​Seara Mircea Eliade la Libraria Humanitas de la Cismigiu

Sorin Alexandrescu, Andrei Oișteanu și Florin Țurcanu discuta despre Mircea Eliade joi, 11 iulie, de la ora 19,00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Intalnirea va fi moderata de Andreea Răsuceanu şi Vlad Russo. Seara Mircea Eliade este prilejuită de reeditările apărute recent la Editura Humanitas: Tratat de istorie a religiilor, Sacrul şi profanul, Patanjali şi Yoga şi Nostalgia originilor. Istorie şi semnificaţie în religie.

Publicul prezent va putea asculta vocea lui Mircea Eliade într-o convorbire cu Monica Lovinescu, din arhiva Radio Europa Liberă.

„Un fenomen religios nu se va dezvălui ca atare decât considerat în propria sa modalitate, adică studiat la scară religioasă. A voi să delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, artă etc. înseamnă a-l trăda; înseamnă a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic şi ireductibil în el, anume caracterul său sacru.“ (Mircea ELIADE)

„Sacrul şi profanul sunt două modalităţi de a fi în Lume, două situaţii existenţiale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele poziţii pe care omul le-a cucerit în Cosmos şi sunt importante atât pentru filozofi, cât şi pentru orice cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existenţei umane.“ (Mircea ELIADE)

„Yoga se integrează unei tradiţii universale a istoriei religioase a omenirii: cea care constă în a anticipa moartea în vederea asigurării renaşterii la o viaţă sanctificată. Pentru a deveni ceea ce este de multe secole, adică un corpus panindian de tehnici spirituale, probabil că Yoga a răspuns din plin nevoilor celor mai profunde ale sufletului indian. Yoga a marcat, încă de la început, reacţia împotriva speculaţiilor metafizice şi a exceselor unui ritualism învechit.“ (Mircea ELIADE)

„«Omul total» nu este niciodată complet desacralizat, şi avem toate motivele să ne îndoim chiar că o desacralizare totală este posibilă. Secularizarea repurtează succes la nivelul vieţii conştiente. Dar nici un om normal nu poate fi redus la activitatea sa conştientă, raţională, căci omul modern continuă să viseze, să se îndrăgostească, să asculte muzică, să meargă la teatru, să vadă filme, să citească – pe scurt, el nu trăieşte numai într-o lume istorică şi naturală, ci şi într-o lume existenţială, privată şi într-un univers imaginar.“ (Mircea ELIADE)