Sex si politica (de Sabina Fati)

In majoritatea familiilor autohtone deciziile sunt luate mai ales de femei. Studiul „Viata in cuplu” facut de Fundatia Soros in colaborare cu The Gallup Organization Romania, prezentat pe larg in „Romania libera” de astazi, demonstreaza astfel ca la nivel familial modernizarea se petrece mult mai repede decat pe scena politica.

Aici lucrurile stau exact invers, fiindca peste 90 la suta din decizii sunt luate de barbati. Cu alte cuvinte, calitatile, virtutile si competentele femeilor sunt recunoscute in intimitate, dar negate in viata publica.

Paternalismul a fost eliminat din cuplu, dar a iesit mereu intarit la putere, uneori chiar cu ajutorul politicienelor, care prefera sa copieze modelele masculine si sa le aplaude, convertindu-se fara mofturi la misoginismul colegilor de breasla.

Cei mai multi dintre barbatii chestionati de Gallup Romania nu s-au rusinat sa spuna ca in habitatul domestic partenerele lor isi asuma raspunderile si deciziile importante. In peisajul public sexul tare nu vrea sa cedeze deloc din privilegiile pe care le are, in vreme ce sexul frumos interesat de zona politica nici macar nu incearca sa schimbe lucrurile.

Pervertite la manierele, cacofoniile si jocurile traditionale, femeile raman adesea pupilele celor care le-au lansat. Instrumente de manevra, papusi frumos imbracate sau accesorii la reverele unor sefi de partide, tinerele doamne precum Lavinia sandru, Elena Udrea, Oana Zavoranu nici nu par sa aspire la un alt statut.

Multumite de zarva care se face in jurul lor si de notorietatea capatata, spera doar sa imbatraneasca la televizor fara sa li se vada insa ridurile.

Nici femeile cu experienta tranzitiei nu sunt mai pretentioase: Norica Nicolai, Daniela Buruiana, Rodica Stanoiu s-au pus, la randul lor, in slujba partidelor fara nici un fel de conditii, nici macar aceea de a li se recunoaste sexul. Tinerele sau mai varstnicele politiciene autohtone, cu foarte rare exceptii, nu vor sa se ocupe de problemele sau drepturile femeilor.

Feminismul este sub demnitatea lor, desi nici feminitatea nu pare sa fie punctul lor forte.

Atunci cand Andrei Plesu se pronunta „Pentru o politica mai feminina” (Dilema veche, 9 februarie 2007), nu se gandea ca o astfel de politica ar putea fi facuta de senatoarele sau deputatele noastre, fiindca si ele au devenit „ofensive, contondente, necrutatoare”, pervertindu-se la musculatura „barbatilor de stat”, care nu mai vor sa fie decat barbati: „virili, parosi, nespalati crunti, campioni ai dosului de palma si ai sudalmii groase”.

Politiciana autohtona nu se vrea femeie, ci vedeta. Nu vrea sa se ocupe de problemele comunitatii, ci de reglarile de conturi ordonate de seful partidului. Nu vrea sa faca politica, ci sa obtina functii. Nu se intereseaza de celelalte femei, sarace, bolnave, cu multi copii, discriminate sau hartuite, ci doar de locul rezervat pe lista de partid.

Importanta si influenta femeilor in spatiul public romanesc vor creste abia dupa ce partidele isi vor selecta reprezentantele dupa alte criterii, care tin mai putin de clientela, decolteu sau oportunism. Pana atunci deciziile vor continua sa fie luate in spatiul public doar de barbati, desi in privat majoritatea recunosc ca femeile iau decizii mai bune, mai rapide si deci mai eficiente. Feminizarea politicii autohtone va trebui insa facuta cu alt fel de politiciene.