Scaunul din usa CSM (de Alexandru Lazescu)

Doua subiecte majore au tinut capul de afis al saptamanii trecute: scandalul „matusa” al carui protagonisti sunt Adrian si Dana Nastase si alegerile de la Consiliul Superior al Magistraturii. Primul are toate sansele sa puna capat carierei politice a fostului prim ministru.

Pentru ca daca te mai poti strecura printre acuzatiile de coruptie, la urma urmei aproape nici unul dintre numele mari din politica romaneasca nu e pe de-a intregul fara pata, ridicolul ucide definitiv orice politician.

Daca nici pana acum nimeni nu credea prea tare in neprihanirea morala a familiei Nastase, sintagma „Nastase patru case” chiar intrase in folclorul jurnalistic, intamplarea de acum e devastatoare pentru presedintele executiv al PSD pentru ca developeaza dintr-o data distanta enorma dintre morga afisata de acesta, dintre stilul sau adesea ironic si bascalios de a comenta evenimentele si de a-si

trata adversarii, si genul de „montaj” din categoria gainariilor utilizat pentru a-si gestiona afacerile imobiliare.

A doua tema majora a fost cea legata de alegerile pentru conducerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe scurt CSM. Ceea ce merita insa comentat nu e atat rezultatul acestora cat felul in care ele s-au desfasurat.

Dupa ce in deschiderea sedintei de bilant la care a participat si presedintele Traian Basescu si ministrul Justitiei, Dan Lupascu, presedintele in functie al CSM, deplangea ploaia de pietre aruncate catre institutia sa peste doar cateva ore am putut vedea pe viu cat de intemeiate erau de fapt criticile.

Pentru ca maniera in care a avut loc alegerea noii conduceri trimite cu gandul la tipul de gainarie asociata scandalului „matusa Tamara”.

Nimic din comportamentul institutional al CSM nu a respectat standardele normale de asteptat de la o structura garant a independentei si profesionalismului sistemului de justitie din Romania. Nu au fost anuntate candidaturi, nu s-au prezentat programe in competitie.

„Regizorii” actiunii au pandit momentul cand Monica Macovei nu era in sala pentru a vota repede ca sedinta de alegeri sa se desfasoare cu usile inchise. Nu atat faptul ca s-a hotarat asa este grav ci modul intempestiv in care s-au derulat lucrurile, felul an care s-a luat decizia, culminand cu scaunul trantit in usa pentru a ampiedica accesul presei.

Daca manirea de derulare a alegerilor era anuntata din timp si daca candidatii ar fi fost si ei prezentati anterior, formula de alegeri cu usile inchise putea fi considerata pana la urma una acceptabila. Nu s-a antamplat insa deloc asa. Zilele premergatoare alegerilor au fost utilizate doar pentru intoxicare mediatica.

Noul presedinte, un judecator din Alba Iulia, sprijinit de Dan Lupascu, s-a razgandit brusc dupa ce anuntase anterior nu numai ca nu doreste sa preia conducerea CSM ci chiar ar vrea sa se retraga cu totul.

Or, cu un astfel de comportament e greu de crezut ca autoritatea puternic stirbita a institutiei se va putea reface si ca criza de credibilitate din sistemul de justitie va putea fi depasita an viitorul apropiat.

Ecourile publice ale intamplarilor de la CSM si ale tranzactiilor imobiliare asociate familiei Nastase nu sant greu de intuit. Se va spune ca nimic nu s-a schimbat si ca politica si justitia din Romania sant atinse de o boala incurabila.

E adevarat unii se mai consoleaza vazand an presa un far luminos si chiar jurnalistii au grija sa se autotamaieze periodic explicand cat sant ei de buni, de drepti si de curajosi in contrast cu politicienii si oamenii de afaceri. In ambele cazuri se exagereaza si se generalizeaza excesiv. S-au schimbat totusi unele lucruri.

Fara declaratiile de avere, mai ales cele in noul format introdus prin eforturile tenace ale Monicai Macovei, nu am mai fi avut acum sansa sa analizam si sa comentam averile demnitarilor.

Nici Adrian Nastase nu ar mai fi trebuit sa declare mostenirea de la matusa Tamara si nici primul ministru sau ministrii sa-si contabilizeze public terenurile, casele, actiunile de la bursa sau donatiile din strainatate.

Pe de alta parte daca e meritul unor jurnalisti si a unor publicatii ca au scotocit prin dosare si au scos la lumina lucruri care par sa compromita definitiv cariera unuia dintre cei mai importanti politiceni romani ai momentului nu e mai putin adevarat ca alte canale media intoxica publicul cu buna stiinta, de exemplu atunci cand prezinta in mod vadit trunchiat situatia procesului in care sant

implicati parintii Monicai Macovei sau atunci cand, vorbind de o paruiala la sedinta CSM, incearca sa creeze impresia ca toti sant o apa si un un pamant.

Lucru care nu e deloc de mirare din moment ce unii dintre cei mai mari escroci din Romania ultimilor 15 ani controleaza imperii mediatice capabile sa manipuleze pe scara larga opinia publica.

Cine isi imagineaza ca reformarea institutiilor romanesti, inclusiv a sistemului judiciar, se va face rapid si-a facut iluzii nerezonabile.

Interese mai mici sau mai mari incleiaza mecanismele care ar trebui sa promoveze reformele. Pe hartie CSM e un organism legitim. S-au facut alegeri iar judecatorii si procurorii i-au trimis la varf pe cei mai merituosi dintre ei.

In realitate lucrurile stau diferit. Cei care stiu cum se „organizeaza” in general astfel de alegeri piramidale, in anvatamantul superior sau in interiorul partidelor politice de exemplu, inteleg foarte bine cum arata culisele procesului.

Dar deocamdata asta este situatia si asa cum a fost schimbat la un moment dat formatul declaratiilor de avere, cu rezultate dupa cum se vede benefice, se poate milita si pentru a modifica si formatul alegerilor pentru CSM.

Trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca schimbarile din jurul nostru nu se vor produce peste noapte si ca nu exista o bagheta magica la indemana pentru asa ceva. Ritmul va fi unul al unei curse de fond mai degraba decat acela al unui sprint.