schimbat…insa un lucru e clar oricat este de sarac satul cineva tot are bani sa cumpere o drujba pentru ca drujba si drujbistul sunt la mare pret mai ales iarna.

In sfarsit am ajuns si la eliport…nu cred ca prea curand o sa aterizeze cineva aici…si daca o face drumul e stricat asa ca nu are sens, da ar fi o idee pentru domnul Presedinte Basescu ca asa poate repara astia si drumul si poate fac si un pod la Tisa (ca are experienta de la Maracineni), podul peste absurd.

Satul are cateva case in jur nu este nimeni, capitele de fan sunt asezate geometric si sunt singurele santinele ale satului amortit de prima bruma…aici nu prea creste nimic, poate unii mai au un prun doi sa faca si ei una mica de tras la masea.

Langa niste movile de nisip o famile cu un Land Rover prajesc cateva bucatele anemice de carne, copilul este atat de mult incantat de masina ca nici nu coboara din ea, confort occidental. Ne salutam si trecem mai departe.

Am venit la Tisa sa vad brandusele de toamna, este un loc magic unde frumusetea naturii inca nu a fost violata, totul este 100% autentic inca…coboram „pe-un picior de plai pe o gura de rai” langa noi este o stana si pe platoul verde pasc linistite cateva vaci. Mai jos in livada este un cal care si el paste pe treaba lui.

Prieteni cu care am venit sunt urbani salbatici sunt coplesiti de frumusete si se manifesta zgomotos, si mie sincer imi pare rau ca nu pot sa le mai temperez entusiasmul…

Fotografiem, filmam si admiram…am gasit sun gustere mic pe care l-am alergat vilolent prin iarba sa putem realiza un film…dupa ce am inspaimantat reptila cu am vazut la Animal Planet i-am redat libertatea….cu toate ca l-am spus sa nu rupa flori urbanii au incercat sa scoata doua trei…m-am suparat, da ma gandesc co o sa fac cand o sa vina aiai care o sa vrea sa ia tot muntele…nu mai e mult…noroc ca s-a rupt drumul da cu Land Rovarul urici ca pe bulevard.

Eliportul, stadion rural, si el o fantoma a epocii Cumvretivoi, astepta elicopterul fantoma, cu fantoma dictatoriala si consoarta lui. Soarele ne zambeste smecher dupa ce strengem toate mizeriile noastre o pornim spre casa.

Mai multe fotografii gasiti la urmatorul link: http://pg.photos.yahoo.com/ph/evalcea/album?.dir=/f7b6&.src=ph&.tok=phA3L1DBzbonKz7A