Schengen, de la lume adunate. Cum vede cetateanul din Germania problema intrarii in spatiul Schengen a Romaniei si Bulgariei

Conducerea de stat romaneasca s-a revoltat la auzul vestii ca ministrii de interne ai Germaniei si Frantei considera intrarea Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen, in mai 2011, ca „pripita”. Presedintele Basescu a vorbit chiar de „discriminare”. In politica si in presa romana s-au cautat si aparent s-au gasit si motive economice, de asa-zisa frustrare franco-germana, in urma unor contracte ratate. Ar fi mult prea simplu, sa fie doar asa. In Germania dezbaterea a atins cercuri mult mai largi. In Internet, cineva spune: „Aceasta pozitie franco-germana mi se pare mai mult ruseasca, decat europeana. Nedreapta si capricioasa. O adevarata rusine! Personal, sunt profund dezamagit de Germania”. Alti comentatori spun altfel.

„Ha ha, cel putin asta a fost o reactie corecta a UE. Daca reusesc cele doua tari, atunci chiar ca putem sa deschidem granitele si pentru Namibia”, zice cineva in subsolul articolului de fond referitor la intrarea in spatiul Schengen a Romaniei si Bulgariei, publicat de Zeit.de.

„E ridicol sa compari Namibia, cu Bulgaria si Romania. Ar trebui renuntat la astfel de formulari”, ii replica altul.

Al treilea insa, il aproba pe primul, extinzandu-i chiar judecata „de valoare”. „Asa vad si eu lucrurile, caci ar fi o jignire pentru Namibia”, zice acesta.

In continuare, disputa, dar si analiza, se adancesc.

„Domnule Presedinte al Romaniei, aici in UE nu permitem criminalitatea organizata. Asa ca, intai dati un exemplu si apoi spuneti vorbele cele mari. Dupa toata tevatura din Franta, de anul asta, cu imigrantii din Romania, nimeni nu poate astepta cu adevarat ca granitele sa fie complet deschise Romaniei. E deja destul de rau aici, pe strazi. Stau intr-o metropola din nordul Germaniei si aici e plin de cersetori, hoti de buzunare si asa-zisi muzicanti de strada, in special roma. Cui ii trebuie asta, va rog? Eu nu stiu pe nimeni!”

„Mai intai n-au stiut cum sa ia in UE, cat se poate de repede si absolut pripit, toate statele din Europa de Est si acum vor sa traga linia de demarcatie. De fapt, linia asta trebuiau s-o traga inca de acum cativa ani, caci bande criminale de romani avem demult, in tara. Sau incep sa observe, incet, unii politicieni vestici, ce ne-au facut noua, cetatenilor, cu aceasta UE extinsa peste masura? Pacea si prietenia le poti avea cu vecinii si fara UE si granite complet deschise.

Trebuie sa ne intoarcem inapoi la fosta EWG (n.r. comunitate economica europeana), spre binele si linistea tuturor. Migratia popoarelor instalata de Schroder prin legea aplicata muncitorilor straini cu contract trebuie in sfarsit sa inceteze, caci numai atunci e garantata pacea in Europa. Caci daca se continua ca pana acum, cu muncitorii ieftini din Europa de Est, atunci avem razboi civil. Avem si asa destule probleme cu falsa imigratie”.

„Legile ca reguli de joc ale convietuirii, chiar si intre cetateni ai diferitelor state, nu sunt ca o strada cu sens unic, in care unii trebuie sa respecte sensul, iar altii pot sa-l ignore. Sar in ochi nenumaratii cersetori, de exemplu ￢copiii vanzatori de trandafiri￢. Daca se deschid granitele, numarul acestora se va multiplica foarte rapid. Cine, ca sef de stat, doreste o permisiune pentru tara sa, trebuie sa vegheze ca oamenii sai in strainatate sa respecte regulile valabile acolo. In caz contrar, permisiunea va fi refuzata, caci e vorba de acelasi drept, pentru toti. Cetatenii Germaniei au si ei drepturi”.

„A spune, acum, ca Romania si Bulgaria sa nu intre in Schengen, e o nebunie. De ce a permis Comisia UE intrarea in Schengen a Poloniei si Slovaciei? Acolo nu existau coruptie si violenta? Si-au facut ele toate reformele din justitie si au luptat eficient impotriva criminalitatii organizate?”

„Acum, comisia UE vrea un tap ispasitor, sub forma celor doua tari. Chestia asta cu Romania si Bulgaria e doar o parada, un joc, ca sa arate ca la ea (n.r. Comisie) e puterea si controlul. Insa ce s-a intamplat, de fapt? Cele doua tari trebuie sa plateasca pentru greselile facute la aderarea celorlalte tari est-europene”.

„Dusmania fata de straini in comentariilor anterioare o vad doar ca semn (periculos, insa nu neobisnuit) al unei prostii aproape constante, care caracterizeaza orice popor”.

„Cel mai important lucru din toata povestea asta e ca UE nu va mai fi niciodata o adevarata democratie. Cand cel mai tare schimba legea intentionat, sau dupa bunul lui plac, pentru ca sa-i defavorizeze pe cei mai slabi, atunci democratia e tare departe! Nu va bucurati! Aceasta luare de pozitie controversata e rea si periculoasa pentru toata UE, cel putin din punct de vedere formal”.

„Doua popoare sunt pedepsite colectiv pentru: 1.aceasta populatie nomada de roma (care n-are practic NIMIC de-a face cu Romania, ca si cum Germania ar fi pedepsita pentru ca, statistic, ar avea prea multi turci delincventi). 2. „coruptie” (care in Grecia sau in Italia e chiar mai mare) 3. teama de imigratie (fara a se avea in vedere ca sute de mii de africani primesc anual cetatenia franceza si nimeni nu se supara). Acum putem spune, cu certitudine, ca fondul comun de valori europene se dovedeste a fi pura ipocrizie”.

„Anii grasi au trecut, e acesta inceputul sfarsitului UE? Sa speram ca nu” zice un comentator, punctand laconic si elementul crizei economice care a scuturat Uniunea Europeana, incepand cu 2008 si cu reinnoita forta in 2010.

„Statele suverane iau decizii dupa cum considera de cuviinta. State ca Germania si Franta nu pot sa se sacrifice doar pentru ca vecinii europeni mai indepartati o reclama, nervos. Deoarece situatia din Germania o stiu mai bine germanii, de ce si-ar da acestia acordul sa primeasca insutit migranti care nu respecta nici o regula, rugaminte sau lege? Nu e vorba de o confruntare, ci de cum se rezolva o anumita problema, spre satisfactia tuturor. Iar cand e vorba sa se faca o intelegere, atunci e necesar un accept reciproc. In spatiul public de aici nu prea sar in ochi fapte legate de polonezi, rusi sau africani. In schimb, imaginea imigrantilor din statele est-europene numite, care vor deschiderea granitelor, apare, la modul subiectiv, catastrofala”.

„Nu inteleg enervarea. Prin intrarea celor doua noi state in UE (care a avut mai mult de-a face cu o subventie de incredere, decat cu adevaratele calitati de aderare) acestea au fost supuse, prin contract, sa-si corecteze deficientele din sistemul de justitie si interne si sa lupte impotriva coruptiei si criminalitatii. Din 2007, au fost publicate semestrial progresele in domeniile amintite: The reports on progress in Bulgaria and Romania.

In aceste rapoarte se poate vedea, ca e vorba doar de ameliorari minimale. In raportul actual e in continuare vorba doar de reforme lente. Asa incat, in ciuda intrarii in UE si, intre timp, a unui control si a unei cooperari de trei ani cu Comisia Europeana, nu s-a ajuns la o imbunatatire substantiala a domeniilor deficitare din cele doua tari”.

„Ce are inca UE in mana, ca sa le tina (n.r. pe cele doua tari) in continuare pe calea reformelor? E vorba, la urma urmei, de Schengen si de Euro. Iar pentru ca Euro e inca departe, Schengen e momentan singurul mijloc de presiune. Cine se ocupa in mod curent cu tematica, va vedea ca Bulgaria are o problema cu asa numita coruptie la nivel inalt, High Level Corruption, care cuprinde importanti factori de veto in implementarea reformelor. Daca fortam printr-o greseala repetata (greseala nr. 1 a fost intrarea precipitata in UE), in final pierd cu totii”.

„Eu sunt de principiu impotriva Tratatului de la Schengen”, scrie un eurosceptic. El adauga:

„Fiecare tara a UE trebuie sa aiba dreptul de a decide pe cine sa lase inauntru si pe cine nu. Cand acest drept a fost „vandut” de asa-numitii politicieni ai nostri din Comisia UE, acesti domni si doamne trebuie sa raspunda in fata justitiei germane. Pentru mine exista granite ale liberei circulatii si anume acolo, unde delincventii pot calatori liber in orice tara a UE, unde forta de munca ieftina poate fi folosita in asa-numitele tari bogate, lunad locuri de munca autohtonilor. Asa incat, exista destule motive de a medita asupra libertatii de miscare in UE”.

Un alt comentator ia si Grecia la control, atingand o varianta vehiculata in Germania, anume aceea a celor doua Europe, si a celor doua variante de Euro. Euro-Nord si Euro-Sud, respectiv Europa de Nord si cea de Sud ar fi pentru unii solutia in dezbaterile pe tema salvarii monedei europene. „Relativizarea culturala si liberalismul se sparg ca si propriile lor baloane verbale. Deja de asta primavara vorbeam de „bizantinism”, relativ la Grecia. Grecii, dupa cum s-a dovedit, nu se potrivesc in „miezul Europei”, iar Bulgaria si Romania n-ar fi trebuit niciodata sa fie preluate in UE” considera comentatorul cu pricina.

Un altul ii tine isonul: „Ne-am grabit cu preluarea acestor doua tari in UE, trebuia controlat mai intai daca tarile indeplineau conditiile de aderare, printre care respectarea drepturilor omului, un stat cat de cat functional si o justitie independenta. Daca UE ar avea o Constitutie ca la carte, aceste conditii ar trebui respecatate de solicitanti. Romania nu le indeplineste, asa ca eu consider amendamentele Frantei si Germaniei drept corecte”.

Al treilea se teme de efectele libertatii de miscare sporite asupra pietei muncii din Europa.

„De platit, platesc angajatii, caci piata muncii va fi si mai tensionata”, considera el.

In fine, un comentator crede ca vina e sus, la politicieni si societatea civila din cele doua tari ar fi mult prea pasiva la abuzurile acestora, aruncand pisica moarta in ograda vecinului, respectiv Uniunea Europeana:

„Nomenclatura Bulgariei si Romaniei isi abuzeaza populatia, se imbogateste prin subventiile UE, destabilizeaza statul prin coruptie si economie de cumetrie. Insistentele acestei nomenclaturi, de aderare completa a tarilor lor la Uniunea Europeana, servesc doar plasarii problemei pe care insisi au creat-o, prin distrugerea societatii. Cade in sarcina celor doua popoare sa se opuna sistemeleor corupte si nu sa se aleaga drumul „micii rezistente”, prin folosirea abuziva a UE in acest scop. Asa, populatiile celor doua tari nu fac decat sa sustina din nou nomenclatura, care isi pastreaza privilegiile stiute. Prin urmare, problema nu e una franceza sau germana, ci o problema de politica interna, a popoarelor celor doua tari. Trebuie sa fii pregatit sa faci ceva si pentru propria tara, inainte de a delega altora problemele, spre rezolvare. Si popoarele Germaniei si Frantei au dreptul la pacea lor sociala”.