Sindicatul Europol critică obligativitatea purtării vestei antiînjunghiere. Prezintă imagini cu efectele asupra pielii după purtarea ei 8 ore/ Reacția Poliției

Sindicatul Europol a publicat luni pe Facebook mai multe imagini cu reacţiile pielii unui poliţist de la Poliţia Capitalei, după ce, timp de 8 ore, conform dispoziţiilor conducerii, a purtat vesta antiînjunghiere. În replică, Poliția Capitalei a transmis marți că au apelat la această decizie ca o măsură preventivă pentru a crește gradul de siguranţă.

„Acestea sunt reacțiile pielii unuia dintre colegii noștri din cadrul Poliției Capitalei, după ce, timp de 8 ore, conform dispozițiilor șefilor săi ierarhici, a purtat vesta antiînjunghiere peste cămașa de intervenție, element din componența mult prea lăudatei uniforme de poliție, „modernă”, asemănătoare poliției din SUA — ca să cităm un clasic în viață”, precizează sindicatul Europol în postare.

Sindicaliștii subliniază că purtarea obligatoriei a vestei este un disconfort pentru polițiști în activitățile zilnice.

„Din birouri, uniforma arată impecabil. În prezentări, este „modernă”. În realitate, însă, o zi de muncă pentru un polițist înseamnă intervenții, deplasări, urcat și coborât din autospecială, stat ore întregi în picioare, căldură, transpirație și situații în care echipamentul trebuie să fie, înainte de toate, practic, funcțional și adaptat misiunii”, potrivit Europol.

Sindicaliștii mai spun că „o vestă antiînjunghiere este un echipament de protecție, nu un accesoriu al uniformei care trebuie purtat permanent, indiferent de activitatea desfășurată”.

Cum explică Poliția Capitalei

Poliția Capitalei a replicat marți printr-un comunicat de presă după acuzațiile Europol. „Portul echipamentului de protecție reprezintă o măsură preventivă, adoptată în scopul creșterii gradului de siguranță a polițiștilor care desfășoară activități în teren și care, prin natura atribuțiilor, intră în mod direct în contact cu cetățenii și intervin în situații a căror evoluție nu poate fi anticipată în totalitate”, precizează Poliția Capitalei.

„În activitatea desfășurată în teren, polițistul nu are întotdeauna posibilitatea de a cunoaște, anterior ajungerii la locul intervenției, situația reală pe care trebuie să o gestioneze”, completează Poliția Capitalei.

Explicațiile integrale ale Poliției:

`În cazul sesizărilor primite prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, informațiile transmise polițiștilor înainte de ajungerea la fața locului sunt, de multe ori, limitate și se bazează pe relatările persoanelor care efectuează apelul. 

Astfel, o sesizare privind un conflict, o persoană agresivă sau o stare conflictuală poate să nu reflecte în totalitate situația existentă la momentul intervenției.

La fața locului, polițiștii pot constata că sunt implicate mai multe persoane, că acestea manifestă un comportament agresiv sau necooperant ori că există obiecte care pot fi folosite pentru exercitarea unor acte de violență.

Dinamica unei intervenții se poate modifica în câteva secunde, iar nivelul de risc poate deveni evident abia după ce polițistul a intrat în contact direct cu persoanele implicate.

În acest context, echipamentul de protecție trebuie să fie disponibil și purtat anterior apariției unui pericol concret. 

Rolul echipamentului de protecție este tocmai acela de a preveni sau limita consecințele unui eveniment nedorit, nu de a fi utilizat abia după ce pericolul s-a manifestat.

De asemenea, activitatea polițiștilor care desfășoară misiuni în teren nu se rezumă la intervențiile generate de apelurile primite prin 112. 

Pe întreaga durată a serviciului, aceștia desfășoară activități în spațiul public, patrulează, verifică sesizări, interacționează cu cetățenii și pot constata în mod direct săvârșirea unor infracțiuni sau contravenții ori pot fi nevoiți să intervină pentru prevenirea unor fapte sau pentru protejarea unor persoane.

Polițiști aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pot, în orice moment, să constate o faptă în flagrant, spre exemplu un conflict aflat în derulare, să întâlnească o persoană agresivă sau să fie nevoiți să intervină într-o situație care, cu câteva momente înainte, nu prezenta aparent niciun indiciu privind existența unui pericol.

A lăsa vesta în autospecială și a o utiliza numai după identificarea unui risc concret ar presupune un timp de reacție crescut.

În timpul unei intervenții, polițiștii nu pot întrerupe contactul cu persoanele implicate pentru a se deplasa la autospecială, a recupera echipamentul și a reveni ulterior la fața locului. 

Într-o asemenea situație, timpul necesar pentru deplasarea la autospecială și echiparea ulterioară poate însemna timp în care polițiștii ar rămâne expuși unui risc direct, fără protecția necesară.

În activitatea din segmentul stradal, timpul de reacție este esențial. 

O situație care începe ca un simplu conflict verbal între mai multe persoane se poate transforma rapid într-o agresiune fizică, iar o persoană aparent cooperantă poate deveni violentă în momentul intervenției.

Măsura portului vestei de protecție are, astfel, un caracter preventiv, nu reactiv. 

Scopul acesteia este ca polițiștii să beneficieze de protecție înainte de apariția unui pericol și nu să fie pus în situația de a încerca să acceseze echipamentul după ce amenințarea s-a manifestat deja.

Totodată, vesta de protecție reprezintă un echipament destinat activității din spațiul public și trebuie privită prin prisma scopului pentru care a fost concepută: protejarea polițiștilor, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în condițiile specifice activității desfășurate în teren.

Polițiștii rutieri nu fac obiectul acestei măsuri, având în vedere specificul activităților desfășurate de aceștia, în principal cele privind dirijarea și fluidizarea traficului rutier.

Poliția Capitalei acordă o importanță deosebită siguranței polițiștilor aflați în serviciu, iar utilizarea echipamentelor de protecție reprezintă una dintre măsurile prin care se urmărește reducerea riscurilor la care aceștia sunt expuși în timpul exercitării atribuțiilor.

În activitatea de poliție, prevenirea unui risc este întotdeauna preferabilă reacției după producerea acestuia. 

Iar în cazul polițiștilor care își desfășoară activitatea în stradă, riscul nu vine întotdeauna cu un avertisment și nu poate fi întotdeauna anticipat.”