Scrisoare de Crăciun către vecinul meu, extraterestrul

„Cuvintele pot fi la fel ca razele X; dacă le folosești așa cum trebuie, ele pot trece prin orice. Citești și ești străpuns de cuvinte.”

Aldous Huxley, Minunata lume nouă

Te salut amice extraterestru! Nu știu cum te numești – aș vrea să-mi fie mai ușor, să mă gândesc la tine ca la un amic din cei cu care obișnuiam să ies la o terasă seara înainte de pandemie; deci o să te și numesc convențional Extra-Bob, sau EB, sper că nu te superi! – și nici nu știu prea bine cum să te salut după obiceiul tău, așa că-mi cer scuze de la început.

Aș putea să o fac ridicând mâna mea dreaptă, cu palma deschisă întoarsă spre tine în dreptul feței mele și să zic frumos: Salut EB! Dar cum nu ne-am întâlnit față în față până acum, mă tem că varianta cade.

Am văzut într-un film clasic, Întâlnire de gradul 3 (nu ți-l recomand cu prea multă căldură, prefer ET, e tot clasic, dar mai simpatic), că funcționează cu voi un fel de salut pe note muzicale, într-o armonie prestabilită, repetând o gamă după o anumită logică (presupun galactică); doar că eu nu pot lega două note, așa că te rog să-mi ierți handicapul și să mă înțelegi de ce am ales o altă cale decât cea a muzicii. Mă descurc ceva mai bine cu un text.

Ca să fiu cinstit, până de curând nici nu m-aș fi gândit să-ți scriu, ar fi fost un exercițiu inutil. La noi se numește să vorbești cu pereții, adică de unul singur, fără un interlocutor real de cealaltă parte. Doar că între timp au intervenit pandemia, care a creat un anumit fond de rumoare globală în lumea noastră, dar și anumite afirmații ale unor persoane importante care mi-au dat de înțeles nu doar că exiști dar și că, bine mersi, de ceva timp faci chiar și afaceri cu noi pământenii.

Să-ți explic cum a început. Mai întâi un tip tare de la noi, pe numele său Donald Trump (am motive să cred că ai mai auzit de el), (ex-)președinte al națiunii celei mai puternice de pe planeta noastră, a lăsat să se înțeleagă că știe câte ceva despre voi. Nu, nu a spus-o direct, s-a pretat la un fel de joc mediatic, și tocmai acest lucru a și reținut atenția; a simulat un dialog cu fiul său, Trump JR., care a sunat cam așa¹:

Trump JR.: Înainte să-ți închei mandatul, ne spui dacă există extratereștri? Sincer, acesta e singurul lucru pe care vreau să-l știu. Vreau să știu care-i situația. Vei declasifica dosarul „Roswell”? O să ne spui care-i adevărul?

Ex-Președintele (tatăl său): Sunt atâția oameni care m-au întrebat același lucru.

Trump JR.: Știu că pare ridicol, dar e o întrebare pertinentă.

Ex-Președintele: Pare o întrebare nostimă, dar știi ce? Sunt milioane și milioane de oameni care vor să ajungă la „Roswell” și să vadă cu ochii lor. N-o să-ți spun ce știu, dar e foarte interesant. Roswell e un loc foarte interesant și mulți oameni vor să afle adevărul.

Trump JR: Spui, deci, că ai putea declasifica acele documente? Ai face-o?

Ex-Președintele: Mă mai gândesc, bine?

Nu a mai apucat să-i satisfacă fiului său curiozitatea în mod public, poate a făcut-o acasă, în particular. Oricum, nu contează.

Între timp, un general israelian, fost șef al unei direcții speciale a armatei micului stat Israel, amic bun al militarilor puternicei armate americane, ajuns la vârsta senectuții s-a hotărât să vorbească despre voi², dând de înțeles că vă cunoaște bine. Numele său este Haim Eshed.

A făcut-o într-un interviu cu tagma celor mai curioși dintre pământeni, publiciștii, și a rezultat o carte, scrisă de doamna care l-a intervievat, Hagar Yanai, care se numește The Universe Beyond the Horizon – Conversations with Prof. Haim Eshed.

Este o carte în care generalul, de ceva timp eminent profesor la Technion / Israel Institute of Technology din Haifa, a hotărât că la cei 81 de ani ai săi nu are rost să mai tacă pe tema prezenței voastre în universul apropiat și a făcut afirmații de genul celor de mai jos:

Au așteptat (adică voi, EB) până acum ca omenirea să se dezvolte și să atingă stadiul în care să avem capacitatea de a înțelege spațiul și ce înseamnă o navă spațială.

Pe bună dreptate ați așteptat EB, aceasta este, sincer, și părerea mea. Doar că acum, brusc, pare că vă grăbiți să vă dezvăluiți nouă, ceea s-ar putea dovedi o greșeală. În fine, vă privește. Ideea este că Haim Eshed s-a oferit să ne destăinuie și alte lucruri interesante care vă privesc, din care sintetizez unele pentru tine, EB, în rândurile ce urmează:

– ați fi semnat un contract (nu mă așteptam, credeam că voi nu umblați cu chestii formale, dar e bine de știut!) cu noi pământenii, adică cu americanii în speță, ca să faceți netulburați anumite experimente pe Pământ;

– tot cu americanii ați fi bătut palma pentru o bază extraterestră undeva în subteranul planetei Marte, unde lucrați împreună cu ei la diverse proiecte… galactice comune;

– ne-ați primit, cel puțin pe anumite guverne pământești, în Federația Galactică;

– că tipul ăla, Trump, era să dezvăluie informația că America e în contact cu voi, dar ați aflat la timp și v-ați opus (unii cred EB, nu mă număr printre ei, că din cauză ca are gură bogată a și pierdut alegerile pentru al doilea mandat; ce cred eu, e că de fapt ce mai mulți americani au vrut un altfel de președinte decât cel pe care l-au avut în ultimii 4 ani).

Aparent, pare că informațiile s-ar lega.

Mai întâi, în iunie anul acesta, Trump se joacă cu ziariștii cochetând cu ideea că va face publice informațiile secrete ale americanilor despre voi, gândindu-se în stilul lui propriu că asta i-ar putea aduce o mare popularitate și, deci, un nou mandat de președinte.

Voi ați aflat, ați bătut cu pumnul în Biroul Oval și v-ați opus categoric, avertizându-l că nu a venit încă timpul pentru astfel de aventuri, mai ales pentru a servi unui îngust scop personal. Donald a cârtit puțin, dar nu a îndrăznit să treacă peste voința voastră.

Totuși, după alte câteva luni informația a apărut din nou, expusă de un octogenar din Israel, ce a deținut cândva o poziție publică care-i poate oferi credibilitate, dar care la nevoie poate fi simplu negată ca non-veridică sau pur și simplu ignorată de establishment-ul pământesc.

Pare o teorie a conspirației (bănuiesc EB că și voi sunteți familiarizați de-acum cu felul nostru de a fi și cu înclinația noastră spre teoriile conspiraționiste), eu oricum nu m-am grăbit să dau crezare afirmațiilor sau aluziilor aruncate în spațiul public, chiar dacă îmi place să cred că existați. Doar că partea cu providențialitatea intervențiilor voastre în lumea noastră mi s-a părut mereu exagerată.

În fine, în chestiune a intervenit și Barack Obama, al 44-lea președinte al americanilor, introdus fiind printr-un interviu televizat găzduit de un popular showman, Stephen Colbert, în timp ce încerca să-și promoveze cartea de memorii Pământul Făgăduinței.

Chestionat insistent de Stephen, Barack a mărturisit că a cerut informații despre voi de la agențiile specializate ale statului pe care l-a condus, că a și văzut astfel de informații, dar nu le poate dezvălui public conținutul³.

Ce ne facem, EB, cum să aflăm noi pământenii obișnuiți dacă existați într-adevăr, dacă faceți afaceri cu noi, așa cum se afirmă și, mai cu seamă, cum știm ce aveți de gând cu noi?

Pentru că guvernele noastre nu au de gând să ne spună prea multe, m-am gândit să rezolv eu problema și să te contactez direct (cum altfel decât prin intermediul presei?). Dacă existați, dacă Haim Eshed are dreptate, atunci sunt sigur că citiți presa pământeană, iar mesajul meu va ajunge la voi fără nicio îndoială. Dacă nu, ce-am avut și ce-am pierdut?

Și vă provoc ca, dacă ați mai intervenit în istorie pentru a ne ține pe calea cea dreaptă, așa cum afirmă cu curaj Haim Eshed, să realizați în acest moment că este din nou mare nevoie de voi, pentru că pandemia pe care noi o numim SARS-CoV-2 ne-a zguduit din temelii lumea, iar guvernele statelor naționale s-au dovedit aproape neputincioase în fața acestei amenințări nevăzute.

Și ce n-au încercat? Unele guverne au considerat drept răspunderea lor să ia măsuri dure pentru a-i apăra pe oameni unii de alții, de inconștiența cu care favorizează prin comportament transmiterea virusului, infectarea, apoi îmbolnăvirea și moartea celor mai puțin norocoși dintre noi.

Alte guverne au lucrat cu principii îndrăznețe, darwinian, considerând că oamenii vor reuși să se comporte responsabil odată ce sunt informați asupra pericolului ce-i pândește, dar și asupra măsurilor de protecție ce le stau la-ndemână pentru a se feri de virus, urmând ca imunitatea să fie obținută pe cale naturală.

Și primele tipuri de guverne, dar și cele din categoria a doua și-au pus mari speranțe în căile de acțiune pe care le-au promovat, doar că după câteva luni, atunci când părea că au reușit să oprească răspândirea acțiunii virusului, situația s-a înrăutățit din nou, pe măsură ce asistam la o virulență îndoită a contagiunii.

Oamenii și-au pierdut răbdarea și au ieșit în stradă. Cred, EB, că ai văzut și tu în ce confuzie am început să trăim pe întreaga planetă din vară încoace. Guvernele ne cer ba să stăm în case, ba să revenim la viața socială, pentru a evita prăbușirea economiei mondiale și, deci, a întregului nostru model civilizațional.

Se pune mare preț pe așa numitele măsuri de protecție sanitară, doar că tot mai mulți oamenii, de multe ori îndemnați chiar de anumiți lideri de opinie sau lideri politici, se declară sceptici față de măsurile sanitare și refuză să le mai dea curs.

Așa se face că acum toată planeta, cu guvernele ce ne conduc în frunte, își pun speranțele în imunizarea prin vaccinare. Câteva companii, stindarde ale capacității tehnologice a pământenilor, au creat vaccinuri denumite revoluționare, prin inginerie genetică, izolând un lanț molecule ce se numesc ARN-messenger, ce ar trebui să conducă la producerea imunoglobulinelor, pe care le numim și anticorpi.

Omenirea a făcut un efort masiv, ca un strigăt de speranță, atunci când a decis să parieze totul pe cartea vaccinării. Dacă imunizarea prin vaccinare se va realiza, dacă se vor vaccina destul de mulți oameni (adică 7 din 10), atunci lanțul pandemic se va rupe și coșmarul va înceta. Bănuiesc, EB, că toate aceste lucruri îți sunt cunoscute.

Bănuiesc și că-ți poți imagina care sunt și riscurile acestui pariu la scară mondială. Dacă vaccinurile nu vor funcționa așa cum sperăm, dacă opoziția față de vaccinare va crește, dacă oamenii disperați că ce li s-a promis nu s-a dovedit a fi panaceul promis nu vor mai accepta nici măcar măsurile de protecție sanitară, omenirea va fi aruncată în haos, atât din punct de vedere economic, cât și politic și social.

Omenirea se va îmbolnăvi iremediabil de neîncredere și va fi tentată, ca de atâtea ori în istoria noastră, să se exprime violent.

Deja în jurul companiilor care produc vaccinuri s-au creat bule investiționale. Cei care au investit în astfel de acțiuni sau au garantat cu ele, vor fi pe marginea falimentului, antrenând pe lângă criza de neîncredere medicală și o criză financiară globală. Slăbirea economiilor prin criză financiară la scară globală înseamnă probleme sociale, de care vor profita cei care cultivă haosul pentru a cuceri puterea.

Nu știu cât de coerent sunt, EB, în epistola mea, dar dacă existați, atunci bănuiesc că ați mai văzut în trecutul omenii repetându-se acest gen de nebunie colectivă, care a avut ca rezultat o erupție necontrolată de violență, pe care noi o numim război.

Ar putea fi sfârșitul lumii pământenilor așa cum o cunoaștem și nu știm dacă emergența unui episod distopic la scară globală, ca rezultat al pandemiei actuale, va mai putea face loc unei viitoare lumi noi, mult sperată.

În câteva zile creștinii de pe Pământ vor sărbători Crăciunul. Este o sărbătoare religioasă a unei treimi dintre pământeni, cei ce-și zic creștini. Este o sărbătoare a speranței, a unei mereu reînnoite speranțe într-o viitoare lume nouă idilică, inspirată și condusă de Dumnezeul Universului însuși. Este și un moment în care ne împărțim daruri.

Înainte să zâmbești, EB, să știi că pentru noi astfel de lucruri sunt importante. Acest gen de speranțe ne țin pe noi pământenii împreună, chiar și atunci când viziunile unor credințe diferite par să intre în coliziune. Doar că toate credințele lumii speră în acea viitoare lume nouă și mai bună.

În urmă cu ceva mai mult de 100 de ani, după patru ani de război mondial istovitor, o pandemie similară, numită Gripa Spaniolă, provocată de un virus H1-N1 pentru care nu exista un antidot, a ucis peste 50 de milioane de oameni, adică aproape 5% din populația lumii pământești la acel moment.

Cred că îți este limpede, EB, că era un moment dificil în istoria noastră, în care pământenii greu încercați de atâția ani de violență a războiului ce cuprinsese planeta și a provocat nenumărate lipsuri s-a confruntat cu un virus necunoscut, primul caz observat fiind identificat în țara despre care ți-am tot amintit până acum, adică America.

Aproape jumătate din omenire s-a infectat atunci și în unele locuri de pe Pământ pandemia a avut proporțiile unei apocalipse (adică a unui sfârșit al lumii), pentru că a provocat moartea tuturor oamenilor din numeroase comunități locale. Omenirea nu a dispărut, totuși, dar a resimțit din plin efectele molimei.

Pandemia cu care ne confruntăm astăzi ne-a găsit în vremuri de relativă pace, astfel că majoritatea resurselor economice, umane și politice au putut să fie mobilizate pentru a-i face față. Cu toate acestea, deja a infectat 77 de milioane de oameni, adică aproape 1% din populația globului, iar 1,7 milioane de oameni și-au pierdut viața.

Este foarte mult pentru o umanitate care a crezut că a progresat semnificativ în cei 100 de ani care au trecut, descoperind în acest timp tratamente medicamentoase revoluționare (vaccinurile, de exemplu, antibioticele, antiinflamatoarele cu efect rapid etc.), inventând aparate cu funcții medicale pentru a oferi suport vieții și construind spitale moderne.

Ei bine, EB, ceea ce vreau de fapt să spun este că momentul greu pe care îl traversăm astăzi, dacă va deveni încă și mai greu în situația în care nici vaccinurile nu se vor dovedi eficiente, vă va oferi prilejul aproape unic să vă faceți oficial apariția în lumea noastră pământească și să ne oferiți o soluție miraculoasă pentru a învinge boala și disperarea.

Ar fi ca și atunci când primești un dar de Crăciun, acea sărbătoare a speranței de care aminteam, iar momentul ar putea fi considerat – pe bună dreptate – unul fondator de lume nouă: momentul în care am fost primiți cu adevărat în Federația Galactică, chiar și ca un fel de rudă imatură și neputincioasă.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro