Si daca Basescu are dreptate? (de Cristian Ghinea)

Traian Basescu cere guvernului sa fundamenteze serios cresterea pensiilor votata de Parlament. De cand s-a intamplat asta, aud la televizor doua chestiuni.

Prima: Presedintelui nu ii pasa de traiul pensionarilor si amana promulgarea legii preferand un conflict politic cresterii rapide a pensiilor (desi cresterea s-ar aplica oricum din 2008, deci nu vad de ce e chiar asa de daunator sa mai discutam putin). Apoi, aud ca, de fapt, Basescu este pur si simplu gelos: ar fi vrut sa mareasca el pensiile si, daca a facut-o altcineva, se pune de-a curmezisul.

Cand PSD se certa cu PNL pe cresterea pensiilor, atunci avea aerul ca e o disputa pe bugete, mai degraba tehnica. Daca a emis si Basescu o opinie, deja pasiunile s-au incins. Show-ul de la Antena 3, cu papusi care spun automat replici anti-Basescu, indiferent de subiect, vorbeste ultimativ in numele tuturor pensionarilor. Nici nu conteaza ce spune Basescu.

Stim dinainte ca trebuie sa aiba un interes ascuns, ca raspunde printr-o manevra electorala, doar trebuie sa o depistam.

Daca discuti despre problema in sine, atunci tii cu Basescu. O fi existand pericolul ca sistemul de pensii sa intre in colaps sau ca deficitul bugetar sa o ia razna. Dar nu se face sa zici asta, ca atunci tii cu Basescu si esti luat in vizor.

Astia care tin cu Basescu trebuie starpiti de presa responsabila, care nu se ocupa de mizilicuri ca deficitul bugetar, se ocupa doar de chestiuni importante: cine castiga, cine pierde electorat.

Dar daca Basescu are dreptate? Daca sistemul de pensii chiar nu suporta cresterile promise pana in 2009 si va trebui sa venim cu mult mai multi bani de la buget decat spune Vosganian, depasind deficitul angajat?

Haideti sa nu il ascultam pe Basescu. E populist, semidictator si ar fi in stare sa-i infometeze pe pensionari decat sa vada ca le cresc altii pensiile (desi a asistat impasibil la cresterile moderate de pensii din ultimii trei ani).

Haideti sa ascultam guvernul. Chiar pe premierul Tariceanu, care nu a avizat proiectul de lege propus de PSD. De ce? Pentru ca „initiatorii propunerii legislative nu precizeaza sursele financiare necesare aplicarii maririlor propuse, incalcandu-se astfel dispozitia art. 138 alin.

5 din Constitutia Romaniei, care prevede ca «Nicio cheltuiala nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare»”. Deci, guvernul respinge initial cererea PSD pentru ca nu prevede resurse. Apoi, bate palma cu PSD pentru aceeasi crestere, doar ca reesalonata in timp, vine cu legea in parlament unde e votata in unanimitate (si de PD), desi tot nu precizeaza sursele.

Daca Basescu invoca acum acelasi articol constitutional ca si guvernul in avizul sau, este iresponsabil, nemilos si iar incalca Constitutia.

„Gandul” a publicat miercuri continutul unui document care ar trebui sa ne puna pe ganduri. O nota interna a Ministerului de Finante avertizeaza ca adoptarea unor masuri sociale populiste cu suport financiar indoielnic poate duce la declansarea procedurii de deficit excesiv din partea Comisiei Europene.

Nu ii credem pe angajatii de la Finante? Poate credem doi fosti ministri. Daniel Daianu scrie in editorialul sau din „Jurnalul National” ca problema nu e cresterea pensiilor, ci modul de realizare.

Cum presiunile pe buget erau oricum mari, schimbarea trendului de responsabilitate fiscala (deficite mici) e un semn prost, poate atrage dezechilibre macroeconomice si cresterea inflatiei, iar pensiile crescute acum s-ar eroda rapid. Ionut Popescu spune si el in „Capital” ca populismul sacrifica inca o data pensionarii.

Poate nu ii credem, pentru ca sunt doar fosti ministri gelosi pe magia bugetara a actualilor. Dar si Sebastian Vladescu a spus acelasi lucru. Saracul Vladescu nu s-a prins la timp ca partidul a cotit-o si a apucat sa declare ca nu exista fonduri pentru promisiunile convenite cu PSD.

Sa mai citez Banca Mondiala si agentiile de rating, care au avertizat si ele fata de posibilul colaps al sistemului de pensii si riscul de deficit bugetar?

Sunt doua variante. Fie interesul politic ingust si electoral al lui Basescu a nimerit intamplator peste consensul analistilor, fie a fost bine sfatuit de consilieri profesionisti in politici bugetare si a ales sa fie vocea responsabilitatii in corul iresponsabililor. O alegere riscanta pentru un om acuzat ca e populist, nu? Dar daca, tot intamplator, are dreptate?