Singurul județ din România cu 700.000 de locuitori nu mai are medic de gardă la Neurologie. „Trimitem pacienți cu AVC zeci de kilometri cu ambulanța”

La aproximativ 70 de kilometri de București, un spital de urgență – singurul dintr-un județ cu 750.000 de locuitori ­- nu mai are de câțiva ani medici neurologi care să facă gărzi. Chiar și în timpul zilei, există intervale de câteva ore în care nu este niciun medic neurolog în secție, deși, „uneori, sunt și câte 5-6 pacienți cu accidente vasculare în 24 de ore”, spune directorul medical al spitalului, medicul urgentist Andrei Ilinca, într-un dialog cu HotNews. 

• Spitalul Județean de Urgență din Ploiești deservește un oraș cu peste 180.000 de locuitori și un județ în care trăiesc aproape 750.000 de oameni.
• În ultima lună și jumătate, spitalul din Ploiești a transferat către alte spitale care au gardă permanentă de Neurologie dublul pacienților cu afecțiuni neurologice pe care i-a tratat. 
• Spitalul încearcă să angajeze medici, dar de ce nu vine nimeni, am discutat cu cei responsabili despre această situație de criză.
• Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.  
  

AVC-urile sunt printre cele mai des întâlnite în România

Bolile cardiovasculare (infarctul și accidentul vascular cerebral) reprezintă cauza numărul unu de mortalitate și principala cauză de dizabilitate atât în România, cât și în lume. În România, însă, rata mortalității prin boli cardiovasculare este de 2,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene, conform INSP.

Printre cele mai frecvente urgențe se numără accidentele vasculare cerebrale, iar pentru acești pacienți timpul este vital. 

38 de urgențe neurologice au tratat, 75 au trimis la alte spitale: 56 la Târgoviște și 15 la București

Din 1 iulie 2026 și până în 11 august, ziua în care HotNews a mers la Spitalul Județean din Ploiești, 109 pacienți ajunși în Unitatea de Primiri Urgențe au fost diagnosticați cu accidente vasculare cerebrale și cu alte afecțiuni neurologice. 

Doar 38 dintre ei au fost internați și tratați la Ploiești. Ceilalți 71 au fost transferați la alte spitale – 56 au fost duși la Spitalul Județean din Târgoviște – cel mai apropiat spital de urgență -, iar 15 au fost trimiși la trei spitale din București. Spitalul nu mai știe nimic despre ce s-a întâmplat cu acești pacienți, după transfer.

La Spitalul Județean din Ploiești pot ajunge în unele zile, potrivit directorului medical Andrei Ilinca, chiar și cinci-șase pacienți cu accident vascular cerebral într-un interval de 24 de ore.

Tratamentul și recuperarea sunt diferite pentru fiecare tip de AVC – ischemic sau hemoragic -, însă este vital ca, odată cu apariția primelor semne ale unui accident cerebral vascular, intervenția medicală să fie cât mai rapidă posibil.

Ce se face în lipsa medicului specialist

La Spitalul Județean din Ploiești, în lipsa unui neurolog care să poată prelua cazul, pacientul este evaluat inițial în Unitatea de Primiri Urgențe, i se face un set de investigații, inclusiv tomografie computerizată (CT), iar apoi este transferat către un spital unde există gardă de neurologie funcțională.

Problema transferului nu este însă doar distanța. Pacienții cu AVC au nevoie să fie tratați imediat. Dacă bolnavul primește la timp tratamentul necesar, afectarea cerebrală este redusă. Asta înseamnă că se poate împiedica instalarea sechelelor grave sau chiar decesul persoanei.

„Trimitem pacienți cu AVC zeci de kilometri cu ambulanța”, spun cadrele medicale de la Ploiești.

„Posibilitatea de a rămâne cu sechele este extrem de ridicată. Urgențele neurologice sunt, de obicei, urgențe grave. Pacientul are șanse mai mari de recuperare cu cât tratamentul este inițiat mai rapid”, explică directorul medical al Spitalului Județean Ploiești, medicul urgentist Andrei Ilinca. 

 Drumul bolnavilor cu AVC: 50 de kilometri cu ambulanța

Pacienții neurologici de la Ploiești ajung, cel mai adesea, să fie transferați cu ambulanța la Spitalul Județean din Târgoviște, aflat la 50 de kilometri distanță. Este cel mai apropiat spital de urgență. 

„Noi ne-am ajutat foarte mult cu spitalul din Târgoviște. Avem niște protocole de colaborare cu acest spital. Noi îi ajutăm pe specialitățile care sunt deficitare la Târgoviște, iar ei ne ajută la rândul lor. Ne-au ajutat foarte mult cu Neurologia”, explică directorul medical al spitalului din Ploiești.

Mai există și varianta trimiterii pacienților la un spital de urgență din București. Cel mai aproape este Spitalul Elias. Însă „transferurile către București sunt mai complicate inclusiv din cauza aglomerației și a faptului că în spitalele din Capitală ajung pacienți dintr-un număr mare de județe invecinate. Acordurile pentru transfer se obțin mult mai greu într-un spital din București”.

L-am întrebat pe directorul medical de la Ploiești cum reacționează rudele pacienților cu suspiciune de AVC atunci când află că în spital nu are cine să îi trateze, iar pacientul trebuie să fie transferat în alt oraș: „Noi le explicăm și să știți că majoritatea înțeleg. Le spunem că îl trimitem (pe pacient – n.red.) într-un spital cu gardă de Neurologie, imediat după ce facem investigațiile, inclusiv tomografie computerizată. În felul acesta, îi ajutăm și pe colegi să îl preia imediat și să nu mai fie necesar decât să înceapă tratamentul neurologic”.

„Nu avem niciun medic cu normă întreagă la Neurologie”

Cu câțiva ani în urmă, Spitalul Județean din Ploiești avea 7 medici neurologi. Au plecat pe rând. „Acum nu avem niciun medic cu normă întreagă în secția de Neurologie”, afirmă directorul medical. 

Secția de Neurologie funcționează, astfel, cu soluții de avarie. Un medic militar, detașat de la Ministerul Afacerilor Interne, așteaptă în prezent un răspuns privind prelungirea detașării. Un alt medic lucrează cu jumătate de normă și asigură o parte din activitatea de după-amiază. Iar un neurolog pensionar, care lucrează în policlinică, a acceptat să vină două ore pe zi și în secția de Neurologie din spital.

În aceste condiții, spitalul nu reușește să asigure continuitatea nici măcar în timpul zilei, existând intervale de câteva ore pe zi în care la Neurologie nu este niciun medic. 

Totuși, spune directorul medical, spitalul reușește, cu ajutorul acestor soluții de avarie, să asigure zilnic „monitorizarea pacienților internați, ajustarea tratamentelor și externările”.

„Dar nu putem acoperi cu medici neurologi toate intervalele și, mai ales, nu se poate organiza o linie de gardă permanentă. În momentul de față ne desfășurăm activitatea destul de greu”, admite medicul. 

Cum s-a ajuns aici. „A fost ca o schimbare de mentalitate a medicilor”

Cum a ajuns Spitalul Județean din Ploiești să nu mai aibă niciun medic neurolog cu normă întreagă? Directorul medical spune că totul a început imediat după pandemie. Atunci, 4 medici neurologi și-au dat demisia aproape simultan din spital. Starea de urgență medicală se terminase, așa că, din punct de vedere legal, puteau face asta. 

Andrei Ilinca își amintește că atunci a existat „un val de plecări, nu numai de la Neurologie. A fost ca o schimbare de mentalitate a medicilor”. 

După acel val de plecări, spitalul din Ploiești a avut probleme și cu asigurarea gărzilor la secția de Cardiologie. „Dar acolo am reușit, între timp, să ne redresăm”.

Cei patru neurologi care au plecat după pandemie și-au deschis cabinete private în Ploiești. Conducerea spitalului a încercat ulterior să îi convingă să mai colaboreze cu spitalul măcar pentru a face gărzi. Însă doar unul dintre ei a acceptat, pentru o perioadă scurtă. 

Motivul refuzului este, în opinia directorului medical, ușor de înțeles: 

„Este mult mai ușor într-un cabinet privat. Nu sunt obligați să facă urgențe, nu sunt obligați să facă nopți, banii câștigați sunt mai mulți.

Sunt avantaje greu de concurat de către un spital public, mai ales în condițiile în care medicii care fac gărzi sunt plătiți la nivelul anului 2018. De 8 ani, plata gărzilor nu a mai crescut”.

Spitalul Județean din Ploiești are, spre exemplu, suficienți medici neurochirurgi. Asta pentru că este o specialitate mult mai costisitor de practicat în privat decât neurologia. „În Neurologie, nefiind vorba despre o specialitate chirurgicală, este mult mai ușor să dotezi și să deschizi un cabinet privat. În schimb, în specialitățile chirurgicale este mult mai scump, iar medicii nu prea își permit să își deschidă cabinete individuale”, explică Andrei Ilinca.

Însă nu toate problemele neurologice și nu toate AVC-urile necesită tratament chirurgical, astfel că pacienții nu pot fi tratați direct de medicii neurochirurgi. 

Concursuri de angajare repetate, fără candidați: „Am întrebat inclusiv în Republica Moldova”

Spitalul din Ploiești a încercat în mod repetat să rezolve criza din secția de Neurologie prin angajări. Posturile de medici neurologi au fost scoase la concurs de mai multe ori.

„Cred că de cel puțin cinci ori”, spune directorul medical. La cel puțin 3 dintre aceste concursuri, nu s-a înscris nimeni.

Spitalul a încercat inclusiv să aducă medici colaboratori, care să lucreze  pe baza unor contracte de prestări servicii. Însă nici această soluție nu a fost suficientă pentru acoperirea gărzilor.

„Am avut medici cu contracte de prestări servicii la un moment dat, dar nici atunci nu am reușit să găsim suficienți cât să asigurăm gărzile, să putem acoperi integral activitatea. Noi suntem deschiși, vrem să angajăm. Problema e că nu avem cui să oferim aceste locuri”, explică directorul medical al spitalului din Ploiești.

Acum, spitalul se pregătește pentru un nou concurs de angajare, după ce Ministerul Sănătății a deblocat, recent, ​6.452 de posturi care urmează să fie scoase la concurs în spitalele din toată țara. 

Lipsa neurologilor din spital nu înseamnă că județul nu are astfel de medici. La un moment dat, conducerea Spitalului Județean a identificat 19 medici neurologi care lucrează în Prahova. Cei mai mulți, în cabinete private.

Conducerea Spitalului Județean i-a invitat pe neurologii din județ inclusiv la o întâlnire și le-a cerut sprijinul pentru acoperirea gărzilor. Spitalul a cerut sprijin și Ministerului Sănătății, Direcției de Sănătate Publică, Prefecturii și centrelor universitare, inclusiv pentru detașarea unor medici.

„Am făcut un memorandum către toate centrele universitare, către toți cei care ne-am gândit că ar putea să ne ajute. Am întrebat inclusiv în Republica Moldova. Secretul centrelor universitare care încă reușesc să acopere gărzile este că au și medici rezidenți”, spune Andrei Ilinca.

„Nu vrea nimeni să fie al doilea sau al treilea”

Unul dintre motivele pentru care este atât de greu de format o echipă de neurologi este că ar fi nevoie de cel puțin patru medici pentru acoperirea gărzilor. În mod normal, pentru a acoperi liniile de gardă într-o specialitate precum Neurologia, e nevoie de șase medici, astfel încât fiecare dintre ei să poată face un număr rezonabil de gărzi.

„Sincer, visul meu era să fie chiar două linii de gardă pe Neurologie. Dar nu reușim să avem nici măcar una”, spune directorul medical. 

Există și un alt obstacol: gărzile nu sunt obligatorii pentru medicii care lucrează în sistem. „Nu putem să-i obligăm, nu avem o bază legală.”

Medicii angajați în spitale sunt obligați, prin contractul de muncă, să lucreze o singură gardă pe lună. Restul sunt opționale și se plătesc pe un contract încheiat separat, de gărzi suplimentare. 

În plus, spitalele unde nu sunt suficienți medici intră într-un cerc vicios: nici alți medici nu vin, de teama volumului mare de pacienți și a presiunii. 

„Problema este că nimeni nu vrea să fie primul sau al doilea medic într-o astfel de formulă, pentru că asta ar însemna să preia o parte disproporționat de mare din gărzi. Toți vor să fie al patrulea, să avem deja aici măcar trei medici care fac gărzi. Toți neurologii cu care am vorbit mi-au spus că ar putea veni aici în momentul în care vom avea deja trei neurologi. Dar până atunci, nu vine niciunul. De unde să aducem trei-patru simultan?”, se întreabă directorul medical.

Schimbarea legii, o posibilă soluție

Din punctul de vedere al directorului medical, problema nu poate fi rezolvată doar prin organizarea unor noi concursuri de angajare. Una dintre posibilele soluții ar fi o modificare legislativă prin care să li se impună medicilor care au cabinete private, dar lucrează în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, să asigure un anumit anumit număr de servicii și în spitalele publice, inclusiv gărzi.

„Sunt anumite țări care condiționează contractul cabinetelor individuale cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate de acoperirea unor servicii în spitale, a unor gărzi în spitalul public. Dar la noi nu se întâmplă treaba asta. Medicii care își deschid cabinete private beneficiază de bani de la Casa de Asigurări, dar nu sunt obligați, în schimb, să asigure nici o gardă. Cred că ar fi o pârghie care s-ar putea folosi”, mai spune directorul medical al spitalului din Ploiești

Un județ întreg care depinde de un singur spital

Spitalul Județean din Ploiești nu primește doar pacienți din reședința de județ. Este singurul spital de urgență dintr-un județ cu aproape 750.000 de locuitori. Așa că și spitalele mai mici, din alte orașe prahovene, direcționează aici cazurile complicate.

„Tendința este ca toate spitalele mici din județ, chiar dacă avem destule, să trimită către noi. Fac doar dispecerat, nu se complică. Le vine pacientul, au scris un diagnostic pe foaie și trimit pacientul către urgențe. Niciodată, cazurile grave, cazurile complicate, nu sunt oprite într-un spital mic”, mai spune directorul medical Andrei Ilinca. 

Spitalul Județean din Ploiești funcționează, în prezent, cu 2.600 de angajați, cu toate că organigrama prevede peste 3.700 de posturi.

Spitalul a avut, anul trecut, un total de 38.644 de pacienți internați, iar în primele 6 luni ale acestui an, 22.910 internări. La Unitatea de Primiri Urgențe s-au prezentat, în total, 88.917 pacienți în anul 2025.