Simulare interactivă: cum ar putea fi transformat centrul Capitalei, pentru a crea Champs-Elysées de București
Deseori, pe rețelele de socializare sau în discuții ocazionale, am constatat convingerea unei părți considerabile din societate că patrimoniul este o gaură neagră, în care statul e nevoit să arunce bani, fără a-i mai primi vreodată înapoi: „costă mai mult să restaurezi casa asta, decât să o dărâmi și să faci o clădire nouă”, „sunt ruine insalubre care nu mai pot fi salvate”, „la ce bun să plătești din bani publici ceva ce nu-ți aduce profit”.
Această mentalitate e cel puțin surprinzătoare, pentru că, dacă ne uităm la destinațiile europene preferate ale românilor, putem observa centre vechi care au putut fi restaurate și au devenit profitabile pentru locuitorii lor. Desigur, nu orice clădire veche trebuie și poate fi salvată, dar cele din zonele istorice protejate (clasate sau nu ca monumente istorice), merită o șansă.
Bucureștiul se confruntă, în zona lui centrală, cu o paragină generalizată, cauzată atât de starea precară a patrimoniului, cât și de moartea economică a numeroase artere care în trecut erau vaduri comerciale. Un caz clinic foarte sugestiv este bulevardul Magheru (de fapt Bălcescu-Magheru, dar cunoscut pe scurt ca Magheru de bucureșteni), gândit, în perioada interbelică, să fie o arteră modernă, menită să fluidizeze traficul, să creeze o axă nord-sud prin mijlocul orașului și să îi ofere capitalei un aspect de metropolă.