Senatul a adoptat modificările la Codul de procedură penală, după decizia CCR

Plenul Senatului a adoptat luni, cu 74 voturi „pentru”, 31 „împotrivă” și 3 abțineri, modificările aduse de comisia specială la Codul de procedură penală, necesare după ce Curtea Constituțională a declarat mai multe articole neconstituționale. Una dintre modificări se referă la renunțarea la sintagma „indicii temeinice” și revenirea la formularea „suspiciune rezonabilă”. O altă modificare elimină posibilitatea ca suspectul să poată asista la audierea victimei sau martorilor. A fost însă introdusă posibilitatea ca nesemnarea hotărârii judecătorești să fie motiv pentru contestație în anulare și rămâne motiv de revizuire a hotărârii, ceea ce îl poate ajuta pe Liviu Dragnea în cazul condamnării din dosarul Referendumul.

Mai multe prevederi au fost eliminate complet, revenindu-se la forma în vigoare a Codului.

Legea se întoarce pentru un nou raport la comisia specială pe justiție condusă de deputatul PSD Florin Iordache, apoi va intra în plenul Camerei Deputaților, for decizional.

Votul din Senat a avut loc la scurt timp după ce conducerea PSD a decis adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă pe Codul penal și Codul de procedură penală, fiind vizate doar articolele declarate constituţionale. Viorica Dăncilp a spus că a fost un vot privind „oportunitatea” acestei ordonanţe şi că nu s-a stabilit când anume va fi adoptată.

În ședința de plen, senatorul PNL Alina Gorghiu s-a adresat secretarului de stat în Ministerul Justiției, Mariana Moț, întrebând-o dacă există această ordonanță pregătită la minister.

„Deja această dezbatere pare facută la mișto. Vă rog să îmi răspundeți dacă există această ordonanța și Senatul dezbate de pomană”, a spus ea. Pre1edintele de șednță nu i-a dat însă cuvântul lui Moț, invocând faptul că întrebările pentru Guvern se adresează în scris, iar Guvernul nu este inițiator al proiectului pentru a trebui să răspundă.

Aici poți consulta raportul cu toate modificările adoptate (amendamente admise)

Florin Iordache a declarat că până la Crăciun se intenționează adoptarea atât a Codului de procedură penală cât și a Codului Penal, unde se așteaptă motivarea CCR.

„Acest raport al Comisiei noastre va ajunge în plenul Senatului săptămâna viitoare, iar peste două săptămâni va fi rediscutat în comisie pentru a primi votul final şi în Camera Deputaţilor. În acelaşi timp aşteptăm şi motivarea de la CCR cât mai curând posibil la Codul Penal pentru că noi ne-am propus până plecăm în vacanţa de iarnă să fie adoptat şi Codul Penal în concordanţă şi cu ultima decizie a CCR. Cred că prin eliminarea tutuor articolelor neconstituţionale, a punerii în acord a tuturor deciziilor Curţii, pentru că, până la urmă şi în Codul Penal şi în Codul de Procedură Penală sunt foarte multe articole asupra cărora de-a lungul timpului Curtea a constatat fie că sunt în integralitate neconstituţionale, fie că sunt neconstituţionale în parte, acestea trebuie puse în conconrdanţă astfle încât să nu mai evem o practică neunitară în instanţă, să nu mai avem oameni într-o instanţă eliberaţi şi în altă instanţă condamnaţi şi până la umră ne dorim o legislaţie mai bună”, a declara Iordache, la finalul ședinței.

Dintre modificările adoptate:

* În loc de „probe din care rezultă indicii temeinice” pentru punerea în mișcare a acțiunii penale s-a introdus „probe”.

Articolul 15 se modifică și va avea următorul cuprins:

Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care să rezulte că o anumită persoană a săvârşit fapta şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.”

În forma legii în vigoare:

Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.

În proiectul declarat neconstituțional:

Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă indicii temeinice că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.

* S-a eliminat de la art. 61 alin 1 „probe sau indicii temeinice” și s-a revenit la forma în vigoare, adică „suspiciune rezonabilă”:

(1) Ori de câte ori există probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate – s-a eliminat

* La fel și la art. 77 privind „suspectul”. S-a eliminat:

Art. 77 – Suspectul

Persoana cu privire la care, din probele sau indiciile temeinice existente în cauză, rezultă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect”

și s-a revenit la:

Articolul 77 Suspectul

Persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.

* S-a eliminat posibilitatea ca suspectul sau inculpatul să asiste la audierea martorilor sau victimelor. Art. 92 alin. 2 va avea următorul cuprins:

„Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace. În cazul în care martorii sau subiecții procesuali consideră că au motive de temere în legătură cu aceste împrejurări pot solicita, potrivit legii, procurorului sau judecătorului statut de persoană amenințată sau protejată, după caz, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată”.

Deputatul USR Stelian Ion a semnalat faptul că ultima fraza din text este inutilă și îl face neclar, având în vedere că s-a scos posibilitatea care îi viza pe martori sau victime.

* S-a eliminat art. privind distrugerea convorbirilor:

„(4^1) Convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate şi înregistrate, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau persoanele care fac obiectul cercetării ori care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor nu pot fi folosite sau ataşate la dosarul de urmărire penală. Acestea se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale cu asigurarea confidenţialităţii și pot fi puse la dispoziția celui vizat, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi șterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal, dacă nu s-a obținut mandat de interceptare și pentru restul convorbirilor. În cazul în care pe parcursul derulării activității de interceptare sau înregistrare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor rezultă indiciile săvârșirii și ai altor infracțiuni, poate fi cerută completarea mandatului și cu privire la acele infracțiuni. Convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate şi înregistrate, pot fi folosite numai pentru probarea faptei ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor pentru care s-a solicitat autorizarea de la judecătorul de drepturi și libertăți.

* Alineatul (4) al articolului 162 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Obiectele care nu au legătura cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin, în termen de 60 de zile de la data ridicării, cu excepția celor care sunt supuse confiscării, în condițiile legii.” (În forma în vigore nu există un termen).

* S-a eliminat și articolul care prevedea ștergerea definitivă a datelor informatice care nu au legătură cu infracțiunea.

„Datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală și pentru care a fost autorizată percheziția în acea cauză se şterg definitiv din copiile efectuate în baza alin. (9) şi nu pot fi folosite în alte cauze penale și pentru dovedirea altor fapte, pentru care nu există mandat de percheziție. În cazul în care, pe parcursul percheziționării sistemului de stocare a datelor informatice, se descoperă indicii din care rezultă suspiciuni de săvârșire a altor fapte penale, se poate solicita mandat de percheziție informatică și în legătură cu acele fapte sau persoane.”

* În privința obiectelor și înscrisurilor, s-a adoptat, la art. 171^1:

”Articolul 171^1 – Obiectele, înscrisurile sau datele informatice predate sau ridicate silit, în condițiile art. 170 și 171 vor fi folosite ca mijloace de probă numai în cauza în care s-a dispus, prin ordonanță a procurorului sau încheiere a instanței, predarea și respectiv, ridicarea silită a acestora.

În măsura în care se constată că obiectele, înscrisurile sau datele informatice predate sau ridicate silit, după caz, nu au legătură cu cauza în care au fost solicitate, vor fi restituite persoanelor fizice sau juridice din posesia cărora au fost ridicate, în termen de maxim 2 luni de la predare, respectiv, ridicare silită.”

* S-a eliminat și: „În caz de achitare, Statul va fi obligat la plata catre inculpat a cheltuielilor judiciare facute de acesta.”

* S-a eliminat și prevederea potrivit căreia, dacă în termen de un an de la declanșarea urmăririi penale cu privire la faptă nu se începe urmărirea penală împotriva unei persoane, se ajunge la clasarea cauzei:

(Art. 305 alineatul 1^1)”În celelalte situaţii, altele decât cele menţionate la alin. (1) organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. În termen de maxim 1 an de la data începerii urmăririi penale cu privire la faptă organul de urmărire penală este obligat să procedeze fie la începerea urmăririi penale cu privire la persoană, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune aceasta măsură, fie la clasarea cauzei”

* În ceea ce privește redactarea și semnarea hotărârii judecătorești, s-a adoptat:

La articolul 406, alineatele (2) și (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în fond și la dezbateri, în termenul prevăzut de lege, şi se semnează exclusiv de către membrii completului şi de grefier.

…………………………………………..

(4) În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna hotărârea, se va proceda astfel:

a) în cazul hotărârii pronunțate la judecarea cauzei în fond, de către judecător unic, aceasta nu se va putea semna de niciun alt judecător. În caz de încălcare sunt incidente prevederile art. 281 alin. (1) lit. m);

b) în cazul hotărârii pronunțate în compunere colegială, în caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna hotărârea, aceasta va fi semnată, în locul celui aflat în imposibilitate, de către președintele completului. Dacă președintele completului este cel împiedicat a semna, hotărârea se semnează de către un membru al completului care a participat la soluționarea cauzei în fond și la dezbateri, în ordinea înscrisă pe lista de ședință, prin culisare;

c) în cazul reglementat la lit. b) nu poate fi suplinită mai mult de o semnătură în cazul completului colegial compus din 3 judecători, respectiv două semnături, în cazul completului colegial compus din 5 judecători;

d) împiedicarea mai multor judecători de a semna decât limita prevăzută la lit. c) face incidente dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. m);

e) dacă împiedicarea îl privește pe grefierul de șeință, hotărârea se semnează de către grefierul șef sau de către un alt grefier desemnat de președintele instanței.

La articolul 406, după alineatul (4), se introduce un nou alineat, alin. (5) cu următorul cuprins:

(5) Sunt considerate cazuri de împiedicare: decesul, imposibilitatea exercitării funcției pe o durată mai mare de 3 luni, pensionarea.

* S-a introdus posibilitatea contestației în anulare atunci când o hotărâre nu a fost semnată de judecătorii care au pronunțat-o. (art. 426) Contestația în anulare pentru motivele prevăzute poate fi introdusă oricând.

* Nesemnarea hotărârii este motiv și pentru revizuire, așa cum era și în proiectul inițial, deși articolul a fost modificat”

La articolul 453 alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, lit. g) cu următorul cuprins:

„g) neredactarea şi/sau nesemnarea hotărârii judecătorești de judecătorul care a participat la soluționarea cauzei în fond și la dezbateri”.