SINTEZA Cine este Muammar al-Gaddafi, omul care conduce de peste 40 de ani Libia, cea mai mare rezerva de petrol a Africii

Abu Muammar al-Gaddafi Minyar, cunoscut drept „colonelul Gaddafi” s-a nascut la 7 iunie 1942 si se afla la conducerea Libiei de peste 40 de ani, dupa o lovitura de stat din 1969 cand al-Qaddafi a condus revolutia impotriva regelui Idris din Libia. Consiliul Comandamentului Revolutiei a fost format pentru a conduce tara, cu Gaddafi in calitate de presedinte. El a adaugat titlul de prim-ministru in 1970, dar a renuntat la acest titlu in 1972. Spre deosebire de unii revolutionari militari, Gaddafi nu s-a promovat la rangul de general, ci mai degraba a acceptat un ceremonial de promovare de la capitan la gradul de colonel si a ramas la acest rang de atunci.

In timp ce occidentul se intreaba cum un colonel poate sa conduca o tara si sa serveasca drept comandant-sef al armatei sale, Gaddafi anuleaza orice speculatie sustinand ca societatea din Libia este „condusa de oameni”, asa ca el nu are nevoie de un titlu grandios sau de rang inalt.

El a numit acest sistem „socialism islamic”, si, in timp ce a permis controlul privat asupra societatilor mici, a inceput sa controleze companiile mari de stat. Gaddafi a impus, de asemenea, un sistem de morala islamica, prin intermediul unui tratat denumit Cartea Verde, in care a subliniat filosofia sa politica „menita sa consolideze idealurile acestui stat socialist-islamic”, potrivit Encyclopedia.com.

Qaddafi s-a instalat la conducerea Libiei cu o dictatura strident anti-occidentala. Bazele militare americane si britanice au fost inchise in 1970 si, in acelasi an, proprietatile comunitatilor italiene si evreiesti din Libia au fost confiscate. Un nationalist arab, el a incercat sa unifice Libia cu alte tari arabe, inclusiv cu Egiptul si Tunisia, in timp ce se opunea vehement Israelului. De cand Gaddafi a preluat puterea, guvernul libian a fost cunoscut pentru sprijinul acordat mai multor organizatii teroriste internationale si de gherila, inclusiv Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) si alte grupuri extremiste arabe si islamice.

In 1986, Statele Unite au incercat sa anuleze presupusele activitati teroriste ale Libiei, bombardand mai multe zone ale tari. In 1999, Gaddafi a cautat imbunatatirea relatiilor cu tarile din Europa de Vest si a emis o denuntare a terorismului. De asemenea, el s-ar fi aflat in spatele deciziei Organizatiei Unitatii Africane de a se transforma in Uniunea Africana. In lunga istorie a Libiei de dictatori nemilosi, Qaddafi se afla insa intr-o liga proprie, scrie Foreign policy.

Cunoscut in strainatate pentru longevitatea sa in fruntea Libiei, decat pentru stilul sau de conducere, Gaddafi a dat puterea teoretic si in mod indirect, Congresului General al Poporului. In practica, aceasta structura e manipulata pentru a asigura dominatia continua a lui Gaddafi, care nu detine niciun titlu oficial. Este ilegal, insa pentru orice grup politic de a se opune principiilor pentru care liderul libian a luptat la revolutia din 1969, principii care sunt prevazute in Cartea Verde, un tratat multivolum publicat de Muammar Gaddafi in primii ani ai domniei sale.

Dupa decenii in fruntea statului, institutiile cheie – in masura in care acestea functioneaza – sunt incapabile sa satisfaca nevoile oamenilor obisnuiti. Se estimeaza ca 500 de persoane sunt in prezent, detinute pentru crime politice. Plina de coruptie si chiar fara premisele unui stat in curs de dezvoltare, Libia este astazi slab echipata pentru a reusi in lumea contemporana, comenteaza Foreign Policy.

Harta celor mai influente triburi din Libia

Foto: mapsorama.com

Sistemul din Libia este o combinatie de socialism si islam derivata, in parte din practicile tribale si se presupune ca ar fi pus in aplicare de catre libieni intr-o forma unica de „democratie directa”, potrivit CIA. Majoritatea locuitorilor din Libia sunt arabi si membri ai sectei sunnite. Berberii sunt locuitorii indigeni din Libia. Ei reprezinta un grup Hamitic de triburi si sunt divizati in alte trei grupe regionale: berberii din Vest: triburi care locuiesc in orasul de coasta Zwara si in diverse orase si sate de munte din Nafousa; berberii din Est: triburi care locuiesc estul Libiei si Tuareg: diversele triburi nomade din desertul Sahara si din Ghadames si Ghat.

Sanctiunile ONU din 1992 l-au zolat pe Gaddafi politic. In timpul anilor 1990, Gadhafi a inceput sa refaca relatiile sale cu Europa. Sanctiunile ONU au fost suspendate, in aprilie 1999 si in cele din urma, anulate in septembrie 2003, dupa ce Libia si-a asumat responsabilitatea pentru atacul Lockerbie. In decembrie 2003, Libia a anuntat ca a acceptat sa dezvaluie si sa puna capat programelor sale de dezvoltare a armelor de distrugere in masa si sa renunte la terorism.

De atunci, Gaddafi a facut progrese semnificative in normalizarea relatiilor cu natiunile occidentale. El a primit diferite vizite de la liderii vest-europeni, precum si numeroase delegatii si a facut prima sa calatorie in Europa de Vest in 15 ani la Bruxelles in aprilie 2004.

SUA a anulat desemnarea Libiei ca un sponsor al terorismului de stat in iunie 2006. In ianuarie 2008, Libia si-a asumat un loc nepermanent in Consiliul de Securitate al ONU.

In luna august 2008, SUA si Libia au semnat un acord bilateral iar in octombrie 2008, guvernul SUA a primit 1.5 miliarde dolari, in urma pactului cu Libia. In mai 2010 Libia a fost aleasa membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, fapt ce a atras proteste din partea organizatiilor internationale non-guvernamentale pentru apararea drepturilor omului.

• Libia, cea mai mare rezerva de petrol a Africii

Libia, membru al Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC), detine cele mai mari rezerve de petrol din Africa, urmata de Nigeria si Algeria. Statul detine o rezerva totala de petrol de 44 de miliarde de barili, una dintre cele mai mari rezerve din Africa. Aproximativ 80% din rezervele de petrol ale Libiei sunt situate in bazinul Sirte, cea mai mare zona producatoare de petrol a tarii, potrivit Administratiei americane pentru informatii din energie (EIA). Libia ocupa de asemenea locul 12 in topul exportatorilor mondiali de petrol (2009).

Exporturile de petrol dupa destinatie (2010)

Foto: EIA.com

In ciuda rezervelor de petrol detinute de Libia, productia de petrol a ajuns la peste 3 milioane de barili/zi in 1960, insa de atunci a fost in declin. Societatea Nationala a Petrolului (NOC) ar dori sa creasca capacitatea de productie de titei din nou pana la 3 milioane de barili. Recent, insa tinta stabilita a fost amanata de NOC pana in 2017. Cu toate acestea, capacitatea de titei a crescut in ultimul deceniu de la 1.43 milioane barili/zi in 1999 la 1,8 milioane barili/zi in 2009.

Cu un consum intern de 280,000 barili/zi in 2009, Libia a estimat exporturile nete la 1,5 milioane de barili/zi. Potrivit datelor comerciale oficiale din 2009, raportate la Global Trade Atlas, marea majoritate a exporturilor de petrol libian sunt vandute in tari europene precum Italia (425.000 barili/zi), Germania (178.000 barili/zi), Franta (133.000 barili/zi), si Spania (115.000).

Prin ridicarea sanctiunilor impotriva Libiei in 2004, Statele Unite au crescut importurile de petrol libian. Conform estimarilor EIM (Enterprise Information Management), Statele Unite ale Americii au importat o medie de 80.000 barili /zi din Libia in 2009, dar, ca urmare a recesiunii economice din SUA si scaderea ulterioara a cererii de petrol, nivelul din 2009 s-a aflat sub maximul din 2007 de 117.000 barili/zi.

Libia spera sa creasca rezervele de petrol prin explorare suplimentara, atat in zonele producatoare de petrol, precum si in partile mai izolate ale tarii. Cu toate acestea, investitiile straine au inceput sa scada, ca urmare a incertitudinilor care decurg din cotele OPEC, a constrangerilor impuse de infrastructura si a renegocierilor contractelor.

Libia are cinci rafinarii pe piata interna. Sectorul de rafinare a fost afectat de sanctiuni ONU, in special de Rezolutia ONU din 11 noiembrie 1993, care a interzis Libiei importul de echipamente pentru rafinarie. In 2009, guvernul libian a investit in Eni, o companie petroliera italiana, care opereaza in Libia din 1959.

Consumul mix de energie al Libiei a ramas relativ constant pe tot parcursul ultimului deceniu, aproximativ 74% din cererea de energie, fiind indeplinita de petrol si 26% de gazele naturale. Cu toate acestea, cererea de energie electrica se afla in crestere, iar guvernul intentioneaza sa extinda utilizarea gazelor naturale, pentru a satisface nevoile interne, in timp ce exploatarea eoliana va continua in mai multe zone rurale. Gazul natural reprezinta in prezent circa 45% de energie electrica generata.