Sfat de la pediatru: „Primul gest după orice înțepătură de insectă este spălarea zonei cu apă și săpun.” Cum se intervine corect după înțepături de țânțari, căpușe, albine

Majoritatea înțepăturilor sunt benigne, însă există situații când pot apărea complicații serioase – infecții, reacții alergice, uneori boli transmise prin înțepătură. Este crucial să intervenim corect, să urmărim semnele de alarmă și să demontăm miturile periculoase. Articolul acesta, bazat pe recomandări pediatrice solide și răspunsurile detaliate ale dr. Raluca Bidiga, medic pediatru cu competență în endocrinologie pediatrică și urgențe, oferă părinților un instrument de încredere pentru a acționa prompt și responsabil în fața acestor evenimente comune.

Insectele – țânțari, albine, viespi și căpușe – sunt o prezență nelipsită în viața copiilor, mai ales vara. Deși majoritatea înțepăturilor sunt benigne, pot apărea situații complicate: infecții, reacții alergice sau transmiterea unor boli grave precum Lyme sau encefalită. Conform standardelor pediatrice actuale, este esențială intervenția rapidă, evaluarea atentă și cunoașterea clară a semnelor de gravitate.

„Primul gest esențial după o înțepătură de insectă: spălați zona cu apă și săpun, aplicați o compresă rece și observați dacă apar reacții sistemice”, avertizează pediatrul. Această simplă măsură rapidă face diferența în prevenirea complicațiilor.

Cum intervenim corect după înțepăturile de insecte

În cazul înțepăturilor de albină sau viespe, intervenția corectă și rapidă este esențială. Dacă acul este vizibil, trebuie îndepărtat cu grijă prin răzuire, folosind unghia sau un card de plastic, fără a folosi penseta sau a strânge cu degetele zona afectată, pentru a evita injectarea unei cantități suplimentare de venin. „Este important de știut că doar albinele lasă acul în piele, nu și viespile. După îndepărtare și spălarea locului cu apă și săpun, urmată de aplicarea unei comprese reci, copilul trebuie monitorizat timp de cel puțin 30-60 de minute, pentru a identifica eventuale reacții sistemice”, spune medicul.

Reacțiile pot varia în funcție de insecta responsabilă. „Înțepăturile de țânțar provoacă, de regulă, doar mâncărime și ușoară umflare locală. În schimb, înțepăturile de albină sau viespe pot declanșa reacții alergice grave. Mușcăturile de păianjen, deși rareori periculoase în Europa, pot genera inflamații locale”, explică dr. Raluca Bidiga. În cazul copiilor cu afecțiuni preexistente – precum alergii, boli respiratorii, endocrine sau hematologice – organismul poate reacționa exagerat, motiv pentru care este necesară o atenție suplimentară.

Este contraindicat să frecăm zona înțepată, să aplicăm creme cu cortizon fără recomandare medicală sau să administrăm medicamente înainte de evaluarea clinică. Dacă apar reacții severe, precum urticarie generalizată, edem facial sau dificultăți respiratorii, se impune administrarea imediată de adrenalină, întrucât aceste simptome indică o reacție anafilactică – o urgență medicală majoră.

Cum tratăm înțepăturile și ce aplicăm pe o înțepătură

Aplicarea rapidă și corectă a tratamentelor validate poate transforma o înțepătură deranjantă într-un eveniment minor. Medicul pediatru recomandă:

• Compresă rece și spălare cu apă și săpun – esențiale pentru toate tipurile de înțepături.
• Antihistaminice orale (loratadină, cetirizină): utile pentru reacții ușoare până la moderate: „Se poate administra un antihistaminic oral. Este sigur în doză pediatrică, dar se recomandă consultația medicului. NU administrați mai multe antihistaminice simultan sau în doză dublă «preventiv»”, avertizează medicul.
• Creme cu hidrocortizon 1% sau calamină pentru mâncărime, doar la recomandarea medicului.

Infecții secundare: când înțepătura devine periculoasă

Copilul mușcat de o insectă trebuie apoi monitorizat 24-72 ore. Semne de alarmă includ apariția unui edem rapid (>10 cm), roșeață extinsă, căldură locală, puroi, febră, ganglioni. Acestea pot indica:

• Infecție bacteriană (celulită, impetigo)
• reacții sistemice

Dacă inflamația depășește 10 cm, apare roșeață extinsă, puroi, febră, ganglioni, semne de alergie (urticarie generalizată, edem facial, dificultăți respiratorii) – vizita la medic devine urgentă.

„O înțepătură banală devine îngrijorătoare când se observă o creștere rapidă a zonei de inflamație (peste 10 cm), căldură locală pronunțată și roșeață extinsă, eventual apariția puroiului – semn al unei infecții bacteriene secundare –, febră, stare de letargie sau ganglioni inflamați în zona vecină, dar și semne de alergie severă, precum urticarie generalizată, edem facial sau laringian, dificultăți de respirație – cazuri care reprezintă o urgență medicală absolută”, spune medicul pediatru. În astfel de cazuri, medicul poate prescrie antibiotice orale sau topice.

Alergii și șoc anafilactic: când e nevoie de adrenalină

La albine și viespi, reacțiile pot escalada rapid. Copiii cu alergii cunoscute ar trebui să aibă nu doar medicația la îndemână, ci și un plan de acțiune clar, comunicat tuturor celor care au grijă de ei – părinți, profesori, antrenori sau bunici. Adrenalina (epinefrina) este necesară în reacțiile anafilactice. Aceasta este o urgență vitală.

„Semnele care indică necesitatea imediată a administrării adrenalinei sunt urticaria generalizată, edemul facial, dificultățile respiratorii sau starea de confuzie. Doza uzuală este de 0,15 mg pentru copiii cu greutatea sub 25 de kilograme și de 0,3 mg pentru cei peste acest prag. EpiPen-ul trebuie să fie accesibil în permanență și administrat fără ezitare în caz de reacție severă. Se administrează în coapsă, prin îmbrăcăminte dacă e cazul. Ulterior, chiar dacă simptomele par să se amelioreze, apelul la serviciul de urgență 112 este obligatoriu. Doar după stabilizarea stării se pot administra antihistaminice sau corticosteroizi sistemici, dar întotdeauna la indicația medicului”, mai spune dr. Raluca Bidiga.

Ce facem în caz de înțepătură de căpușă

În cazul mușcăturilor de căpușă, timpul este esențial. Potrivit dr. Raluca Bidiga, „ideal este ca extragerea căpușei să aibă loc în primele 6–12 ore de la atașare”. După acest interval, riscul de transmitere a bacteriei Borrelia burgdorferi, responsabilă de boala Lyme, crește semnificativ. Iar în unele cazuri, transmitea altor agenți patogeni, precum virusul encefalitei de căpușă, poate surveni chiar mai devreme.

Dacă, în timpul extragerii, o parte din corpul căpușei – de regulă capul sau aparatul bucal – rămâne în piele, nu trebuie utilizate instrumente nesterile sau metode improvizate, precum ace sau pensete nepotrivite. Dr. Bidiga avertizează că „riscul de infecție locală este crescut atunci când se intervine cu obiecte neadecvate”. În aceste cazuri, părinții pot fie să aștepte eliminarea spontană a fragmentului, fie să se adreseze unui serviciu de chirurgie pediatrică, unde îndepărtarea se face în condiții sterile.

După o mușcătură, primul pas ar trebui să fie consultul la medicul de familie sau pediatru, mai ales dacă extragerea a fost completă și realizată rapid. Dacă însă au trecut mai mult de 24 de ore până la extragere, căpușa era de mari dimensiuni sau copilul dezvoltă simptome sistemice, se recomandă un consult de specialitate, de preferat în servicii de boli infecțioase sau pediatrie. „Se recomandă antibiotic profilactic doar în cazuri bine stabilite de ghiduri”, precizează dr. Bidiga, subliniind că decizia se bazează pe vârsta, greutatea și istoricul medical al copilului.

Ce urmărim în monitorizarea copilului care a fost mușcat de o căpușă

Monitorizarea copilului după mușcătură este la fel de importantă ca intervenția inițială. Timp de patru săptămâni, părinții trebuie să fie atenți la apariția unor simptome precum erupția circulară tipică (eritem migrator) cu diametrul de peste 5 cm, febră, dureri articulare, oboseală marcată sau orice semn neurologic. Acestea pot indica prezența bolii Lyme sau a altor infecții transmise de căpușe.

Dăm sau nu antibiotic copilului mușcat de căpușă?

După o mușcătură de căpușă, întrebarea legată de administrarea unui antibiotic profilactic apare frecvent în rândul părinților. Dr. Raluca Bidiga subliniază că „se recomandă antibiotic profilactic doar în cazuri bine stabilite de ghiduri”. Mai exact, nu toți copiii care au fost mușcați de o căpușă necesită tratament antibiotic imediat.

Există totuși situații clar definite în care se poate administra o doză unică de antibiotic: dacă este vorba despre o căpușă din specia Ixodes, care a fost atașată mai mult de 36 de ore, dacă extragerea a avut loc în cel mult 72 de ore de la momentul detecției și dacă zona este considerată cu prevalență mare de Borrelia (peste 20%). În aceste condiții, se poate administra o doză unică de doxiciclină, în doză de 4,4 mg/kg, conform recomandărilor internaționale.

În toate celelalte cazuri, copiii sunt doar monitorizați clinic timp de patru săptămâni. Așa cum spune dr. Bidiga, decizia de tratament sau urmărire se ia în funcție de mai mulți factori – vârsta copilului, greutatea sa, starea generală de sănătate și momentul exact al extragerii. Automedicația sau inițierea tratamentului la presiunea părinților, fără consult medical, nu este recomandată și poate chiar complica diagnosticul ulterior.

Cele mai periculoase mituri legate de înțepăturile de insecte. Ce NU trebuie să facem

Un capitol aparte îl constituie gesturile care, deși frecvente, sunt profund greșite. În ceea ce privește căpușa: „Nu aplicați ulei, benzină, vaselină sau alte substanțe – acestea nu omoară căpușa, ci o fac să secrete mai multă salivă și eventual agenți infecțioși”, avertizează medicul.

La fel de inutilă și chiar dăunătoare este ideea de a duce căpușa la un cabinet veterinar pentru testare: „Aceste teste sunt costisitoare, rezultatul vine după multe zile și, în plus, faptul că insecta este purtătoare de Borrelia nu înseamnă neapărat că le și transmite.” Decizia privind tratamentul sau profilaxia trebuie să aparțină exclusiv medicului, în baza ghidurilor locale și a unei evaluări clinice.

Un gest aparent banal, dar extrem de important în cazul înțepăturilor de albină, este modul în care este îndepărtat acul rămas în piele. Dr. Raluca Bidiga avertizează că „nu trebuie strâns acul cu degetele sau cu penseta, deoarece se poate stoarce o cantitate și mai mare de venin în piele”. În schimb, extragerea corectă se face prin răzuire ușoară, folosind unghia sau un card de plastic, glisând delicat pe piele în direcția acului. Acest gest simplu poate preveni o reacție locală accentuată sau chiar o complicație alergică.

Trusa medicală de vară. Ce luăm cu noi în vacanță pentru înțepăturile de insecte

Pentru ca ieșirile în aer liber să fie sigure și lipsite de incidente majore, fiecare familie ar trebui să aibă la îndemână o trusă medicală bine gândită, mai ales în sezonul cald. Potrivit dr. Raluca Bidiga, această trusă ar trebui să conțină elementele esențiale care permit intervenția rapidă în cazul înțepăturilor de insecte, rănilor minore sau reacțiilor alergice.

„O trusă bine pregătită trebuie să includă un dezinfectant – precum betadină sau clorhexidină –, comprese sterile și plasturi, spray cu gheață, antihistaminice orale și, la nevoie, o cremă cu corticoid, dar numai la recomandarea medicului”, explică dr. Bidiga.

De asemenea, este important să avem o pensetă cu vârf subțire, utilă în cazul extragerii corecte a căpușelor, și un autoinjector de adrenalină (EpiPen) în cazul copiilor cu alergii cunoscute. Această dotare minimă nu înlocuiește intervenția medicală, dar oferă părinților posibilitatea de a controla primele momente critice până la ajutorul specializat.