„Sistemul i-a crescut pentru structurile paramilitare”. Cazul unui tânăr de 22 de ani, închis în Transnistria, dezvăluie îndoctrinarea militară din regiunea separatistă

La 18 ani, Emilian Ceban din Transnistria, a refuzat să semneze un contract militar pe 10 ani cu structurile paramilitare de la Tiraspol și le-a spus superiorilor că vrea să plece pe malul drept al Nistrului pentru a-și continua studiile. Două săptămâni mai târziu a fost reținut și condamnat la 12 ani de închisoare pentru „trădarea de patrie”. Cazul dezvăluie un fenomen mai puțin discutat în Republica Moldova și anume îndoctrinarea militară a adolescenților din regiunea transnistreană, explică într-un interviu pentru HotNews, Mihaela Șerpi, o activistă pentru drepturile omului, care urmărește cazul lui Ceban, dar și al altor tineri transnistreni închiși în regiunea separatistă.

• Asociația Promo-Lex, specializată pe apărarea drepturilor omului, a depus o petiție adresată autorităților constituționale ale Republicii Moldova, prin care solicită intervenția urgentă pentru eliberarea lui Emilian Ceban. Niciun avocat nu are acces la tânărul arestat. 
• De la 11 ani în uniformă militară: copii din regiunea transnistreană sunt pregătiți să intre în structurile paramilitare ale regimului.
• O fotografie cu un camion de combustibil a devenit probă într-un dosar de «trădare de patrie», intentat de așa-zisele structuri de drept din regiunea transnistreană.
• „Cazul lui Emilian ar putea fi doar unul dintre multe altele necunoscute”, spun juriștii Promo-LEX.

Închis, în secret, de patru ani

– Doamne Șerpi, când ați aflat despre cazul lui Emilian Ceban?
– Mihaela Șerpi: El a intrat în vizorul asociației noastre anul acesta, după ce au fost eliberați câțiva deținuți din închisorile ilegale din regiune, ca urmare a condiționalităților impuse de Chișinău pentru tranzitul gazelor. Odată eliberați, aceștia ne-au comunicat despre noi cazuri de așa-numită „trădare de patrie” din închisorile ilegale din regiune, printre care era și cazul lui Emilian Ceban. Ne-a atras atenția acest caz pentru că este vorba despre un tânăr care avea doar 18 ani atunci când a fost condamnat ilegal pentru așa-numita „trădare de patrie”. De mai bine de patru ani se află în închisoarea ilegală nr. 2 din Tiraspol. Practic, cazul a devenit cunoscut abia anul acesta. 

– Acest articol privind „trădarea de patrie” este unul foarte grav. Înțelegem că noi nu recunoaștem legislația de acolo, dar pe ce se bazează acuzația?
– Ei o argumentează prin faptul că au înscenat o discuție cu el pe Instagram. Era vara anului 2022. În acel an au avut loc mai multe condamnări, cu ghilimelele de rigoare, în regiune, pe cazuri ce țin de extremism și de trădare de patrie. Exista și un context extrem de fragil, deoarece Rusia lansase războiul de agresiune împotriva Ucrainei. Trebuia transmis un anumit semnal populației locale. Canalele de propagandă, inclusiv așa-numitul KGB local, realizau diferite materiale video prin care încercau să transmită ideea că regiunea este sub asaltul serviciilor secrete străine, inclusiv al serviciilor secrete ale Republicii Moldova. 

„De la vârsta de 11 ani, acești copii sunt formați pentru a deveni militari”

Toate aceste cazuri au fost instrumentalizate și folosite inclusiv în scopuri propagandistice. Mai există un aspect important. Structurile de forță și structurile paramilitare ilegale se confruntă cu un deficit acut de personal. 

Pentru ei este foarte important să păstreze resursa umană în cadrul structurilor paramilitare. Un alt aspect este că Emilian Ceban nu era un simplu recrut, ca orice alt tânăr din regiune obligat la vârsta de 18 ani să efectueze serviciul militar. Emilian Ceban a fost înscris, de la vârsta de 11 ani, la Școala Militară Suvorov din Tiraspol. Este o școală care formează viitorii militari ai regimului de ocupație. 

Majoritatea copiilor care ajung acolo provin din familii social-vulnerabile, așa cum este și cazul lui Emilian Ceban. De la vârsta de 11 ani, acești copii sunt formați pentru a deveni viitori militari. Ei poartă zilnic uniformă de camuflaj militar, li se aplică aceleași norme disciplinare ca în unitățile paramilitare și sunt supuși unui proces agresiv de îndoctrinare. 

Odată ajuns în Școala Militară Suvorov, ulterior nu mai ai posibilitatea reală să te retragi, pentru că sistemul te-a crescut tocmai pentru ca, mai târziu, să servești în structurile paramilitare. De aceea am evidențiat acest aspect. Nu este doar un caz individual de detenție ilegală sau un caz de condamnare pentru așa-numita „trădare de patrie”. 

Este un caz care evidențiază o problemă structurală și riscurile la care sunt supuși, pe termen lung, copiii înscriși în Școala Militară Suvorov. Ulterior, atunci când acești copii ajung la majorat și vor să se retragă din sistemul paramilitar, nu o pot face fără repercusiuni, fără intimidări asupra propriilor familii și fără intimidări asupra lor. Sunt mai multe aspecte care au influențat acest caz. 

Pe de o parte, faptul că el a fost format pentru a servi acestor structuri, iar retragerea sa nu putea avea loc simplu, liniștit și fără o penalizare. Trebuia transmis un mesaj și colegilor săi. 

Pe de altă parte, exista contextul regional extrem de fragil din anul 2022 și scopurile propagandistice ale regimului, care urmărea să demonstreze, din nou, că serviciile secrete „bombardează”, cu ghilimelele de rigoare, regiunea. 

O înscenare cu o așa-zisă „jurnalistă de investigații”

Ce au făcut? În vara anului 2022 l-au presat să semneze un contract militar pe o perioadă de zece ani. Pentru că provenea din Școala Militară Suvorov, trebuia, cu ghilimelele de rigoare, să continue să servească în așa-numita armată pe termen lung. L-au presat să semneze acest contract, iar el a comunicat deschis așa-numitei conduceri că vrea să se mute pe malul drept al Nistrului. Cazul lui a ajuns până la așa-numitul viceministru al apărării de la Tiraspol. 

El a spus că își dorește o viață mai bună, că vrea să beneficieze de o educație recunoscută internațional și că nu dorește să rămână în regiune, cu atât mai puțin să continue să servească în așa-numita armată. 

Mai este un aspect pe care vreau să îl menționez. Condițiile din așa-numita armată transnistreană sunt extrem de dificile. Violența este răspândită. Condițiile de trai sunt precare. Tratamentul ofițerilor față de recruți este, din nou, unul umilitor și degradant. Nu este un mediu în care să îți dorești neapărat să rămâi. Practic, i-au comunicat direct că nu înțelege ce face. 

În ultimă instanță, el a fost contactat pe contul său de Instagram de o așa-numită jurnalistă care s-a prezentat drept reprezentantă a Bellingcat și i-a propus să transmită câteva fotografii din unitatea militară în schimbul unei sume de bani. Din surse demne de încredere știm că în spatele acelui cont se afla un ofițer al KGB-ului local, al așa-numitului Minister al Securității de Stat de la Tiraspol. 

Din păcate, nu putem dezvălui sursele noastre pentru a le proteja, evident. Deci, el nu a primit absolut nicio sumă de bani. Singura fotografie pe care a trimis-o a fost a unui vehicul folosit pentru transportarea combustibilului și care poate fi văzut aproape zilnic în oraș. Deci nu era nimic secret. El nici nu putea să aibă acces la informații secrete.

– Înseamnă că a fost pus intenționat într-o astfel de situație? Că a devenit victima inclusiv a acestei propagande, pentru a fi prezentat drept un caz de „trădare de patrie”?
– Da, pentru că, repet, ulterior așa-numita mass-media din regiune și KGB-ul au realizat filme și documentare despre modul în care regiunea este asaltată de serviciile secrete, folosind inclusiv acest caz individual al lui Emilian Ceban. Era prezentată ideea că militarii din regiune se află sub asaltul serviciilor secrete. Dar, evident, a transmis și un mesaj celorlalți tineri din Școala Militară Suvorov: că retragerea voastră nu este acceptabilă.

Este izolat de ceilalți deținuți

– Dar cineva din cadrul asociației dumneavoastră a reușit să discute cu el? Să ia cumva legătura cu el?
– Nu. Aceasta este o altă problemă care ține de situația persoanelor aflate în detenție ilegală. Practic, în toate cazurile pe care le-am avut, nu am putut ține legătura cu persoanele după ce acestea au fost condamnate și plasate în detenție ilegală. Și, din păcate, este foarte greu și pentru rude. În unele cazuri reușesc să îi viziteze sau să le transmită colete. În alte cazuri nu. Situația este și mai complicată în cazurile cu tentă politică, în cazurile de extremism și de așa-numită trădare de patrie. 

Din informațiile pe care le avem de la persoanele eliberate, acestea sunt izolate de ceilalți deținuți în închisorile ilegale din regiune. Un alt aspect este că până și așa-numita legislație transnistreană, cu ghilimelele de rigoare, prevede explicit că întreaga corespondență a deținuților este cenzurată. Deci nicio scrisoare nu poate ieși din închisoarea ilegală fără acordul administrației de la Tiraspol. Toate scrisorile sunt citite.

– Dar juridic cum ar trebui prezentată situația? Acest tânăr poate beneficia de un avocat? Eu știu că există un demers către conducerea țării din partea organizației dumneavoastră.
– Da. Orice detenție din regiunea transnistreană este, din start, o detenție ilegală. Există așa-numitele cazuri pe care noi le numim, în general, cazuri politice, dar există și situații în care persoanele chiar au comis anumite infracțiuni. 

În ambele situații însă, detențiile sunt ilegale, pentru că persoanele nu au fost condamnate de instanțe legale din cadrul constituțional al Republicii Moldova. În ceea ce privește accesul la avocat, el nu a avut acces la un avocat independent. În primul rând, timp de o lună a fost ținut în izolare totală. 

Când a fost reținut și informat că va fi acuzat de trădare de patrie, vreau să menționez că întregul așa-numit proces a fost închis. El nu a avut acces la materialele dosarului. Când a încercat să le ceară să prezinte probe, i-au prezentat doar conversația care a avut loc pe Instagram, spunând că nu își pot dezvălui sursele. Practic, întregul proces s-a bazat pe acea fotografie pe care el a transmis-o în conversația înscenată pe Instagram. 

De ce nu se poate merge cu cazul la CEDO

– Cât de posibil este ca acest să fie denunțat la CEDO?
– Din păcate, cazul nu va putea fi transmis la CEDO, pentru că Federația Rusă a fost exclusă din Consiliul Europei. În astfel de cazuri, de obicei Federația Rusă era statul responsabil, și nu Republica Moldova. Vom putea însă utiliza mecanismele Organizației Națiunilor Unite. Ceea ce încercăm acum să facem este să obținem eliberarea lui, pentru că se află într-o situație extrem de complicată. Trebuie să înțelegem că, fiind condamnat la 12 ani, toată această detenție în condiții inumane și într-un mediu de presiune psihologică permanentă îi afectează starea psihologică și starea de sănătate. 

Mai ales că recent a fost plasat în carceră timp de 15 zile, iar condițiile din carceră sunt inumane. Știm, de asemenea, că se află sub presiune psihologică permanentă din cauza faptului că acest caz a devenit public și după declarația lui Igor Grosu (n.r.- președintele Parlamentului de la Chișinău), care a cerut regimului de ocupație să îl elibereze imediat. 

Dar ceea ce vrem să evidențiem prin intermediul acestui caz este și această problemă structurală despre care, din păcate, s-a vorbit foarte puțin pe malul drept al Nistrului. Este vorba despre riscurile la care sunt expuși copiii care sunt înscriși în Școala Militară Suvorov. Și trebuie să înțelegem că nu sunt doar copii din teritoriul temporar ocupat. Există și copii din Găgăuzia care sunt înscriși în Școala Suvorov, iar acest lucru este recunoscut public inclusiv de liderul regiunii de ocupație, Vadim Krasnoselski. 

Cred că este cazul ca și pe malul drept al Nistrului să discutăm despre acest proces, despre acest fenomen de militarizare a copiilor din regiune. Observăm că în Ucraina se discută foarte mult despre îndoctrinare și militarizarea copiilor din teritoriile temporar ocupate, lucru care nu se întâmplă aici, la Chișinău. 

– Mai există persoane aflate în aceeași situație?
– Ceea ce știm este că există și alte situații similare, dar nu știm numărul. De exemplu, în 2025, când au fost eliberați acei deținuți ilegali despre care vorbeam în contextul tranzitului gazelor, ei ne-au spus că în închisorile din regiune există mult mai mulți deținuți care sunt încarcerați în baza așa-numitelor acuzații de trădare de patrie sau extremism. 

Este nevoie și de curaj din partea familiilor, rudelor sau cunoscuților pentru a se adresa Promo-LEX ori autorităților constituționale. De ce? Pentru că, din 2022, persoanele care se adresează organelor de drept constituționale sau organizațiilor internaționale pot fi trase la răspundere penală de către administrația de facto. Dacă nu greșesc, riscă pedepse de până la opt sau zece ani de închisoare. 

Vreau să mai adaug că persoanele nu se adresează și din alt motiv. Ulterior, autoritățile constituționale nu au un mecanism clar de sprijin și protecție pentru ele. Chiar dacă, de exemplu, Emilian va fi eliberat și va veni pe malul drept al Nistrului, experiența noastră din alte cazuri arată că persoanele eliberate nu beneficiază de protecție și de sprijin specializat din partea autorităților constituționale. 

Autoritățile de la Chișinău spun că fac demersuri pentru eliberarea lui Ceban

Biroul Politici de Reintegrare de la Chișinău a confirmat că a abordat cazul în dialogul cu Tiraspolul, dar deocamdată fără rezultat. Menționăm, în petiția privind eliberarea lui Emilian Ceban este inclusă aceeași solicitare și în cazul unui alt deținut, Evghenii Pancioha, născut în  1983. Acesta este deținut ilegal de aproape opt ani, „condamnat” la 13 ani de închisoare în baza aceleiași pretinse acuzații de „trădare de patrie”.

Situația bărbatului este mai complicată din cauza stării sale de sănătate. Acesta suferă de un complex de afecțiuni cronice și acute. După ce a fost transportat la o instituție medicală publică din afara locului de detenție, i-a fost diagnosticat un accident vascular cerebral (AVC), însă tratamentul recomandat nu i-a fost acordat în detenție, inclusiv în situația în care s-a oferit să suporte personal costurile medicamentelor.